Oamenii de stiinta si... lumea de dincolo

* Ispita de a crede ca viata nu se sfarseste cu moartea nu-i incearca numai pe autorii de literatura fantastica si pe amatorii de spiritism. Mai pe fata, mai pe ascuns, si oamenii de stiinta forteaza usa catre lumea de dincolo. La capatul celalalt al tunelului mortii e CINEVA? *

Savantii romani si viata de dupa viata

La intrebarea obsedanta: "Exista viata dupa viata?", academicianul Victor Sahleanu are nenumarate raspunsuri, pe care inca nu a reusit sa le publice, dintr-un simplu motiv: din august 1997, el se afla in "cealalta viata", chiar daca pentru cei care l-au inteles ramane nemuritor.
Ca filozof, medic, matematician, dar si ca doctor in antropologie, regretatul profesor Sahleanu era de parere ca omul de stiinta doreste doar sa creada in viata de dincolo, dar cunoaste prea putin pentru a avea curajul s-o cerceteze. Criticat de multi confrati pentru credinta sa in "viata de dupa moarte", renumitul antropolog a ezitat sa-si faca publice opiniile si rezultatele cercetarilor sale, legate mai ales de tema antropologiei religioase. Academicianul Sahleanu s-a rezumat sa studieze mai mult in particular problema universului paralel, incercand sa imbine stiintele naturii cu cele ale parapsihologiei si biofizicii.
Asemeni lui, "eleva" sa, doamna dr. Cornelia Guja, specialista in biofizica, este de parere ca exista o forma care se poate numi in limbaj popular "Spirit". In lucrarea sa "Aurele corpului", ea descrie modul in care poate fi surprinsa in fotografii prezenta unei forme de energie cu origine inca necunoscuta, indestructibila, deci nemuritoare. In cadrul simpozionului "Omul si Natura" din septembrie 1997 (Ploiesti), organizat de Ministerul Culturii si Academia Romana, colaboratorii sai au prezentat comunicari stiintifice legate de ipoteza existentei spiritului si dupa moartea fizica a organismului. Aceste aspecte fusesera deja dezbatute anterior in Aula Mare a Academiei Romane, cu ocazia Simpozionului de Antropologie din acelasi an.

Experimente stiintifice

Renumitul fizician William Crooks, laureat al premiului Nobel, si-a dedicat mai mult timp decat se stie oficial incercarii de a studia si chiar de a comunica cu universul "lumii de apoi". In urma unor descoperiri publicate in revistele Universitatii din Londra, s-a dovedit insa faptul ca savantul nu experimenta spiritismul, asa cum s-a crezut multa vreme. Pe Crooks il interesau intermediarii cu lumea de dincolo, el incerca sa descopere secretele bine ascunse ale naturii umane, comunicarea telepatica a celor care se pretindeau "medium". Riscandu-si reputatia de om de stiinta, fizicianul a inscenat renumita experienta prin care Ann Morgan, o femeie care a trait in secolul 17, a fost chemata prin intermediul unui medium la masa de spiritism. Halucinatia colectiva starnita de aparitia fantomei a bulversat intreaga asistenta, formata numai din oameni de stiinta celebri in epoca. Ceea ce urma sa afle aflase: oamenii, chiar si cei mai sceptici fata de prezenta unei vieti dupa moarte, purtau in subconstient o valenta deschisa pentru legatura cu lumea de dincolo.
Dupa descoperirea jurnalului sau personal, problema halucinatiei colective a devenit si mai clara. Inca din primele file, Crooks declara ca nu doreste sa afle cum poate sa comunice personal cu spiritele, ci cum pot "mediumurile" sa aiba aceasta halucinatie. In ultimele file ale jurnalului, inca nepublicat in strainatate, fizicianul declara ca a renuntat la cercetare, dupa ce a constatat ca halucinatia colectiva este un mister inaccesibil omului de stiinta.

Voci misterioase din univers

Dezvoltarea cercetarilor amanuntite asupra parapsihologiei, tot mai asidua in numeroase universitati americane, printre care si cea din California, a scos la lumina mai multe aspecte necunoscute ale studiilor efectuate de Nikola Tesla, recunoscuta personalitate a teoriilor de baza in domeniul undelor magnetice si electromagnetice.
Daca William Crooks era la inceput mai reticent in a crede in viata dupa viata, Tesla a avut de la bun inceput intentia de a studia fizica tocmai in scopul de a descoperi modul prin care va putea comunica cu o alta lume si in special cu cea a spiritelor. Documentele publicate de universitarii americani in anul 1997, in numeroase brosuri ale Bibliotecii Universitatii California, au starnit un deosebit interes, legat mai ales de teoria solitonilor, particule descoperite de Scott Rusell, denumite: "Atomii indestructibili ai spiritului". Experientele efectuate de Tesla, care s-a folosit direct de teoria "S. Russel", scot in evidenta faptul ca omul are in permanenta o dubla existenta: una materiala si alta solitonica, cea din urma fiind emisa de activitatea materiei, dar complet independenta de aceasta.
Si inventatorul radioului, Marconi, a cercetat in secret modul in care ar putea descoperi o tehnica ce i-ar permite o experienta care sa-l puna in legatura cu lumea de dincolo. Bazandu-se pe teoriile secrete ale lui Tesla, acesta a initiat o cercetare in care avea ca scop depistarea unor semnale "radio" ce provin din universul celor de pe lumea de la "apus".
MARIUS RADU


Inventatorii si martienii

In jurul figurii inventatorului radioului, Guglielmo Marconi, a circulat legenda ca ar fi comunicat cu martienii. Ziarul "New York Times" din 2 septembrie 1921 anunta cu titluri uriase convingerea lui Marconi ca receptionase anumite semnale radio misterioase, provenite de pe Planeta Rosie. Omul de stiinta relata ca semnalele primite aveau frecventa de zece ori mai joasa decat a celor utilizate in comunicatiile terestre. In domeniul telegrafiei fara fir "bomba lui Marconi" nu reprezenta totusi o noutate: emisiuni inexplicabile, provenite din spatii nestiute, fusesera captate inca din 1895 si 1908.
Nikola Tesla era si el convins de posibilitatea comunicarii cu inteligente extraterestre. Conform unei teorii indraznete, savantul sustinea, de pilda, ca din campul magnetic al Pamantului s-ar putea extrage o anume cantitate de energie, necesara pentru a trimite semnale spre alte planete, cu probabilitatea ca "cineva" sa le capteze. Tesla a convins chiar autoritatile SUA sa-i "repartizeze" o zona desertica, aproape de Colorado Springs, unde si-a montat echipamentele. Fulgerele artificiale produse de Tesla au intrecut cele mai temerare asteptari. El a fost convins ca ajunsese la rezultatele care sa-i confirme testele: punctele si liniile sale macroscopice au fost receptionate in spatiul nemarginit si "cineva" a raspuns. Semnalele primite de aparatele lui Tesla n-au intarziat sa apara, in 1899. Erau periodice si... "caracterizate foarte clar de numarul si de ordinea ce nu pot fi atribuite unei alte cauze stiute de mine. Sunt convins ca nu au o origine terestra".
In 1921, Marconi spunea ca a primit la bordul iahtului sau, cu care naviga in Mediterana, semnale radio ciudate si neidentificate. Ca si Tesla, Marconi fusese socat de periodicitatea nenaturala a semnalelor. De aceea, l-a autorizat pe reprezentantul sau la Londra sa declare ca a interceptat acele semnale ca apartinand unui alfabet din care a stiut sa recunoasca doar litera "V" a propriului sau cod.

Filmul venit din Univers

Toate acestea au dus in 1924 la un experiment tulburator. Guvernul Statelor Unite propune si obtine promisiunea ca toate tarile ce detineau transmitatoare radio de mare putere sa-si tina aparatele inchise pentru 5 minute, in fiecare ora, de la ora 22.50 a zilei de 21 august, pana la ora 23.50 a zilei urmatoare. Acel interval corespundea unei perioade de maxima apropiere intre Marte si Pamant (55,5 milioane km). Scopul era acela de a capta eventuale semnale. La Washington fusese montata o statie de ascultare prevazuta cu aparate de traducere in imagini a impulsurilor inregistrate. Si incredibilul s-a produs: s-au obtinut imagini! Semnale ciudate au produs fulgere de lumina ce au impresionat 9 metri de pelicula. Filmul "martian" astfel obtinut a fost developat cu maxima grija, relevand o serie indescifrabila de linii si puncte, ce aduceau foarte bine cu niste schite grosolane ale unor chipuri omenesti... Nimeni n-a reusit sa le descifreze, desi s-au facut nenumarate incercari. Astazi, mesajul acela este pastrat cu sfintenie, ca un obiect de valoare, de catre postul de radio Bureau of Standards din USA.
RUXANDRA CONSTANTINESCU