70 de ani de la ocuparea Basarabiei, Tinutului Hertei si Bucovinei de Nord

Radiografia unei tragedii

28 iunie 1940

Curand dupa al treilea cantat al cocosilor, taranii de pe malul romanesc al Nistrului au auzit un vuiet puternic si continuu venind dinspre Rasarit. Ceva nedeslusit, un fel de talaz de noroi, inainta implacabil, acoperit de mantia noptii. Se deschisesera portile Iadului? Iesiti cu mic, cu mare, din case, oamenii si-au facut - inspaimantati - semnul crucii. Din cand in cand, razbatea un latrat metalic, dar creierul refuza sa-l asocieze cu pacanitul mitralierei, fiindca - nu-i asa? - granicerii nostri ar fi ripostat. Dar vuietul se apropia, se apropia... "Vin rusii! Vin rusii!". O banuiala, alimentata de lipsa de reactie a granicerilor, s-a infipt, totusi, in inimile celor care patimisera in primul razboi si in primii ani dupa revenirea la "patria muma": atunci, atacurile bolsevicilor au primit raspunsul cuvenit aproape instantaneu. Acum, insa, nu se vedea tipenie de om, de parca soldatii romani intrasera in pamant. Gandul de a fi parasit tocmai de cei care au datoria sa te apere, chiar si cu pretul jertfei supreme, va fi avut in acele momente intensitatea emotionala a pasirii spre esafod. Daca erau lasati de izbeliste - teama si trecutul le spuneau raspicat ca asa este - trebuia sa fuga in graba. De un veac si jumatate, rusii duceau o politica de epurare etnica crancena. Era periculos sa nu fi rus; abia se incheiase uciderea prin infometare a milioane de ucraineni... Cei mai in putere - nu toti, din nefericire - si-au adunat repede cateva boarfe, ceva de-ale gurii, si-au luat copiii si s-au indreptat spre gara. Incepea exodul spre Bucuresti, capitala Romaniei Intregite. Intrucat trenurile de persoane erau rezervate cu o destinatie speciala - de armata, cum aveau sa afle - li s-au pus la dispozitie marfare cu platforme neacoperite, cei norocosi avand parte de vagoane de vite.
Ivirea zorilor dezvaluia un tablou de cosmar: garile, trenurile, soselele, carutele erau ticsite de soldati si de familii care parca pornisera intr-un pelerinaj al disperarii. Dar nu toata suflarea dintre Prut si Nistru era pe drum. Ramasesera acasa mai mult de jumatate dintre romani si mai mult de trei sferturi dintre evrei, unii fiindca nu concepeau sa-si paraseasca bruma de avut si mortii, altii sperand ca daca ii vor aclama pe invadatori vor fi crutati. Spaima coroborata cu reaua-credinta a comunistilor, relativ numerosi in localitatile dintre Prut si Nistru, a condus la o manifestare extrem de periculoasa.Trupele romane care marsaluiau spre gara au fost atacate cu diferite obiecte contondente, in multe cazuri cu apa fiarta si smoala topita! Atacatorii actionau ca akingiii si basibuzucii de altadata, deschizandu-le celor care veneau din urma un teren curatat de orice tentativa de rezistenta. Asemenea ticalosii se petreceau si in Bucovina de Nord, unde aparusera formatiuni de cate opt-zece indivizi, care ii agresau atat pe localnici, cat si pe soldatii romani. Sa fii astfel tratat in propria ta tara nu se uita nici pe patul mortii. Iertarea ar fi fost de neimaginat, chiar si pentru cei deprinsi sa indure tot soiul de vicisitudini si de batjocuri, precum ostenii Armatei Romane. S-au inregistrat cazuri cand unii soldati umiliti, raniti grav, au innebunit... Era doar inceputul calvarului. Metru cu metru, teritoriile romanesti au fost ocupate si "eliberate" de orice insemna in ochii ocupantului viata si marturie romaneasca. Maturii neexecutati au luat drumul Siberiei. Baietii de 10-14 ani au fost despartiti de familie, pentru a servi ca ordonante ofiterilor rosii. Fetele de peste zece ani au fost violate, deseori sub ochii parintilor. Mii de soldati au fost dezarmati, facuti prizonieri si trimisi in lagare departe, in taiga. Desi Romania si URSS nu se aflau in razboi, iar ei nu trasesera nici un foc de arma! Monumentul Unirii din Cernauti, inaltat din banii doctorului Ionel Jianu, si inaugurat de Regele Ferdinand si de Ionel Bratianu, a fost distrus si inlocuit cu un monument bolsevic insultator... Au fost jefuite cazarmile si bancile, incendiate magazinele, teatrele si bibliotecile, golite de utilaje fabricile si uzinele. Tot ce misca era arestat sau impuscat. Pana si cainii erau vanati: simbolizau libertatea de miscare si de exprimare. Evacuarea trebuia sa inceapa de la orele 14 si sa dureze patru zile, acesta fusese termenul decis de Stalin si de Molotov si acceptat de guvernul roman. Or, ocupatia incepuse inainte de ivirea zorilor, inaintea acceptului autoritatilor romane... Acest tavalug al mortii si al desertului a prins din urma zeci si sute de mii de nefericiti, pe care i-a intors din drumul spre Bucuresti, pentru a-i trimite pe lumea cealalta sau, in caz de noroc, spre Siberia. Doar 220.501 romani din cele peste trei milioane au reusit sa se refugieze dincolo de Prut! Nu cunoastem numarul soldatilor care nu au cazut in prizonierat sau care nu au fost impuscati, autoritatile de la Bucuresti evitand sa emita vreo cifra, pentru a nu demoraliza populatia si armata. Asadar, invaziei sovietice i-au cazut victime peste 2.800.000 romani din tinutul dintre Prut si Nistru, din Bucovina de Nord si din Herta, ucisi, expulzati in Siberia, ori transformati in sclavi.
Daca de tratamentul acesta salbatic sunt vinovati sovieticii, vina pentru declansarea lui revine lui Hitler si lui Mussolini, care, jigniti candva de Titulescu si pentru a subordona campurile petrolifere, cat si industria romaneasca, au obligat autoritatile de la Bucuresti - sub amenintarea desfiintarii Romaniei ca stat - sa evacueze administratia civila si garnizoanele militare din cele trei regiuni amintite. Ii servisera lui Stalin un "pion otravit", dar cate vieti a costat acest pion, cata umilinta si frustrare a produs el in sufletul romanilor!


GH. TATARESCU, despre ultimatumul sovietic

"Batuse ceasul hotararii definitive. Doua Consilii de Coroana examinasera intreaga situatiune si lasasera Guvernului sarcina sa decida.
Dupa o ultima consultare cu sefii Armatei si cu membrii Guvernului, am examinat impreuna cu Suveranul intreaga situatie. Examenul a fost dramatic. Majestatea Sa Regele mi-a inmanat spre contrasemnare decretul de mobilizare generala si si-a oferit spada pentru a apara, in fruntea armatei, pamantul stramosesc."

Protocolul secret al Pactului Molotov-Ribbentrop
Cu ocazia semnarii tratatului de neagresiune dintre Germania si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, plenipotentiarii semnatari ai celor doua parti au examinat in mod strict confidential problema delimitarii sferelor de interese reciproce in Europa rasariteana. Aceasta examinare a dus la rezultatul urmator:
1. In caz de reorganizare teritorial-politica a regiunilor ce intra in componenta statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), granita de nord a Lituaniei va reprezenta in acelasi timp granita sferelor de interese ale Germaniei si URSS. Totodata, interesele Lituaniei in ceea ce priveste regiunea Vilno sunt recunoscute de ambele parti.
2. In caz de reorganizare teritorial-politica a regiunilor ce intra in componenta Statului polonez, granita sferelor de interese ale Germaniei si URSS va urma aproximativ linia raurilor Narev, Vistula si San.
Problema daca este de dorit, in interesul reciproc, mentinerea Statului polonez independent, si care vor fi frontierele acestui stat, poate fi clarificata definitiv, numai in cursul evolutiei politice ulterioare.
In orice caz, cele doua guverne vor rezolva aceasta problema, pe calea unei intelegeri mutuale prietenesti.
3. In ceea ce priveste sud-estul Europei, partea sovietica subliniaza interesul URSS pentru Basarabia. Partea germana isi declara dezinteresul politic total fata de aceste regiuni.
4. Acest protocol va fi pastrat de ambele parti, in cel mai deplin secret.
Moscova, 23 august 1939
Din imputernicirea guvernului URSS - V. Molotov
Pentru guvernul Germaniei - J. Ribbentrop


28 iunie 1940
Raspunsul guvernului roman la cea de-a doua nota ultimativa sovietica

"Guvernul roman, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor in aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare specifice in raspunsul sovietic.
Guvernul roman ar dori, totusi, ca termenele de la punctul unu si doi sa fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de adus la indeplinire in patru zile, din pricina ploilor si inundatiilor care au stricat caile de comunicatie.
Comisiunea mixta instituita la punctul 5 ar putea discuta si rezolva aceasta chestiune. Numele reprezentantilor romani in aceasta comisiune vor fi comunicate in cursul zilei."
("Universul", an 57, nr. 181 din 4 iulie 1940, p. 7)