Targoviste, 12 Martie 2011. Sambata Sfantului Teodor Tiron, numita popular si "Pastele cailor". Un grup de barbati duc in maini painisoare sfintite in biserica si se indreapta cu ele spre cateva perechi de cai, inhamati la carute. Rup painile-n doua si le impart frateste cu animalele. Apoi preotul iese si binecuvanteaza caii, sa fie sanatosi si sa faca treaba buna alaturi de stapanii lor. Este inceputul unei vechi sarbatori bulgaresti, Pastele Cailor sau Konski Velikden, ce inca se mai tine in prima sambata dupa intrarea in Postul Pastelui. E tinuta si de romani, in satele de munte din Transilvania, numita "Caii lui San-Toader". Sarbatorile vechi isi recapata fastul. Pe 12 martie, in cea mai insorita si mai calduroasa zi a anului de pana acum, turisti si localnici s-au adunat la biserica comunitatii bulgaresti din Targoviste, Sfantul Nechifor, pentru aceasta traditie praznuita deopotriva, in nordul si sudul Dunarii.
Cei mai vestiti gradinari
O plimbare prin cartierul bulgaresc din Targoviste seamana cu o calatorie in tara oglinzilor. Gradinile lor de legume, pline cu sere facute din materiale stralucitoare, scanteiaza in soare ca un magnific joc de lumini. Bulgarii sunt gradinari neintrecuti, iar serele lor incep sa-si arate roadele odata cu iesirea din iarna. "Pastele cailor" este ultima zi de relaxare, atat pentru om, cat si pentru cal, inainte de marele start al muncii pamantului, cand fiecare ora conteaza, pentru ca semintele sa prinda ploile benefice ale primaverii.
Nimic fara Dumnezeu
N-apuca bine sa rasara soarele diminetii, si batranele bulgaroaice incep sa iasa la porti, in fuste "sarbesti", cu basmale pe cap, nerabdatoare sa asiste la una din putinele sarbatori ce le amintesc de zilele de demult. Pe atunci, femeile coceau pe intrecute "papusi", niste painisoare care semanau cu un calut, mergeau cu barbatii la biserica, iar apoi acestia porneau spre islaz, unde se tineau intreceri. Caii erau fericiti, era prima iesire de primavara, in care zburdau in natura dupa cate o iarna grea. Bulgarii sunt mandri si-acum de caii lor, frumosi si puternici, bine ingrijiti si foarte blanzi.
La fel ca acum o suta de ani, preotii ies dupa slujba din biserica, stropesc caii cu apa sfintita si rostesc o rugaciune. "Oamenii de aici sunt foarte credinciosi si stiu ca nimic nu se poate face fara Dumnezeu", spune Ioan Stefanescu, parintele paroh al bisericii. "De aceea se inteleg atat de bine unii cu altii, indiferent de etnie. De aceea ne cheama la casele lor sa le sfintim semintele de Sfantul Haralambie, inainte de a le pune in pamant. De aceea tinem slujba pentru binecuvantarea acestor paini ce se impart intre om si animal. Omul il respecta pe cel ce il ajuta la munca, multi considera calul ca parte a familiei, o familie implinita. Uitati ce bine sunt ingrijiti".
Comunitatea are oaspeti de seama la sarbatoare. Ambasadorul Bulgariei se arata impresionat si marturiseste ca in Bulgaria nu mai vezi cai atat de frumosi la aceste serbari, iar responsabilul cu problemele bulgarilor de peste hotare multumeste autoritatilor romane pentru felul in care le respecta traditiile. Ce bine ar fi daca si romanii de dincolo de granitele tarii ar fi tratati la fel!
De la sute de kilometri distanta, din alta comunitate bulgareasca, de la Dudestii de Banat, au venit tineri ai unui grup folcloric, imbracati in costume traditionale. Spectacolul lor este intregit de ansamblul local de copii, "Basilce". Dar fruntea sarbatorii sunt competitiile de indemanare cu cai. Frumosii bidivii se ridica in doua picioare sau strabat un sir lung de jaloane, inhamati la plug. Dar poate ca marele castig al editiei de anul acesta, ce da sperante pentru continuarea traditiei locale, este faptul ca printre premianti se afla concurenti foarte tineri: baiatul Andrei Gigel, cu iapa Steaua, la categoria "munci agricole", si Pavel Dumitru, cu Zorro si Edi, la "indemanare".
COSTACHE VASILE, presedintele Asociatiei "Zaedno"
"Bulgarii tin calul de drag"
- Cum a renascut aceasta veche traditie, dupa patruzeci de ani?
- Asociatia noastra a avut de la inceput ca scop pastrarea identitatii si a traditiilor bulgaresti. Dupa '90, am inceput sa strangem informatii de la batrani si sa impulsionam vechile obiceiuri. De pilda, la noi, de Craciun, colinda doar baietii, iar de Pasti, cu o saptamana inaintea Floriilor, doar fetele, "lazaritele". Am observat ca batranii sunt foarte tristi pentru ca se pierd costumele traditionale, acum, cand nimeni nu le mai imbraca. O fata incepea sa coasa la el de pe la noua ani. Nici o camasa nu este identica cu alta, iar obiceiul era ca la batranete sa-l lase mai departe nepoatei. De aceea, la concursul cu caii, i-am incurajat pe participanti sa le imbrace. Sa fii vazut, la prima editie, din 1998, ce fericiti erau cei batrani sa-si vada copiii si nepotii in straie traditionale! Am organizat de atunci in fiecare an Pastele Cailor, am pus mult suflet si am fost si recompensati: in fiecare an, chiar daca se tinea in februarie, chiar daca erau zile friguroase si innorate, in cele cateva ore ale sarbatorii, iesea soarele!
- Cum pastreaza comunitatea bulgareasca legatura asa de stransa cu calul, in aceste vremuri de urbanizare si de tehnologizare intensa?
- Lucrurile se schimba, bineinteles, si la noi, dar pot spune ca 80% din familiile din comunitatea noastra si-au pastrat un cal, cel putin. Iau calul de mic, de manz, pentru ca trebuie domesticit, dresat, altfel face prapad in gradina. Caii cresc impreuna cu copiii familiei, se creeaza o legatura foarte stransa. Chiar daca nu mai lucreaza cu el, bulgarii prefera sa tina calul degeaba, de drag, decat sa-l vanda.
Fotografiile autorului
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
