Chemarea pamantului

La ora la care redactez acest text, datele problemei sunt urmatoarele.

Libia, datorita revoltelor, si-a oprit livrarile de petrol. In Irak, cea mai mare rafinarie nu mai functioneaza din cauza unui atentat. In America se discuta folosirea rezervelor strategice. In Germania, in anumite orase, nu se mai gaseste benzina. Intregul Occident sta cu ochii pe Algeria, o alta sursa principala de petrol. Daca si acolo incep revolte si se opreste productia, situatia poate sa devina dramatica: productia de aur negru, la nivel mondial, va trece de la 5 milioane de barili zilnic, la mai putin de 2 milioane. Arabia Saudita incearca sa linisteasca occidentalii, spunand ca va extrage mai mult titei si va acoperi deficitul. Insa si la portile acestui stat-sultanat se aud proteste. Barilul de petrol creste, creste, creste, a ajuns la 130 de dolari, adica scumpit cu aproape 20%, in doar cateva zile. Ca referinta, trebuie stiut ca in timpul crizei provocate de razboiul din Golf, petrolul a crescut cu 130%. Daca se va intampla asa ceva si acum, pretul barilului ar ajunge la 220 de dolari. In traducere libera, ar insemna aproximativ 120.000 lei vechi litrul de benzina. Colac peste pupaza, la intalnirea G20, incheiata de curand, s-a tras un semnal de alarma in ceea ce priveste criza alimentara: lumea este aproape de zona rosie, trebuie facut urgent ceva. Oricum, alimentele se vor scumpi cu cel putin 40% pana in toamna!
De acord: trebuie facut ceva, dar ce? Nu vreau sa intru in panica, nici sa fiu alarmist si sa va propun sa strangem conserve si saci cu faina prin boxele blocurilor sau prin beciurile de la tara. Dar ceva trebuie facut, pentru a ne pune la adapost de tavalugul preturilor ce urmeaza sa explodeze in aproximativ sase luni, daca nu cumva si mai repede, data fiind situatia complicata din tarile arabe. Si chiar daca lucrurile se vor calma, planeta ne vorbeste foarte clar: vine o schimbare, resursele ei sunt aproape de fundul sacului. Cum sa ne pregatim? Cum sa avem o siguranta minima, cand am devenit o mica rotita din angrenajul acesta global? Exista o solutie veche si simpla: intoarcerea la pamant. Ar trebui ca in primavara aceasta sa nu ramana o palma de pamant necultivata. Noi toti ar trebui sa folosim orice bucata de teren mostenita sau uitata la tara. In curtea bunicilor sau pe parloaga din satul de bastina, lasata in paragina, ar trebui sa cultivam ceva. Orice! Vin timpuri in care o gradinita cu legume va fi aur curat. Cativa pomi ingrijiti intr-o livada veche - solutia supravietuirii intr-un trai cat de cat decent. Acum nu mai este vorba de o politica de stat sau de vreun guvern care sa ne spuna prea tarziu ce sa facem, ci de siguranta noastra alimentara, de un efort minim, pentru a ne asigura hrana. O gradina facuta cu cateva seminte si un pic de grija poate sa insemne mancare pana anul viitor. Puneti legumele la borcan, congelati-le, confiati-le, cum va place. Dar folositi orice bucata de pamant! Puteti sa cultivati mai mult decat va trebuie? Nu ezitati: rudele si prietenii va vor fi recunoscatori, de-aici intr-un an! Cine va iesi la gradina in primavara aceasta va castiga nu doar mancare sanatoasa si ieftina, ci independenta fata de o lume globalizata, in care o bomba pusa in Irak produce criza la Bucuresti sau Paris. Cine va cultiva o gradina isi va cultiva propria independenta fata de sistemul actual. Poate sa sune ciudat un astfel de apel, in epoca in care toate zarzavaturile si fructele pamantului zac in galantarele hypermarketurilor. Sper sa nu am dreptate, Libia sa scape de dictatorul dement si Algeria sa ramana linistita. Dar e posibil si altfel! Anume, sa incepeti fie sa auziti ca alimentul cutare lipseste, fie ca preturile au devenit exorbitante. Asa ca trebuie sa ne intoarcem la pamant. Si nu e un blestem. E firea lucrurilor. Cine credea ca resursele planetei sunt nesfarsite si ca filosofia consumului e castigatoare pe termen lung are parte acum de un dus rece. Cu bucurie si tristete, vad ca taranii romani au avut inca o data dreptate. Inca o data vor iesi la suprafata cu capul sus. De fapt, ei au fost intotdeauna egali cu ei insisi, doar timpurile au oscilat si s-au zgaltait.
Ca intr-un banc mondial, doi tarani ce-si contemplau holda mi-au explicat "pentru la ziar" ce inseamna criza, in satul lor pierdut din Apuseni: "Domnule draga, daca nu incoltea graul sub zapada era bai, da' nu era catastrofa. Ce se intampla acu' in lume, no, e catastrofa, da' nu-i bai".