ADRIANA GOLGOT - "Distrugerea Rosiei Montane ar fi o mare catastrofa, o mare greseala a statului"

- Inginer geolog din Rosia Montana -

Multa lume ne intreaba ce se mai intampla la Rosia Montana. De cand televiziunile si majoritatea ziarelor au instaurat, umilite, legea tacerii, publicul nu mai stie ce se petrece in Apuseni. Cert este ca, beneficiind de sprijinul fatis al guvernantilor actuali, compania a sarit peste unele decizii judecatoresti neconvenabile si incearca sa se prezinte, printr-o publicitate agresiva, drept o mireasa ingenua, numai buna de petit. In acest timp, invaluita in secrete inadmisibile, Comisia de Avizare Tehnica (CAT) de la Ministerul Mediului, formata in buna masura din persoane de influenta ale RMGC, analizeaza, chipurile, Studiul de Impact asupra Mediului (SIM). Le tine umbrela, cu umorul sau cazon de Mos Teaca, ministrul Borbely, care tocmai a povestit reporterilor asa-zisa "Poveste cu cocosul rosu", numai de dansul inteleasa. Ideea lui este ca sarmana Romanie sta cu nesimtire pe un munte de aur, dar alege sa rabde de foame, in loc sa treaca degraba la dezgroparea comorii. "Uita" intentionat Borbely Laszlo ca biata Romanie nu mai detine, efectiv, decat 0,6% din proiectul respectiv, aurul fiind, probabil, o salvare, dar pentru altii, nu pentru noi. Un lucru esential care se intampla, totusi, la Rosia Montana, este ca familiile de rosieni si corneni (locuitorii satului Corna, unde ar trebui amplasat iazul de decantare a cianurilor), care nu doresc sa-si vanda casele si pamantul, sunt inca pe pozitii, adevarati luptatori. Printre ei se numara si Adriana Golgot, inginer geolog, fosta angajata a firmei de stat "RosiaMin", astazi inchisa pentru a lasa calea libera strainilor de la Gold Corporation.

"In 2006, cand s-a inchis mina de stat, s-a dat vrabia din mana pe cioara de pe gard..."

- Ati lucrat zece ani la firma de stat "RosiaMin". Ce invatatura ati tras de pe urma acestei experiente?

- In primul rand, am aflat ca exista si alta tehnologie de prelucrare a minereului aurifer: flotatia. Prin aceasta se reduce cantitatea de minereu care ar ajunge in contact cu cianurile, separandu-se, in prima faza, sterilul de metal. De exemplu, din 30 000 de tone exploatate lunar, ramaneau aproximativ 1000 de tone de concentrat aurifer. Doar aceasta cantitate ajungea la cianuratie. In schimb, proiectul Gold Corporation va exploata aproximativ un milion de tone pe luna si nu va folosi procedeul flotatiei. Toata cantitatea va ajunge la cianuratie, adica de o mie de ori mai mare va fi cantitatea care va ajunge sub influenta cianurilor.

- Poate ar trebui sa-i povestim lui Borbely Laszlo si guvernantilor actuali cum s-a inchis mina de stat, in 2006. Poate isi mai amintesc unii, intre care chiar domnul Borbely. Erau si atunci ministri.

- In 2006, s-a dat vrabia din mana pe cioara de pe gard. Statul a inchis exploatarea care producea 300 de kilograme de aur pe an, cea mai mare exploatare de aur a tarii, ca sa faca loc RMGC, sa vina compania cu maretul ei proiect. A fost o presiune extraordinara din partea "Goldului", ceea ce a dus la depopularea zonei si la o dezamagire generala in randul populatiei. Manipularea a fost declansata pe la inceputul anului, cand au lansat zvonul ca cianuratia Baia Mare, unde era dus concentratul aurifer, are o defectiune si noi nu mai avem unde sa ne livram produsul. Ziceau sefii nostri, trecuti pe ascuns in solda companiei canadiene, ca o sa fim nevoiti sa ducem concentratul pe undeva, prin America de Sud. Imi venea sa rad: chiar asa, sa ajunga concentratul nostru prin America de Sud, cu vaporul!? Am crezut ca e o gluma, dar concentratul se tot aduna in curtea uzinei. La sfarsitul lunii mai, am aflat ca gata, se inchide exploatarea, pentru ca nu avem unde sa mai livram concentratul si nu se mai pot plati salariile. Minciuna diabolica, orchestrata de Gold Corporation. Toti oamenii si-au depus actele pentru a-si lua "ordonanta" - era destul de tentant sa ai o suma de 200 de milioane de lei in mana. Putini au protestat. Apoi, surpriza! Dupa cateva luni, a disparut concentratul din curte! Deci, n-au avut probleme asa de mari, incat sa inchida firma statului, dar interesele straine trebuiau servite de demnitarii nostri cei patrioti. Imediat dupa inchidere, au demontat toate instalatiile, ca sa le care la fier vechi, sa fie siguri ca nu o sa mai incerce nimeni sa le mai foloseasca! Ca o culme a cinismului, in motivarea inchiderii, trimisa la minister, se pare ca sefii nostri de la Deva au scris "lipsa de personal", desi 420 de muncitori calificati tocmai fusesera pusi pe liber. Iata cum s-a distrus vechea exploatare, pentru a transforma dreptul la munca intr-un mijloc de manipulare. Numai ca vechea exploatare oferea locuri de munca pentru cateva zeci de generatii, pe cand exploatarea moderna, propusa de Gold Corporation, nu ofera locuri de munca nici macar pentru o generatie.

"Cine a dat unei companii straine drept de viata si de moarte asupra unei localitati din Romania?"

- Dupa pierderea locului de munca, "logic" ar fi sa vindeti casa si sa parasiti Rosia Montana. Sa nu mai stati ca un ghimpe in calea intereselor companiei canadiene. Ce va mai leaga de satul natal?

- Ma leaga chiar acest amanunt: locul nasterii si al copilariei. RMGC mi-a oferit un pret pe casa, deoarece se afla in zona industriala si nu pot sa deschida cariera daca nu cumpara si proprietatea mea. Dar nu cred ca o sa-mi vand casa si, prin aceasta, sa ma despart definitiv de locul unde m-am nascut. Sunt constienta ca, dupa ce ai vandut, nu mai este cale de intoarcere. Nu stiu cum s-au hotarat altii asa de repede. Prin vinderea casei, as contribui si eu la distrugerea zonei. Multi dintre cei care si-au vandut proprietatile au plecat, dar nu par prea fericiti. O parte au vandut pentru ca aveau copiii in alta parte si s-au mutat aproape de ei. Altii nu au mai suportat atata tensiune. Ca sa-mi castige bunavointa, compania mi-a trimis oferte sa ma angajeze, dar nu pot sa merg acolo. Trebuie sa cred in proiectul lor, iar eu, in momentul de fata, nu cred. O sa fiu nevoita, poate, sa plec in alta parte, sa-mi gasesc un loc de munca, dar asta nu inseamna ca o sa-mi vand proprietatea.

- Ce mai inseamna Rosia Montana pentru dumneavoastra, acum, cand majoritatea locuitorilor au plecat?

- Chiar de-as ramane singura in sat, tot m-as simti legata de aceste locuri. Este dureros sa stii ca, prin investitia preconizata de niste straini in tara ta, va disparea jumatate din satul tau. Cine le-a dat acest drept de viata si de moarte asupra unei localitati din Romania? Rosia Montana nu poate fi inlocuita de "noua" localitate, cu cladiri nou-noute, fara nici o personalitate. Tocmai diversitatea peisajului si a cladirilor, precum si vechimea lor confera valoare acestei zone. E trist sa vezi cum, deja, compania demoleaza o parte din case, in timp ce unii fosti consateni isi cara mormintele pe banii Goldului. Acesta este doar inceputul dezastrului ce va urma. Ma intreb: dupa ce se va inchide exploatarea aurului, ce vor face oamenii din zona? Din ce vor trai? Ce turist va veni intr-o zona pe veci poluata? Aurul este un dar care nu se regenereaza. Are oare, cineva, dreptul sa decida in contul generatiilor care vor veni? Nu va mai avea nevoie Romania de aur, de este silita sa-si epuizeze resursele intr-un deceniu? Eu cred ca distrugerea Rosiei Montane ar fi o mare catastrofa, o mare greseala a statului.

"Rosia Montana nu este doar un zacamant sau o localitate, ci o valoare de patrimoniu universal, care trebuie aparata"

- Cum vedeti viitorul Rosiei Montane daca se va face proiectul? Dar daca nu se va face?

- Viitorul Rosiei Montane ar fi fost unul mai fericit daca nu venea aceasta companie si mergea inainte vechea exploatare de stat. Acum, cu pretul crescut la aur, ar fi mers grozav de bine vechea mina si am fi fost protejati de criza financiara. Din pacate, statul nu mai investise nimic in "RosiaMin", pentru ca toata lumea astepta mareata investitie a Gold-ului, care nu mai venea. Conjunctura mondiala este, acum, favorabila si pentru RMGC. In ultimii ani, s-a triplat pretul aurului, investitorul reusind sa gaseasca cu mai multa usurinta banci care sa finanteze investitia. In situatia in care este demarat proiectul, prevad ca va fi o perioada scurta de exploatare, nu 16 ani, cat se lauda ei astazi, in scop publicitar. Locuri de munca pentru specialistii din zona ma indoiesc ca vor fi prea multe, majoritatea vor fi straini, cum au fost si pana acum. Pe de alta parte, la cantitatile mari de minereu, propuse de Gold, nu se poate face in paralel turism si minerit, numai daca ar reduce cantitatile. Dar cantitatile nu pot sa le schimbe, pentru ca nu mai este rentabila exploatarea. Ei au venit aici sa ia ce este mai rentabil, cu profit maxim. Daca nu s-ar face insa acest proiect, sansa de dezvoltare a Rosiei ar fi turismul. In diferite dezbateri consacrate problemelor de patrimoniu s-a aratat clar ca descoperirile arheologice din zona sunt unice in Europa si, drept urmare, conservarea acestora trebuie facuta integral. Ca urmare, zona Rosia Montana ar trebui scoasa din circuitul exploatarilor miniere. In acest sens, bine venit ar fi demersul Ministerului Culturii, de a include localitatea in patrimoniul UNESCO, pentru ca ea reprezinta nu numai situl roman Alburnus Major, ci si traditie etnografica, peisaj cultural, precum si un patrimoniu de arheologie industriala. Prin urmare, Rosia Montana nu este doar un zacamant sau o localitate, ci o valoare de patrimoniu universal, care trebuie aparata de invazia tehnologiei moderne care macina tot ce-i sta in cale.

- Propagandistii companiei vorbesc de paradisul ce-i asteapta pe rosieni dupa deschiderea exploatarii. Ce se ascunde de fapt sub frumoasele lor promisiuni?

- In cursul unui an, se va excava/pusca o cantitate de 13 milioane de tone de minereu, la care se adauga aproximativ aceeasi cantitate din descoperta (sol, material de suprafata). Sterilul care va rezulta de la uzina de procesare va fi depozitat in iazul de decantare, iar sterilul rezultat din descoperta va fi depozitat pe versantii din apropierea carierelor. In cursul unei astfel de activitati, vor fi afectate mii de hectare de teren; praful cu suspensii de elemente nocive din atmosfera, rezultat din exploatarea in cariera, noxele emise de uzina de preparare si de iazul de decantare, zgomotele si vibratiile, peste limitele admisibile, vor tulbura linistea si vor afecta sanatatea locuitorilor din zona exploatarii si din localitatile invecinate. In cazul unui accident ecologic, Abrudul si localitatile aflate in aval ar putea fi practic distruse. Banii pe care statul roman ar urma sa ii incaseze de pe urma acestei exploatari nu vor fi niciodata suficienti pentru a remedia dezastrul pe care il va face un astfel de accident. Cu toate asigurarile pe care firma RMGC incearca sa le dea cu privire la protejarea mediului inconjurator, raul ce va fi produs Romaniei nu va mai putea fi niciodata remediat.

- Ministrul Mediului, devenit un sustinator al companiei Gold Corporation, a afirmat ca statul a semnat un contract prost, prea putin avantajos. Nu e prea tarziu pentru astfel de regrete?

- Cred ca o sa ne pedepseasca Dumnezeu pe toti romanii, nu numai pe cei din Rosia Montana, daca ne batem joc de bogatiile tarii. Acuma se trezesc ca au facut un contract pagubos pentru statul roman? Ce incredere sa mai aiba oamenii, in continuare, daca au semnat un contract prost? Fiind o afacere proasta, mai bine s-ar opri. Mai bine mai tarziu decat niciodata.


Adrianei Golgot ii puteti scrie la e-mail: golgotadriana@yahoo.com