Are aproape saisprezece ani, trei oi, doua capre si o grija tare mare: ca, atata cat mai tine vremea buna, sa adune fanul de prin padure si de prin gradinile necosite de altii, ca sa-si poata hrani la iarna turmulita. La varsta la care alti adolescenti au grija jocurilor pe calculator, Emanuel se pregateste sa devina un mic fermier. Vrea ca la anii insuratorii, mai exact in ziua in care va fi mire, sa aiba nici mai mult, nici mai putin decat doua sute de oi. Si pentru a-si vedea visul acesta implinit, nici un efort nu i se pare prea mare.
Vis de copil
L-am intalnit pe Emanuel Marcu in livada mamei mele. Venise sa coseasca fanul dintre pomi. Inainte sa stau de vorba cu el, l-am urmarit de departe: un copil mai mare, firav, subtirel, dar cu miscari hotarate, ferme. Se vedea ca stie sa tina coasa in mana si ca nu degeaba e chemat la ajutor de catre toti batranii de pe ulita. Cosea "ca la carte", cum se spune. Pamantul ramanea curat in urma lui, fara smocuri de iarba ori buruieni netaiate. Un miros puternic de iarba cruda se raspandea pe urmele lui. L-am lasat sa coseasca o bucata de gradina si m-am apropiat de el numai atunci cand a facut o pauza, ca sa-si bata batraneste coasa.
Mi-a povestit despre el in vorbe simple, incheiate mereu cu cate un ras sugubat. Vorbea ca si cum ar fi povestit despre altii, ca si cum nu el ar fi personajul acestei povesti. Cu o detasare care-l facea sa para mult mai matur decat este si mult mai preocupat de ziua de maine decat altii de anii lui: "Eu m-am lamurit cu lumea asta, chiar daca nu sunt prea mare. Am vazut ca cine lucra poate sa spereze la ceva, ca daca lucri, n-are cum sa-ti fie rau. Io fac orice mi se cere, imi place sa muncesc si ajut pe oricine ma cheama. Nici un lucru nu mi se pare greu de facut si sunt atatea pe langa casa omului, ca nu se mai termina niciodata. Aici, in cartierul acesta unde stau eu, sunt mai mult batrani acuma. E un loc tare frumos, aproape de padure, numai ca batranii nu se mai descurca singuri si tot mereu ma cheama, ba sa le tai cate un lemn, ba sa cosesc iarba, sa-i ajut sa curete zapada, iarna, sa bat un par la un gard, una, alta, ce-i de facut pe langa casa. Sunt lucruri pe care ei nu le mai pot face si eu ma bucur cand ma cheama, ca-mi mai iese si mie cate-un banut. Strang bani ca sa-mi pot cumpara oi. Am si eu un vis al meu, vreau sa-mi fac o turma cu care sa umblu slobod la pascut, da' pentru asta trebuie sa muncesc inca mult. Vreau ca atunci cand ma insor sa am doua sute de oi, sa fiu cel mai mare crescator de oi, de aici, din Cavnic, sa nu ma intreaca nimeni la turma. Vreau sa-l intrec si pe Butuza, ciobanul de sub Mogosa, care are saptezeci de oi".
Doua capre si trei oi
Cavnicul e o asezare aflata la poalele muntilor Gutin. Casele sunt imprastiate de-a lungul unei ape, pe terase impadurite ce urca spre munte. De sute de ani, viata oamenilor de aici s-a impletit cu aceea a minei batrane. In anii din urma, insa, rand pe rand, s-au inchis toate galeriile si, intr-un final, ceea ce n-ar fi crezut nicicum minerii de-altadata, s-a inchis intreaga mina.
Cu oile la sfat
"De unde vine dragostea asta de animale? Cine te-a invatat sa le ingrijesti? De unde stii tu daca sunt bolnave sau sanatoase?", sunt intrebari pe care i le pun baiatului care rade mereu catre mine, ca si cum ar vrea parca sa-mi spuna ca e multumit de ceea ce i se intampla, de felul in care traieste. "Bunica mea Anuca avea o vaca, Mandraia, cu al carei lapte am crescut. Tare draga mi-a fost, si toata ziua eram pe langa ea. Ea a fost primul animal pe care l-am avut aproape. Cu ea m-am deprins cum trebuie ingrijite animalele, cum trebuie sa stai pe langa ele, cum sa le cureti, sa le dai apa si toate celelalte. Iara cu oile m-am invatat intr-o vara. Aveam numai sapte ani, cand am ajuns la stana pentru prima data si l-am ajutat pe cioban sa dea oile la strunga.
"Io m-am hotarat de-acuma, nu ma mai las in veci de oi, sa zica cine ce-a zice. Ca ele iti dau tot ce-ti trebuie ca sa traiesti. Io vad ca si aia cu facultate raman acuma fara lucru. Si lor li-i rusine sa se duca la munca de jos, pe cand mie nu mi-e rusine de nici o munca si nu mi-e rusine sa intreb si sa invat daca nu stiu ceva. Daca stai ca o momaie si astepti sa-ti dea cineva bani, n-ajungi nicari. Cine sa-ti dea bani pe degeaba? Mama si tata au ei destule ale lor, ce sa-mi mai dea si mie bani? Imi fac io cat pot. Spre deosebire de altii, io pot sa zic ca-s fericit, ca nu ma lasa oile fara servici. Toata ziua am ce lucra si mi-i gandul mereu la cum sa fac fan, de pe unde sa mai cosesc, ca sa adun iarba si sa le pot tane si la iarna. Uau, da' ce-mi place de ele! Le tot numar si-mi fac planul cum sa-mi mai cumpar si mai multe. Da' pe langa capre si oi, mai am si un pui de caprioara, pe care l-am gasit in padure, pierdut de mama-sa. L-am crescut cu biberonul, l-am hranit tot la doua ore, parca as fi fost doica, pana cand a inceput sa manance si iarba mai cruda. L-am botezat Bambi si sta acuma in gradina bunicii. E liber si se joaca toata ziua. Stiu ca va veni o vreme cand ii va fi dor de padure, mai tare decat de mine. Stiu ca va pleca si-mi doresc sa plece, dar numai daca este in siguranta. Altfel, decat sa fie impuscat, mai bine l-as duce la gradina zoologica. Padurarul mi-a spus ca-l pot creste eu pana are doi ani, apoi sa-l las liber. Dar el este si acuma liber, numai ca nu vrea sa plece. Poate ca ii este greu sa se desparta de mine, ca si mie mi-e tare drag si ma joc cu el, ori de cate ori am vreme.
Cand am luat banii pe lucru de-o vara la stana, as fi putut sa-mi cumpar o bicicleta. Buna era si aia, nu-i vorba! Da cat de buna ar fi sa am una acuma! He, he! Una, doua mi-as face toate drumurile cu ea. Dar io stiu ca atunci cand ai bani putini, cum sunt io acuma, trebuie mai intai sa-ti cumperi ceva cu ce poti face alti bani si apoi sa te distrezi ori sa te gandesti sa-ti fie mai bine. Trebuie sa le planuiesti toate si sa fii rabdator. Nu ma las io fara oi, numa' sanatos sa fiu. In rest, ii bine tat, si va astept la nunta mea, cand o sa viu dupa mireasa, cu 200 de oi mergand inaintea mea".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
08.10.2010, 19:06Viorica Buzdugan
Cati dintre tinerii nostri gandesc asa? cati dintre tiganii miluiti de straini cu vite au gandit asa si nu s-au repezit sa le manance asteptand alta pleasca ? De ce un copil poate gandi asa matur si guvernantii nostri nu se mai maturizeaza ? Ii doresc acestul copil sa-si implineasca visul.