O vara plina de muzica
- Draga Luiza, despre un artist de jazz nu ne asteptam niciodata sa stim totul, sa fim la curent permanent cu ceea ce face, pentru ca viata si activitatea lui sunt ascunse sub valul discretiei. Mondenismul nu li se potriveste. Insa asta nu inseamna ca pe cititorii Formulei AS nu-i intereseaza ce mai fac, cu atat mai mult tu, una dintre cele mai importante voci ale momentului din aceasta sfera muzicala. Asadar...
- Sincer, in momentul asta ma relaxez dupa cea mai aglomerata vara pe care am trait-o vreodata. Am avut un turneu cu doua big band-uri din Statele Unite, timp de doua saptamani, in marile orase ale tarii: Bucuresti, Timisoara, Targu-Mures, Sibiu, Iasi, Ploiesti, Brasov. Sunt doua formatii universitare (din Louisiana si Colorado) si unele dintre cele mai bune din America; cea din Colorado chiar a fost numita de reviste de specialitate americane drept cel mai bun big band, timp de doi ani la rand. A fost extraordinar, am avut o experienta foarte... jazz, sa zic asa. Sa mergi cu autocarul cu atatia oameni de calitate, care vorbesc acelasi limbaj muzical ca si tine, iar in plus mai sunt si punctuali, atenti, bine crescuti! Pe langa muzica, cel mai mult mi-a placut ca am lucrat cu niste oameni care mi-au aratat ce inseamna sa fii profesionist din toate punctele de vedere. Am gustat putin din ceea ce traiau pe vremuri marile Billy Holiday sau Ella Fitzgerald. Un vis!
- Cum se face ca in Romania au fost astfel de evenimente, de turnee, iar in presa nu s-a scris mai nimic?
- Asa se intampla la noi cu lucrurile care depasesc sfera comercialului. Proiectul acesta este unul la care am lucrat de mai bine de un an, de cand l-am cunoscut pe profesorul meu de jazz, Rick Condit, dirijorul big band-ului din Louisiana. Noi am facut tot ce am putut sa promovam aceste spectacole, cu putinii bani pe care i-am avut, si in lipsa unui partener media. In Bucuresti, de exemplu, s-a cantat la Sala Radio. Locatii celebre precum aceasta poate ca ar trebui sa faca ele insele mai multa zarva, cand astfel de evenimente au loc sub acoperisul lor. Dar chiar daca salile nu au fost arhipline, lumea tot a aflat si a venit, deci iubitori de jazz inca mai avem in Romania. Tot vara aceasta am desfasurat un proiect cu Sorin Romanescu si Alex Man (alaturi de cel din urma am cantat si in turneul cu big band-urile americane), o formula inedita de doua chitare si voce. Am avut concerte si in Bucuresti, si in tara, la diferite festivaluri, dar si la Budapesta. La festivalul de jazz de la Targu Mures am fost in juriu. Repet, am avut cea mai plina vara de pana acum, cu concerte aproape in fiecare seara. Duminica plec la Cisnadie, unde are loc o tabara de maiestrie, de muzica, in care eu voi preda jazz local. Apoi, din toamna, ma intorc sa predau mai departe la Conservator, iar in iarna intentionez sa lansez un album de colinde, pe care il am gata in intregime. Mai trebuie doar sa definitivez discutiile legate de partea economica a acestui demers, care, dupa cum se stie, este foarte dificila si alunecoasa azi. Sper sa reusesc.
- E totusi vara, vremea vacantelor. Tu cum te relaxezi?
- Vacanta pentru mine e de dimineata pana seara, inainte de concerte. Iar concertul nu este o munca, pentru ca muzica este viata mea, pasiunea mea. Cum as putea "cere" vacanta, cand sunt atat de privilegiata sa fac numai ce-mi place?! E usor sa te plangi ca nu ai timp, dar de fapt este si mai usor sa-ti coordonezi minutele in asa fel incat sa le poti realiza pe toate. Poate nici eu nu reusesc mereu, dar sunt foarte optimista ca voi face intotdeauna fata ambitiilor mele. Chiar daca e criza, chiar daca sunt ani mai buni sau mai rai, trebuie sa-ti faci meseria cu incredere. Eu sunt muzician de jazz, asta fac, indiferent de vremuri. In plus, la toamna, in octombrie, ma asteapta cel mai important eveniment al vietii mele: voi aduce pe lume un copil.
Un dar dumnezeiesc
- Felicitari! La cata activitate ai avut si planuiesti sa ai, vestea aceasta este cu atat mai uimitoare. Iarta-mi indiscretia, dar este sarcina aceasta ceva premeditat sau o surpriza?
- Eu imi doresc copii de cand aveam zece ani. Oricand am fost pregatita pentru asa ceva, oricand ar fi venit ar fi fost o mare fericire. Nu a fost un "accident". Sarcina aceasta a aparut ca un dar dumnezeiesc. De fapt, tocmai trebuia sa trec printr-o operatie foarte dificila, pentru ca mi se spusese ca nu pot avea copii din cauza unei afectiuni. Eram programata la Timisoara, iar cand m-am dus, in urma unor analize, s-a constatat ca tocmai ramasesem insarcinata. Iata ca acum sunt in luna a saptea si astept o fetita. Daca se va naste pe 2 octombrie, cum mi s-a spus, mi se va mai implini un vis: acela de a avea un copil pana implinesc treizeci de ani, iar pe 7 octombrie ajung la aceasta varsta. Mi-am dorit extraordinar de mult sa fiu mama. Visul s-a adeverit pana la urma, minunea s-a intamplat, in pofida predictiilor medicale, impotriva trupului meu. Asadar, da, este un copil dorit si va sti asta, in fiecare secunda a vietii lui.
- Iar minunea aceasta vine si in contextul unei povesti de iubire?
- Absolut! Copilul acesta este rodul unei iubiri pe care o traiesc de o bucata de vreme. Nu voi spune inca numele taticului, o voi face dupa nastere, dar va spun ca iubesc, sunt iubita, si amandoi ne doream cu ardoare un prunc.
Paturica impletita
- Luiza, nu ti-e teama sa aduci pe lume un copil in vremurile astea lovite de criza?
- Deloc. Eu cred ca acum e vremea pruncilor. S-au nascut copii pe vremea comunismului, in razboi, dupa cutremure, si pare-se ca sunt fiinte mai adevarate, mai integre decat cele nascute in huzurie. Fiecare copil vine cu un "rucsacel" al lui. Ei nu sunt o prelungire a noastra, au identitatea lor bine conturata de Dumnezeu. Noi avem doar obligatia de a le oferi confort, un mediu sanatos in care sa creasca si sa facem tot posibilul sa nu le lipseasca lucrurile esentiale. Care sunt acelea, noi hotaram. Pentru mine, prioritatea este afectiunea si ea nu e amenintata de criza. Mainile intinse mereu catre copilul meu, dragostea. De aceea nu ma tem.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
