Pe urmele Parintelui ARSENIE BOCA: ANII ADOLESCENTEI

- Un tanar frumos si interiorizat -

"Multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu; putina stiinta il indeparteaza si de stiinta, si de Dumnezeu. Iar omul atata pretuieste, cata apropiere de Dumnezeu si-a castigat in sine", ne spune Parintele Arsenie Boca in capodopera sa, "Cararea Imparatiei". Afirmatia ii cuprinde si pe oamenii cu viata sfanta, asa cum a fost chiar el, dar inzestrati si cu vaste cunostinte de arte plastice si muzica, de biologie, medicina si psihologie, de matematica, fizica si chimie, de limbi straine clasice si moderne. Nu exista nici un conflict intre credinta si stiinta. De-a lungul veacurilor, multi savanti s-au apropiat de Dumnezeu, pe masura ce descoperirile lor extraordinare le-au fost prilej de uimire in fata lucrarii si maretiei Creatorului. Matematicianul si astronomul Johannes Kepler, matematicianul Blaise Pascal, fizicieni precum Isaac Newton, Nicola Tesla sau Albert Einstein, biologul Louis Pasteur sau inginerul Henry Coanda, pentru a enumera doar cateva genii ale stiintei, cu totii au afirmat ca realizarile si inventiile lor au fost facute sub indrumarea Providentei divine, ca intreaga lume se afla sub carmuirea Atottiitorului.
Parintele Arsenie, pe langa multimea de informatii din diferite domenii ale stiintei, cu care s-a imbogatit printr-o indelungata si statornica stradanie, a fost invrednicit de Dumnezeu si cu daruri suprafiresti. Le-a folosit pe toate, si pe cele dobandite prin studiu, si pe cele primite de la Sfanta Treime, spre ajutorul si pentru mantuirea oamenilor. La formarea unei personalitati de o asemenea anvergura, scoala in care a invatat are, adesea, un caracter decisiv.

Elev la liceul din Brad

"M-am nascut in 1910, septembrie 29, in Vata de Sus, judetul Hunedoara. Am facut scoala primara si liceul in oraselul Brad, din acelasi judet, Hunedoara", scrie Parintele Arsenie in autobiografia redactata in iulie, 1945, la Siguranta din Ramnicu-Valcea, unde a fost retinut, fara nici un temei legal.
Asezat in sudul Muntilor Apuseni, in depresiunea formata de-o parte si de alta a Crisului Alb, la o importanta intersectie de drumuri care leaga Tara Motilor de pe Aries cu Tara Muresului si Tara Aradului, Bradul este principalul centru economic si cultural al Tarii Zarandului. Cadrul natural, bogatiile solului si ale subsolului, dar mai ales intersectia cu istoria in momente hotaratoare ale existentei poporului roman, i-au conferit acestui mic oras o identitate inconfundabila.
"Exista doua particularitati, cu valoare de simbol, din imbinarea carora se naste si "traieste", de-a lungul timpului, localitatea de la poalele Muntilor Apuseni si Metaliferi: aurul si liceul", scrie profesorul Romulus Neag, in Monografia municipiului Brad.
"Aurul nu are numai o valoare intrinseca, ci mai ales una simbolica: de innobilare a sufletului, fie ca s-a exprimat prin obiecte de lux, fie ca a impodobit palate imperiale".
"Liceul, care poarta, simbolic, numele Iancului, s-a nascut si s-a afirmat din aceleasi necesitati sufletesti, dar nicaieri o asemenea institutie nu s-a afirmat ca aici: tot ce s-a infaptuit pana la Marea Unire, dar si dupa aceea, poarta emblema aureolata de sacrificiile unor generatii de profesori care s-au manifestat nu numai la catedra, ci mai ales au iesit in agora si in arena".
Aceasta a fost atmosfera in care s-a format si adolescentul Zian Boca - Parintele Arsenie de mai tarziu. La Brad, el a locuit, dupa toate probabilitatile, impreuna cu bunicii din partea tatalui, Petru si Teodora Boca, a caror casa era situata pe malul Crisului Alb, intr-o zona numita de localnici "la steampuri". Cuvant de origine germana, steampul este masina de lucru folosita in trecut pentru sfaramarea minereurilor, mai ales a celor aurifere. Nu se stie daca primele patru clase le-a urmat la scoala primara din oras sau in particular. Din prefata cartii "Parintele Arsenie Boca, obiectivul "Bratu"" aflam ca "de la varsta de 7 ani a studiat acasa, urmand primele trei clase cu invatatorul Vasile Crucin, iar clasa a IV-a cu Pavel Lugar" - o informatie care provine din dosarul de urmarire al Parintelui Arsenie. Invatatorul Vasile Crucin este var primar al Parintelui, fiul lui Vasile Crucin, de meserie pantofar, si al Anei, nascuta Boca, sora lui Iosif Boca, tatal Parintelui Arsenie. Invatatorul Vasile Crucin este nascut in 1901, asadar, era cu 9 ani mai in varsta decat Zian, si e putin probabil sa-i fi fost acestuia invatator de la varsta de 16 ani, acasa, desi nu putem exclude si aceasta ipoteza. Cert este ca, peste ani, Parintele Arsenie isi va exprima recunostinta fata de varul sau primar, Vasile Crucin, cel care, constient de capacitatea intelectuala extraordinara a lui Zian, a insistat sa fie dat la scoala mai departe, in ciuda dificultatilor materiale ale parintilor.
Incepand din 1921, timp de opt ani, Zian Boca a fost elev al Liceului National Ortodox "Avram Iancu". Era la scurta vreme dupa ce romanii din toate tarile romanesti reusisera la finele anului 1918 sa fie incorporati intr-un singur stat, de la Nistru pana la Dunare, de la Tisa pana la Marea Neagra. Economic, o perioada grea, dupa primul razboi mondial, dar in acelasi timp, plina de speranta, de avant cultural si spiritual. Copiii romanilor transilvaneni aveau acum acces neingradit la invatamantul de toate gradele. Profesorii de la Brad, multi formati la universitatile de la Viena, Budapesta sau Berlin, erau deplin constienti de misiunea lor, aceea de a forma elevi bine instruiti, dar mai ales caractere puternice.
Gimnaziul din Brad luase fiinta in 1869, din indemnul Inalt Prea Sfintitului Andrei Saguna, Mitropolitul Ardealului. Era cel de-al V-lea gimnaziu romanesc din Transilvania, dupa cele din Blaj (1754), Beius (1828), Brasov (1850) si Nasaud (1863). S-a nascut fara nici un sprijin din partea statului austro-ungar, cu contributia hotaratoare a fostilor iobagi de pe domeniile nobiliare. Andrei Saguna i-a sfatuit pe conducatorii laici si pe cei ai clerului din Zarand sa puna scoala sub scutul Bisericii, pentru ca autoritatile imperiale sa n-o poata desfiinta. Istoria Liceului "Avram Iancu" pastreaza ca pilde de daruire pentru cauza scolii numele unor personalitati transilvanene precum Ioan Pipos, Iosif Hodos, Petru Moldovan, Ioan Moga, Amos Francu, Iosif Basa, Sigismund Borlea, George Secula, Teodor Pop, Vasile Stroescu.

Paraclisul cu sfinti

La liceul din Brad, am fost intampinat cu amabilitate de actualul director, profesorul de fizica Gavrila Pascu, care mi-a daruit Monografia Colegiului National "Avram Iancu". Pasesc cu mare emotie pe culoarele scolii pe care in urma cu 90 de ani calca elevul Zian Boca, printre busturile si tablourile inaintasilor. Oare cum arata? Isi presimtea de pe atunci, cu marea-i putere vizionara, destinul? Insotit de profesoara de latina Simona Sabau si de profesoara de religie Ioana Ratiu, am intrat cu sfiala in paraclisul cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena", patronii spirituali ai liceului, care a luat fiinta prin stradania fostei profesoare de religie Doina Strambu, spre vesnica pomenire a celui mai de seama elev al liceului, viitorul parinte Arsenie Boca. A fost sfintit in anul 2005, de catre P.S. Timotei, Episcopul Aradului, pe 27 decembrie, de praznicul Sfantului Stefan, intaiul mucenic. In pisania de deasupra usii este scris:
"Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu impreuna lucrarea Sfantului Duh.
S-a amenajat acest paraclis cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena", in timpul pastoririi Preasfintitului Timotei Seviciu, in amintirea Parintelui Arsenie Boca si spre folosul duhovnicesc al elevilor si profesorilor acestui liceu.
Pictura a fost executata in anul 2005, de catre pictorii Bumbu Constantin si fiii sai Emanuel si Liviu si Baci Valentin."
Putin mai jos, un citat celebru:
"Este o singura cale senina: trairea invataturii crestine, in toata adancimea ei si in toata sinceritatea noastra".
Ieromonahul Arsenie Boca
Am ramas pentru cateva minute singur in capela. Parintele Arsenie, Parintele Dumitru Staniloae si Parintele Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, ma privesc din icoana de pe peretele din spate, cel pe care in biserici sunt pictati ctitorii. Fiecare are in mana o carte: Parintele Staniloae - Filocalia, Monahul Nicolae - "Jurnalul fericirii", Parintele Arsenie - "Cararea Imparatiei". Da, ctitori au fost si ei! Toti trei si-au inchinat viata slujirii lui Dumnezeu, toti trei au fost iubitori de carte. De jur imprejur sunt asezate cartile Parintelui Arsenie. Deschid "Cararea Imparatiei" si citesc: "Realitatea, oricare, nu se explica suficient fara referinta si la autorul ei, care e Dumnezeu, nu stiinta omului. De aceea se si intampla atata galceava, fiindca realitatea vie, si indeosebi omul, e socotit mai mult numai din partea lui materiala, supusa simturilor, analizelor si microscoapelor. Omul, in intregul lui, e din ce in ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se marginesc numai la cunostinta unilaterala inevitabil ajung in infundatura arogantei care nu stie nimic - ceea ce patesc numai petecarii stiintei. A nu sti si a recunoaste aceasta nu e totdeauna o vinovatie - uneori e chiar virtute; insa a sti putin si a face galceava ca stii totul, asta e descalificare si rusine, si totdeauna o vinovatie."

Ora de dirigentie

Cum va fi fost, intr-o zi de toamna a anului 1921, intalnirea dintre elevii din anul I de liceu (clasa a V-a de astazi), printre care se afla si Zian, si dirigintele clasei, profesorul de fizica si chimie Candin Ciocan?... Ni-l putem inchipui adresandu-se copiilor:
"Dragi copii, ma numesc Candin Ciocan si-s dirigintele clasei. Liceul National Ortodox "Avram Iancu" din Brad o fost infiintat in anul 1869 din indemnul Inalt Prea Sfintitului Andrei Saguna, Mitropolitul Ardealului, cu ajutorul stramosilor nostri, de aci, din Tara Zarandului. In 1873, vrednicul de pomenire Andrei Saguna o trecut la Domnul si are mormantul la Rasinari, langa Sibiu. La inceput scoala o fost gimnaziu ortodox de patru clase, apoi liceu de opt clase. In 1850, Mitropolitul Andrei Saguna o organizat la Sibiu Congresul bisericesc, la care o participat si Avram Iancu, marele luptator pentru drepturile romanilor din Transilvania, "Craiul muntilor". Craisorul isi doarme somnul de veci la Tebea si-om merge impreuna la mormantul lui, ca-i aproape de noi. De-aci, de la Brad, is doar cativa kilometri. S-o nascut la Vidra de Sus, in 1824.El o fost unul din organizatorii adunarilor de la Blaj, din 1848, si conducatorul cetelor de tarani si mineri din Muntii Apuseni. O fost inchis pentru crezul sau si, dupa ce-o fost eliberat, ultimii ani de viata i-o petrecut intre motii lui, pe Valea Ariesului, la Lupsa, si mai cu seama in satele de la noi, din Tara Zarandului, la Baia de Cris, bunaoara, unde o murit in 1872, cu fluierul sau alaturi... In Testamentul sau o scris: Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad Natiunea mea fericita... Pentru a cinsti pe acest inaintas, din 1919, transformata in liceu de opt clase, scoala noastra poarta numele lui. Si cum putem fi la inaltimea idealurilor lui Avram Iancu si a marelui Andrei Saguna, cum puteti voi sa-i slujiti lui Dumnezeu, decat invatand bine?"
Iata ce discipline a studiat Zian Boca, in primele patru clase de liceu, clasele 5-8 de astazi: Religia, Limba romana, Limba latina, Limba franceza, Istoria, Geografia, Matematica, Fizica si Chimia, Stiintele naturale, Desenul, Caligrafia, Educatia fizica, Lucrul manual. In clasa I-a (a 5-a astazi), cele mai multe ore erau acordate Limbii romane - 5, limbii franceze - 3 si matematicii - 3. Celelalte materii aveau cate doua ore pe saptamana, cu exceptia lucrului manual, caruia ii era acordat o ora pe saptamana.
"Precum urmarim o armonie intre facultatile sufletesti, tot asa trebuie sa urmarim o armonie si intre cunostintele din cat mai multe domenii, precum si o sinteza a acestora cu viata", scrie parintele Arsenie.

Un tanar interiorizat

Doua evenimente au marcat copilaria si adolescenta lui Zian, in vremea sederii sale la Brad, intre 1917 si 1929. Mai intai a fost divortul parintilor, pe cand el avea doar 11 ani. Printr-o sentinta a Tribunalului din Arad, casatoria dintre Iosif si Crestina Boca s-a desfacut in luna martie a anului 1922. Nu stim cand si din ce motive au inceput neintelegerile dintre tatal si mama Parintelui Arsenie, dar cu siguranta aceasta despartire a lasat urme in sufletul tanarului elev. A devenit poate mai interiorizat, cum se intampla uneori cu acei copii lipsiti de bucuria unei vieti de familie traite in armonie. In autobiografia din 1945, va scrie: "De pe atunci mi se remarca o anumita inclinatie spre singuratate si spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci.Asa, spre pilda, am o carte a lui Immanuel Kant, "Religia in limitele ratiunii", iscalita: Boca Zian, clasa a 4-a de liceu". Clasa a 4-a de liceu era pe atunci clasa a 8-a de astazi. Peste ani, se va folosi de aceste scrieri ale filosofului german, citite la o varsta frageda, scriind: "Kant, de pilda, a pus pe doua coloane mai multe perechi de teze si antiteze, demonstrate cu aceeasi stringenta logica fiecare. Dar faptul ca aceeasi ratiune poate demonstra logic, si pozitiv, si negativ, unul si acelasi lucru, a dus la contestatia competentei ratiunii in rezolvarea problemelor limita ale existentei. Existenta problemelor limita face loc unui alt organ al cunoasterii, bazat pe revelatie: cunoasterea prin credinta. Credem pe cuvant si pe cei care au vazut existenta piramidelor in locul nostru si pe cei ce vad structura atomului, si credem pe cuvant si pe Omul care s-a pogorat din Cer si ne-a spus in ce consta aceasta."
Poate amintirea acelei dureri provocate de despartirea parintilor il va face - pe cand va ajunge staret si duhovnic la Manastirea Brancoveanu de la Sambata, si apoi pana la sfarsitul vietii, cercetat si iubit de mii de oameni - sa acorde familiei si relatiei dintre sot si sotie cea mai mare atentie, constient ca: "Decaderea neamului pleaca de la decaderea moral-biologica a indivizilor. Aceasta se manifesta in familie si prin aceasta in interiorul neamului. De aceea, pentru regenerarea neamului e necesara regenerarea familiei, care trebuie sa-si indepli neasca rolul de nastere a copiilor sanatosi fizic si mintal. E necesara pazirea curatiei trupesti si spiri tuale pana la casatorie, care trebuie sa fie binecuvantata de Dumnezeu in Taina Casatoriei. Tinerii sa pazeasca cenzura din interior, prin credinta si moralitate crestina, si cenzura din exterior, prin evitarea desfranarii, atat inainte, cat si in timpul casatoriei."
Decesul prematur al tatalui sau, la numai 45 de ani, va fi lasat si el o durere adanca in sufletul lui Zian. Despre Iosif Boca, Parintele Arsenie va spune: "La intrarea in cursul superior de liceu, am ramas orfan de tata, care era cizmar de meserie si foarte bun pedagog cu fiul sau. Stiu pana astazi ca m-a batut odata ca sa nu mai pierd timpul - ceea ce i-am fagaduit cu lacrimi si n-am uitat pana acum. Si de multe ori mi-a folosit in viata."
Despre conceptia sanatoasa de viata pe care Iosif Boca a insuflat-o fiului sau ne convingem si din sfatul pe care i l-a dat lui Zian, pe cand acesta avea 14-15 ani, acela de a nu frecventa salile de dans, locurile unde de obicei se nasc poftele carnale intre tineri.Parintele Arsenie si-a amintit de aceasta povata in timp ce scria despre preocuparile pe care le-a avut in perioada in care a fost student la Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu: "N-am dansat si n-am invatat lucrul acesta. Imi dase tata grija asta - si mai cu deosebire, cand eram teolog nu-mi puteam inchipui sa fac asa ceva." De la Sanda Huiet din Brad, nepoata a Parintelui Arsenie, am aflat ca Iosif Boca a trecut la Domnul pe 11 iunie 1926 si este inmormantat in cimitirul ortodox din Brad. Mama Parintelui s-a recasatorit in satul Halmagiu, cu Nicolae Darau, si acolo va trece la Domnul, pe 6 decembrie 1951.
Intre documentele pastrate la liceul din Brad se afla si o fotografie a tabloului cu absolventii promotiei din 1929. Alaturi de directorul de atunci, Ioan Radu, de dirigintele Candin Ciocan si de ceilalti profesori, intre cei 30 de elevi, intr-o poza asezata pe randul de jos, il vedem, la mijloc, pe Zian Boca, la varsta de 18 ani. Un tanar frumos, pentru care scoala n-a fost pierdere de vreme:
"Orice ora, orice minut sunt scumpe. Ne sunt date cu socoteala si o sa ni se ceara socoteala de ele!... In orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde. Cine nu da lui Dumnezeu vremea sa, pe acela Dumnezeu il va lipsi de fericirea vesnica."