Anul acesta, Catalin Apostol, reporterul de elita al revistei "Formula AS", a mesterit el cumva, si nu s-a lasat pana nu a facut un film absolut tulburator. Nu e la prima izbanda! Catalin are o experienta de 15 ani in televiziune si multe premii obtinute pentru filme documentare. Dar acum se afla in fata primului sau lungmetraj: "Umilinta", o poveste dramatica despre singuratate, despre oamenii care nu au cui sa ceara ajutor, care tanjesc dupa un strop de afectiune. Iar intensitatea dialogurilor (se simte ca scenaristul este si scriitor), presarate cu replici antologice si dublate de o frumusete atemporala a multora din secventele filmului, il fac sa semene cu o tragedie greaca. O tragedie recompusa si altoita pe acest veac violent si visceral, al mileniului III. Poate si din cauza acestui mesaj universal, filmul lui Catalin Apostol si-a inceput o stralucita cariera internationala. El a fost selectionat la Festivalul de la Cairo, una dintre marile metropole mondiale ale filmului, de acelasi prestigiu cu Berlin, Cannes, ori Venetia. Cu siguranta, frumusetea filmului lui Catalin Apostol se datoreaza si stiintei autorului de a miza pe actori mari: Serban Ionescu (un magnific rol principal de personaj mut!), Costel Cascaval, Valentin Teodosiu, Mitica Popescu, Ion Grosu, Monica Ghiuta - aproape toti actori din generatia medie. "Actorii de azi, in general, mi se par fara nuanta si profunzime", spune Catalin Apostol.
Pentru cei care il cunosc pe autor - o aparitie, mai degraba, politicoasa si retractila - pare greu de inchipuit ca el a putut crea acest film transant si lucid, de o brutalitate, pana la urma, izbavitoare. "Am avut noroc si de un operator de clasa, Marian Stanciu, un operator vechi, dintre cei mai buni de la noi, care a turnat o gramada de filme cu Veroiu, Sergiu Nicolaescu si Dan Pita. El a tinut foarte bine in frau echipa tehnica".
- Cum ai avut curajul sa te apuci de un film de lung metraj?
- A fost un vis de care multi ani nu am indraznit sa ma apropii. Am crezut tot timpul ca o sa raman in zona asta de documentar si reportaj scris. Dar facand Facultatea de Regie, a trebuit ca la sfarsitul ei sa realizez un scenariu de film pentru licenta. Si tin minte ca eram usor panicat, mai aveam 3-4 zile, si eu nu aveam inca lucrarea de licenta. Asa ca am stat doua nopti si am lucrat incontinuu. Daca ma intrebi ce-am facut eu in noptile alea, nu stiu sa spun... Ziua dormeam, iar noptile acelea doua parca au fost un vis. Si nici nu stiu cum a venit povestea asta peste mine, caci atunci s-a nascut nucleul scenariului filmului meu, "Umilinta". L-am scris dintr-o bucata. Eei, si a trecut licenta, am luat 10, toate bune, si dupa vreun an, am vazut ca HBO are un concurs de scenarii pentru tineri care nu au mai facut film. Le-am trimis si eu scenariul la "Umilinta".
- Catalin, draga, tu faci reportaje la "Formula AS", dar scrii si scenarii. Comunica intre ele aceste doua laturi artistice ale tale?
- Numai faptul in sine ca scriu la o revista ca "Formula AS", si ma ajuta foarte mult! In primul rand ca scriitura: standardele artistice si estetice pe care le impun AS-ul si Sanziana Pop sunt ridicate, sunt in zona literaturii. Iar asta imi da un antrenament in a scrie scenariile. Imi dezvolta capacitatea de observatie si de analiza a personajului. Iar mie imi place extraordinar de mult sa intru in lumea personajului. La fel ca si in film. Imi place sa intru in interiorul lui, ca o oglinda: fara sa speculez senzationalul. Fara sa speculez deloc. Caci am un soi de tandrete fata de intimitatile personajului.
- Aproape fiecare reportaj al tau publicat in "Formula AS" poate fi un nucleu de scenariu. Caci tu ai un fel de a scrie filmic, cu condei de scenarist.
- Asa-i! Uite, proiectul de scenariu la care lucrez acum, al doilea film al meu de lung metraj - e facut in totalitate dupa o poveste pe care mai intai am publicat-o in "Formula AS"! Nemaivorbind de documentarea pentru reportajul din AS, care acum m-a ajutat enorm.
***
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
13.03.2011, 11:12Dan Stanescu
Ca prieten al parintilor sai, il cunosc pe Catalin Apostol ca prunc, copil, adolescent, licean, iar in prezent doar prin scurte comunicari pe mail si din urmarirea realizarilor sale.
Fizic imi apare neschimbat, cu aceeasi infatisare adolescentina, sincera, plina de candoare. Este infatisarea unui poet, a unui folozof, a unui om atent la cei din jur.
Dintre reportajele sale, m-a impresionat foarte mult acela realizat la Centrul psihiatric de la Calinesti-Prahova prin 1993 (?), in care pricipalul personaj urmarit - tanarul Trambitasu - imi fusese coleg de sectie (operator chimist) in Institutul de cercetari petrochimice din Ploiesti si care abia in film mi s-a revelat ca profund cunoscator de filozofie, filozofie adanca si de bun simt. El era doar bolnav, nu prost, internat pe viata - cu crize rare, dar potential riscante - , de aceea marginalizarea sociala a oamenilor aflati in astfel de situatii poate insemna mari drame individuale si familiale.
Am participat la prezentarea filmului UMILINTA la Ploiesti (11 martie 2011) si i-am ascultat pe criticii prezentatori. Combinatia critica-vizionare mi-a permis sa inteleg mai bine meritele filmului, ale autorului sau.
Nefiind critic de arta, ma abtin sa cataloghez productia, dar m-a impresionat si am apreciat seriozitatea, profunzimea si naturaletea subiectului, filmului si actorilor.
Ma mandresc cu cunoasterea personala a lui Catalin Apostol.
Succes, Catalin !
Ing. Dan Stanescu
Ploiesti
.