Dupa infiintarea CNSAS, au aparut mai multe carti in care sunt reproduse si comentate documente aflate in dosarele de urmarire din Arhivele Securitatii (cate si in forma epurata in care au fost predate de catre SRI si SIE). Despre unele am scris aici. Insumate, ele releva proportiile dezastrului moral produs cu buna stiinta de politia politica pe toata perioada regimului comunist. Sunt lecturi greu de digerat si care n-au prea avut ecou in afara cercurilor direct interesate de mecanismele de represiune si supraveghere ale statului totalitar. Poate ca maturii vor sa uite, iar pe tineri nu-i intereseaza acest trecut. Care ar trebui neaparat cunoscut, inteles si comentat, fiindca n-a trecut. In Romania n-a existat - ca in fosta RDG, prin comisia condusa de pastorul Joachim Gauk - vointa de a se cerceta si stabili, imediat dupa 1989, responsabilitatile pentru raul facut si a se interzice vinovatilor accesul in structurile noii puteri. In finalul prefetei sale intitulate O punere in context, ingrijitorul editiei, Radu Ioanid, arata ce au devenit ofiterii securisti care coordonau in ceausism supravegherea si persecutarea intelectualilor: avansati la gradul de generali si plasati in functii de conducere in organisme ale statului democratic, membri in Parlament unii, oameni de afaceri imbogatiti peste noapte - altii. Iar pe turnatori ii gasim, si dupa ce au fost deconspirati, bine mersi - in posturi diplomatice, ca moguli de presa, ca formatori de opinie, ca beneficiari ai privatizarilor frauduloase. Vigoarea retelelor subterane persista, tinand strans Romania si azi, caci relatiile si complicitatile s-au pastrat (nu intamplator, nepotii nomenclaturii comuniste sunt plasati in functii politice banoase si apar ca VIP-uri in media). De aceea sunt salutare documente precum acesta pe care vi-l recomand cu inima stransa azi. Spun cu inima stransa, fiindca e vorba despre mediul in care am trait, despre fapte si oameni stiuti sau despre prieteni pe care credeam ca-i cunosc si as fi bagat mana in foc pentru onestitatea lor. In climatul de suspiciune de atunci, existau si persoane deasupra oricaror banuieli, iar zvonurile despre posibile colaborari cu "ochiul si timpanul" eram convinsa ca fac parte din strategia de compromitere a celor mai buni si curajosi. Chiar asa era. Numai ca, pe langa masurile de "intoxicare", supraveghere permanenta, influentare, amenintare, infometare si reducere la tacere, in selectia din cele 9852 de file cate insumeaza dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran se gasesc si dovezi incontestabile ca unii dintre cei ce ne erau reper intelectual, moral si afectiv faceau, din ratiuni pe care nu le inteleg, un joc dublu: erau disidenti urmariti, dar si "surse" de informatii mai mult sau mai putin maligne pentru DSS si DIE. La solicitarea lui Dorin Tudoran, dintre cei 34 de delatori cu nume de cod care-l turnau, CNSAS i-a deconspirat oficial, in conformitate cu regulamentul de functionare al institutiei, doar sase, toti scriitori, ceilalti fiind inca in investigare. Unii fusesera deconspirati si din alte dosare - Alexandru Paleologu, Eugen Uricaru, Dan Zamfirescu, Mircea Iorgulescu. Alti doi - Andrei Brezianu si Alexandru Raicu - sunt o socanta surpriza. Cel din urma, un versificator mediocru (a nu se confunda cu marele caracter, admirabilul critic Lucian Raicu), parea un batranel inofensiv si ramolit care-si facea veacul prin redactii, palavragind cu oricine vrute si nevrute, ca sa-si piarda vremea. Cui sa-i treaca prin minte ca "nea Alecu" ne spiona, avea "sarcini" si dadea rapoarte luate in seama? In privinta lui Mihai Botez, care isi semna notele informative cu propriul nume, era un disident autentic, o minte stralucita si un om atasant, lucrurile sunt mult mai complicate si chiar nu stiu ce sa cred despre biliardul pe care il juca, probabil calculand loviturile, cu locotenent-colonelul Marian Ureche de la UM 0800. Ramane si acesta un mister, ca si altele din viata prea devreme sfarsita a personajului extraordinar care a fost Mihai Botez. Cat despre poetul, eseistul si jurnalistul Dorin Tudoran - singurul ce ar fi trebuit sa intereseze publicul intr-o lume normala - veti afla destule din cartoiul de 600 de pagini, dar va previn ca e un portret contrafacut, din perspectiva securistilor si a turnatorilor lui. Doar masura curajului sau exasperat in lupta cu Securitatea si activistii de partid e reala, ca si textele lui din Anexe. Parcurgerea documentelor publicate de Dorin Tudoran in volumul "Eu, fiul lor" e o doctorie foarte amara, dar as vrea sa cred ca va folosi la constientizarea lungii boli degenerative provocate societatii romanesti.
Selectia "Formula AS"
Dorin Tudoran, "Eu, fiul lor. Dosar de securitate", editie ingrijita si prefata de Radu Ioanid, postfata de Nicolae Manolescu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), colectia "Document", 590 pag.
Dupa infiintarea CNSAS, au aparut mai multe carti in care sunt reproduse si comentate documente aflate in dosarele de urmarire din Arhivele Securitatii (cate si in forma epurata in care au fost predate de catre SRI si SIE). Despre unele am scris aici. Insumate, ele releva proportiile dezastrului moral produs cu buna stiinta de politia politica pe toata perioada regimului comunist. Sunt lecturi greu de digerat si care n-au prea avut ecou in afara cercurilor direct interesate de mecanismele de represiune si supraveghere ale statului totalitar. Poate ca maturii vor sa uite, iar pe tineri nu-i intereseaza acest trecut. Care ar trebui neaparat cunoscut, inteles si comentat, fiindca n-a trecut. In Romania n-a existat - ca in fosta RDG, prin comisia condusa de pastorul Joachim Gauk - vointa de a se cerceta si stabili, imediat dupa 1989, responsabilitatile pentru raul facut si a se interzice vinovatilor accesul in structurile noii puteri. In finalul prefetei sale intitulate O punere in context, ingrijitorul editiei, Radu Ioanid, arata ce au devenit ofiterii securisti care coordonau in ceausism supravegherea si persecutarea intelectualilor: avansati la gradul de generali si plasati in functii de conducere in organisme ale statului democratic, membri in Parlament unii, oameni de afaceri imbogatiti peste noapte - altii. Iar pe turnatori ii gasim, si dupa ce au fost deconspirati, bine mersi - in posturi diplomatice, ca moguli de presa, ca formatori de opinie, ca beneficiari ai privatizarilor frauduloase. Vigoarea retelelor subterane persista, tinand strans Romania si azi, caci relatiile si complicitatile s-au pastrat (nu intamplator, nepotii nomenclaturii comuniste sunt plasati in functii politice banoase si apar ca VIP-uri in media). De aceea sunt salutare documente precum acesta pe care vi-l recomand cu inima stransa azi. Spun cu inima stransa, fiindca e vorba despre mediul in care am trait, despre fapte si oameni stiuti sau despre prieteni pe care credeam ca-i cunosc si as fi bagat mana in foc pentru onestitatea lor. In climatul de suspiciune de atunci, existau si persoane deasupra oricaror banuieli, iar zvonurile despre posibile colaborari cu "ochiul si timpanul" eram convinsa ca fac parte din strategia de compromitere a celor mai buni si curajosi. Chiar asa era. Numai ca, pe langa masurile de "intoxicare", supraveghere permanenta, influentare, amenintare, infometare si reducere la tacere, in selectia din cele 9852 de file cate insumeaza dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran se gasesc si dovezi incontestabile ca unii dintre cei ce ne erau reper intelectual, moral si afectiv faceau, din ratiuni pe care nu le inteleg, un joc dublu: erau disidenti urmariti, dar si "surse" de informatii mai mult sau mai putin maligne pentru DSS si DIE. La solicitarea lui Dorin Tudoran, dintre cei 34 de delatori cu nume de cod care-l turnau, CNSAS i-a deconspirat oficial, in conformitate cu regulamentul de functionare al institutiei, doar sase, toti scriitori, ceilalti fiind inca in investigare. Unii fusesera deconspirati si din alte dosare - Alexandru Paleologu, Eugen Uricaru, Dan Zamfirescu, Mircea Iorgulescu. Alti doi - Andrei Brezianu si Alexandru Raicu - sunt o socanta surpriza. Cel din urma, un versificator mediocru (a nu se confunda cu marele caracter, admirabilul critic Lucian Raicu), parea un batranel inofensiv si ramolit care-si facea veacul prin redactii, palavragind cu oricine vrute si nevrute, ca sa-si piarda vremea. Cui sa-i treaca prin minte ca "nea Alecu" ne spiona, avea "sarcini" si dadea rapoarte luate in seama? In privinta lui Mihai Botez, care isi semna notele informative cu propriul nume, era un disident autentic, o minte stralucita si un om atasant, lucrurile sunt mult mai complicate si chiar nu stiu ce sa cred despre biliardul pe care il juca, probabil calculand loviturile, cu locotenent-colonelul Marian Ureche de la UM 0800. Ramane si acesta un mister, ca si altele din viata prea devreme sfarsita a personajului extraordinar care a fost Mihai Botez. Cat despre poetul, eseistul si jurnalistul Dorin Tudoran - singurul ce ar fi trebuit sa intereseze publicul intr-o lume normala - veti afla destule din cartoiul de 600 de pagini, dar va previn ca e un portret contrafacut, din perspectiva securistilor si a turnatorilor lui. Doar masura curajului sau exasperat in lupta cu Securitatea si activistii de partid e reala, ca si textele lui din Anexe. Parcurgerea documentelor publicate de Dorin Tudoran in volumul "Eu, fiul lor" e o doctorie foarte amara, dar as vrea sa cred ca va folosi la constientizarea lungii boli degenerative provocate societatii romanesti.
Dupa infiintarea CNSAS, au aparut mai multe carti in care sunt reproduse si comentate documente aflate in dosarele de urmarire din Arhivele Securitatii (cate si in forma epurata in care au fost predate de catre SRI si SIE). Despre unele am scris aici. Insumate, ele releva proportiile dezastrului moral produs cu buna stiinta de politia politica pe toata perioada regimului comunist. Sunt lecturi greu de digerat si care n-au prea avut ecou in afara cercurilor direct interesate de mecanismele de represiune si supraveghere ale statului totalitar. Poate ca maturii vor sa uite, iar pe tineri nu-i intereseaza acest trecut. Care ar trebui neaparat cunoscut, inteles si comentat, fiindca n-a trecut. In Romania n-a existat - ca in fosta RDG, prin comisia condusa de pastorul Joachim Gauk - vointa de a se cerceta si stabili, imediat dupa 1989, responsabilitatile pentru raul facut si a se interzice vinovatilor accesul in structurile noii puteri. In finalul prefetei sale intitulate O punere in context, ingrijitorul editiei, Radu Ioanid, arata ce au devenit ofiterii securisti care coordonau in ceausism supravegherea si persecutarea intelectualilor: avansati la gradul de generali si plasati in functii de conducere in organisme ale statului democratic, membri in Parlament unii, oameni de afaceri imbogatiti peste noapte - altii. Iar pe turnatori ii gasim, si dupa ce au fost deconspirati, bine mersi - in posturi diplomatice, ca moguli de presa, ca formatori de opinie, ca beneficiari ai privatizarilor frauduloase. Vigoarea retelelor subterane persista, tinand strans Romania si azi, caci relatiile si complicitatile s-au pastrat (nu intamplator, nepotii nomenclaturii comuniste sunt plasati in functii politice banoase si apar ca VIP-uri in media). De aceea sunt salutare documente precum acesta pe care vi-l recomand cu inima stransa azi. Spun cu inima stransa, fiindca e vorba despre mediul in care am trait, despre fapte si oameni stiuti sau despre prieteni pe care credeam ca-i cunosc si as fi bagat mana in foc pentru onestitatea lor. In climatul de suspiciune de atunci, existau si persoane deasupra oricaror banuieli, iar zvonurile despre posibile colaborari cu "ochiul si timpanul" eram convinsa ca fac parte din strategia de compromitere a celor mai buni si curajosi. Chiar asa era. Numai ca, pe langa masurile de "intoxicare", supraveghere permanenta, influentare, amenintare, infometare si reducere la tacere, in selectia din cele 9852 de file cate insumeaza dosarele de Securitate ale lui Dorin Tudoran se gasesc si dovezi incontestabile ca unii dintre cei ce ne erau reper intelectual, moral si afectiv faceau, din ratiuni pe care nu le inteleg, un joc dublu: erau disidenti urmariti, dar si "surse" de informatii mai mult sau mai putin maligne pentru DSS si DIE. La solicitarea lui Dorin Tudoran, dintre cei 34 de delatori cu nume de cod care-l turnau, CNSAS i-a deconspirat oficial, in conformitate cu regulamentul de functionare al institutiei, doar sase, toti scriitori, ceilalti fiind inca in investigare. Unii fusesera deconspirati si din alte dosare - Alexandru Paleologu, Eugen Uricaru, Dan Zamfirescu, Mircea Iorgulescu. Alti doi - Andrei Brezianu si Alexandru Raicu - sunt o socanta surpriza. Cel din urma, un versificator mediocru (a nu se confunda cu marele caracter, admirabilul critic Lucian Raicu), parea un batranel inofensiv si ramolit care-si facea veacul prin redactii, palavragind cu oricine vrute si nevrute, ca sa-si piarda vremea. Cui sa-i treaca prin minte ca "nea Alecu" ne spiona, avea "sarcini" si dadea rapoarte luate in seama? In privinta lui Mihai Botez, care isi semna notele informative cu propriul nume, era un disident autentic, o minte stralucita si un om atasant, lucrurile sunt mult mai complicate si chiar nu stiu ce sa cred despre biliardul pe care il juca, probabil calculand loviturile, cu locotenent-colonelul Marian Ureche de la UM 0800. Ramane si acesta un mister, ca si altele din viata prea devreme sfarsita a personajului extraordinar care a fost Mihai Botez. Cat despre poetul, eseistul si jurnalistul Dorin Tudoran - singurul ce ar fi trebuit sa intereseze publicul intr-o lume normala - veti afla destule din cartoiul de 600 de pagini, dar va previn ca e un portret contrafacut, din perspectiva securistilor si a turnatorilor lui. Doar masura curajului sau exasperat in lupta cu Securitatea si activistii de partid e reala, ca si textele lui din Anexe. Parcurgerea documentelor publicate de Dorin Tudoran in volumul "Eu, fiul lor" e o doctorie foarte amara, dar as vrea sa cred ca va folosi la constientizarea lungii boli degenerative provocate societatii romanesti.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
