Nascuta intr-o familie de aristocrati ai spiritului, Monica Pillat isi onoreaza ascendenta atat prin propria opera de scriitoare, cat si prin stradania de a perpetua memoria rudelor ei. Bunicii, Ion si Maria Pillat, poetul si pictorita (careia i-a editat un splendid album, "Pictura si reverie"), parintii, Dinu si Cornelia Pillat, scriitorul si eseista (a caror corespondenta a publicat-o in volumul "Biruinta unei iubiri"), matusa, Pia Pillat Edwards (careia i-a publicat scrierile literare, dar si scrisorile catre familie, intr-o carte cu titlul "Sufletul nu cunoaste distantele") merita cu adevarat cunoscuti nu doar pentru harurile artistice, ci si pentru ca acestea sunt hranite de "suflete frumoase", capabile sa ne mentina increderea, tot mai zdruncinata, in virtutile luminoase ale naturii umane. Care nu se lasa stinse nici in vremuri mizerabile. Pia Pillat e o astfel de fiinta exemplara prin bunatate, altruism, curaj si inteligenta. Maritata din dragoste cu Mihai Farcasanu, sef al Tineretului Liberal, cei doi soti au fost vanati in 1946 ca "dusmani ai poporului". Ascunsa de nasa ei de cununie, Lily Teodoreanu, care stia ce risca, Pia a reusit sa organizeze evadarea spectaculoasa povestita in romanul autobiografic "Zbor spre libertate" si asa a inceput exilul care a tinut-o departe de rudele iubite ce au avut de suferit si din pricina ei. Abia in perioada de dezghet de la mijlocul anilor '60 a putut sa-si revada mama, intoarsa din domiciliu obligatoriu, fratele eliberat din inchisoare in 1964, cumnata si prietenii parasiti in urma cu 19 ani, sa-si cunoasca nepoata, nascuta dupa plecarea ei. De atunci a revenit cat de des a putut, ca sa fie alaturi de ai ei atat la evenimente fericite (precum nunta Monicai cu Nic Saulescu), cat si la nenorociri (moartea lui Dinu Pillat in 1975). Intre aceste vizite, aproape anuale, legatura e mentinuta prin scrisori. Despre cele ale Piei catre familie, publicate anul trecut, am scris aici, fascinata si eu de personalitatea, talentul literar si bogatia ei spirituala. Ajunsa la senectute (are acum 94 de ani si s-a retras intr-un sanatoriu englez), Pia i-a restituit in 2000 Monicai scrisorile pastrate, dupa cum ii daduse mai de mult Corneliei Pillat corespondenta primita de la Lily Teodoreanu, ce se stinsese la aproape 98 de ani, in 1995. Acestea sunt acum publicate in cartea pe care va indemn sa o cititi, ca terapie la vremurile pe care le traim. Timpurile n-au fost blande nici cu cele doua expeditoare, nici cu iubita lor destinatara, dar sufletul mare, cald, empatic al fiecareia face paginile sa vibreze, sa transmita bunatate si bucurie. Din 1957, timp de patru decenii, Monica ii impartaseste Piei toate trairile devenirii ei de copil, adolescenta, tanara femeie, universitara, stiind ca se adreseaza unei fiinte afine nu numai prin sange, ci si sentimental, intelectual si spiritual. De la exploziile solare de vitalitate adolescentina, la bucuriile creatoare si revelatiile de lectura, pana la intelesuri metafizice, scrisorile Monicai sunt toate de iubire. O iubire cuprinzatoare de vii si morti (care isi continua existenta in noi), si care te duce spre contopirea cu marele tot al lumii vazute si nevazute. Cat despre Lily Teodoreanu, mai in varsta cu o jumatate de secol decat Monica, are in comun cu aceasta deschiderea spre bucurie, perceptia miracolelor naturii, jubilatia, privirea buna spre lume. In scrisorile ei au ramas vii atmosfera de la Castelul Mogosoaia, devenit casa de creatie, unde a locuit perioade lungi in anii '70-'80 (vecina de camera cu Sanziana Pop, evocata la un Craciun cu colinde), grija pentru nepoata ei, Livia, proaspat casatorita cu un student muzician, pe nume Christian Mandeal, amintirea lui Ionel Teodoreanu, vacantele la Varatec, vizitele la verisoarele Delavrancea si Muzicescu... dar mai ales, lumina unui suflet iubitor si farmecul micutei doamne, de o fragilitate atat de rezistenta.
Selectia "Formula AS"
"Minunea timpului trait. Din corespondenta Monicai Pillat si a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat", prefata de Horia-Roman Patapievici, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 330 pag.
Nascuta intr-o familie de aristocrati ai spiritului, Monica Pillat isi onoreaza ascendenta atat prin propria opera de scriitoare, cat si prin stradania de a perpetua memoria rudelor ei. Bunicii, Ion si Maria Pillat, poetul si pictorita (careia i-a editat un splendid album, "Pictura si reverie"), parintii, Dinu si Cornelia Pillat, scriitorul si eseista (a caror corespondenta a publicat-o in volumul "Biruinta unei iubiri"), matusa, Pia Pillat Edwards (careia i-a publicat scrierile literare, dar si scrisorile catre familie, intr-o carte cu titlul "Sufletul nu cunoaste distantele") merita cu adevarat cunoscuti nu doar pentru harurile artistice, ci si pentru ca acestea sunt hranite de "suflete frumoase", capabile sa ne mentina increderea, tot mai zdruncinata, in virtutile luminoase ale naturii umane. Care nu se lasa stinse nici in vremuri mizerabile. Pia Pillat e o astfel de fiinta exemplara prin bunatate, altruism, curaj si inteligenta. Maritata din dragoste cu Mihai Farcasanu, sef al Tineretului Liberal, cei doi soti au fost vanati in 1946 ca "dusmani ai poporului". Ascunsa de nasa ei de cununie, Lily Teodoreanu, care stia ce risca, Pia a reusit sa organizeze evadarea spectaculoasa povestita in romanul autobiografic "Zbor spre libertate" si asa a inceput exilul care a tinut-o departe de rudele iubite ce au avut de suferit si din pricina ei. Abia in perioada de dezghet de la mijlocul anilor '60 a putut sa-si revada mama, intoarsa din domiciliu obligatoriu, fratele eliberat din inchisoare in 1964, cumnata si prietenii parasiti in urma cu 19 ani, sa-si cunoasca nepoata, nascuta dupa plecarea ei. De atunci a revenit cat de des a putut, ca sa fie alaturi de ai ei atat la evenimente fericite (precum nunta Monicai cu Nic Saulescu), cat si la nenorociri (moartea lui Dinu Pillat in 1975). Intre aceste vizite, aproape anuale, legatura e mentinuta prin scrisori. Despre cele ale Piei catre familie, publicate anul trecut, am scris aici, fascinata si eu de personalitatea, talentul literar si bogatia ei spirituala. Ajunsa la senectute (are acum 94 de ani si s-a retras intr-un sanatoriu englez), Pia i-a restituit in 2000 Monicai scrisorile pastrate, dupa cum ii daduse mai de mult Corneliei Pillat corespondenta primita de la Lily Teodoreanu, ce se stinsese la aproape 98 de ani, in 1995. Acestea sunt acum publicate in cartea pe care va indemn sa o cititi, ca terapie la vremurile pe care le traim. Timpurile n-au fost blande nici cu cele doua expeditoare, nici cu iubita lor destinatara, dar sufletul mare, cald, empatic al fiecareia face paginile sa vibreze, sa transmita bunatate si bucurie. Din 1957, timp de patru decenii, Monica ii impartaseste Piei toate trairile devenirii ei de copil, adolescenta, tanara femeie, universitara, stiind ca se adreseaza unei fiinte afine nu numai prin sange, ci si sentimental, intelectual si spiritual. De la exploziile solare de vitalitate adolescentina, la bucuriile creatoare si revelatiile de lectura, pana la intelesuri metafizice, scrisorile Monicai sunt toate de iubire. O iubire cuprinzatoare de vii si morti (care isi continua existenta in noi), si care te duce spre contopirea cu marele tot al lumii vazute si nevazute. Cat despre Lily Teodoreanu, mai in varsta cu o jumatate de secol decat Monica, are in comun cu aceasta deschiderea spre bucurie, perceptia miracolelor naturii, jubilatia, privirea buna spre lume. In scrisorile ei au ramas vii atmosfera de la Castelul Mogosoaia, devenit casa de creatie, unde a locuit perioade lungi in anii '70-'80 (vecina de camera cu Sanziana Pop, evocata la un Craciun cu colinde), grija pentru nepoata ei, Livia, proaspat casatorita cu un student muzician, pe nume Christian Mandeal, amintirea lui Ionel Teodoreanu, vacantele la Varatec, vizitele la verisoarele Delavrancea si Muzicescu... dar mai ales, lumina unui suflet iubitor si farmecul micutei doamne, de o fragilitate atat de rezistenta.
Nascuta intr-o familie de aristocrati ai spiritului, Monica Pillat isi onoreaza ascendenta atat prin propria opera de scriitoare, cat si prin stradania de a perpetua memoria rudelor ei. Bunicii, Ion si Maria Pillat, poetul si pictorita (careia i-a editat un splendid album, "Pictura si reverie"), parintii, Dinu si Cornelia Pillat, scriitorul si eseista (a caror corespondenta a publicat-o in volumul "Biruinta unei iubiri"), matusa, Pia Pillat Edwards (careia i-a publicat scrierile literare, dar si scrisorile catre familie, intr-o carte cu titlul "Sufletul nu cunoaste distantele") merita cu adevarat cunoscuti nu doar pentru harurile artistice, ci si pentru ca acestea sunt hranite de "suflete frumoase", capabile sa ne mentina increderea, tot mai zdruncinata, in virtutile luminoase ale naturii umane. Care nu se lasa stinse nici in vremuri mizerabile. Pia Pillat e o astfel de fiinta exemplara prin bunatate, altruism, curaj si inteligenta. Maritata din dragoste cu Mihai Farcasanu, sef al Tineretului Liberal, cei doi soti au fost vanati in 1946 ca "dusmani ai poporului". Ascunsa de nasa ei de cununie, Lily Teodoreanu, care stia ce risca, Pia a reusit sa organizeze evadarea spectaculoasa povestita in romanul autobiografic "Zbor spre libertate" si asa a inceput exilul care a tinut-o departe de rudele iubite ce au avut de suferit si din pricina ei. Abia in perioada de dezghet de la mijlocul anilor '60 a putut sa-si revada mama, intoarsa din domiciliu obligatoriu, fratele eliberat din inchisoare in 1964, cumnata si prietenii parasiti in urma cu 19 ani, sa-si cunoasca nepoata, nascuta dupa plecarea ei. De atunci a revenit cat de des a putut, ca sa fie alaturi de ai ei atat la evenimente fericite (precum nunta Monicai cu Nic Saulescu), cat si la nenorociri (moartea lui Dinu Pillat in 1975). Intre aceste vizite, aproape anuale, legatura e mentinuta prin scrisori. Despre cele ale Piei catre familie, publicate anul trecut, am scris aici, fascinata si eu de personalitatea, talentul literar si bogatia ei spirituala. Ajunsa la senectute (are acum 94 de ani si s-a retras intr-un sanatoriu englez), Pia i-a restituit in 2000 Monicai scrisorile pastrate, dupa cum ii daduse mai de mult Corneliei Pillat corespondenta primita de la Lily Teodoreanu, ce se stinsese la aproape 98 de ani, in 1995. Acestea sunt acum publicate in cartea pe care va indemn sa o cititi, ca terapie la vremurile pe care le traim. Timpurile n-au fost blande nici cu cele doua expeditoare, nici cu iubita lor destinatara, dar sufletul mare, cald, empatic al fiecareia face paginile sa vibreze, sa transmita bunatate si bucurie. Din 1957, timp de patru decenii, Monica ii impartaseste Piei toate trairile devenirii ei de copil, adolescenta, tanara femeie, universitara, stiind ca se adreseaza unei fiinte afine nu numai prin sange, ci si sentimental, intelectual si spiritual. De la exploziile solare de vitalitate adolescentina, la bucuriile creatoare si revelatiile de lectura, pana la intelesuri metafizice, scrisorile Monicai sunt toate de iubire. O iubire cuprinzatoare de vii si morti (care isi continua existenta in noi), si care te duce spre contopirea cu marele tot al lumii vazute si nevazute. Cat despre Lily Teodoreanu, mai in varsta cu o jumatate de secol decat Monica, are in comun cu aceasta deschiderea spre bucurie, perceptia miracolelor naturii, jubilatia, privirea buna spre lume. In scrisorile ei au ramas vii atmosfera de la Castelul Mogosoaia, devenit casa de creatie, unde a locuit perioade lungi in anii '70-'80 (vecina de camera cu Sanziana Pop, evocata la un Craciun cu colinde), grija pentru nepoata ei, Livia, proaspat casatorita cu un student muzician, pe nume Christian Mandeal, amintirea lui Ionel Teodoreanu, vacantele la Varatec, vizitele la verisoarele Delavrancea si Muzicescu... dar mai ales, lumina unui suflet iubitor si farmecul micutei doamne, de o fragilitate atat de rezistenta.
Alte articole din acest numar
- Preot MIRCEA BUDE - "O firma straina si statul pagan ne vor distruge identitatea"
- Stalpnicii sau monahii traitori in vazduh
- "Vulcanul" muzicii lirice romanesti a erupt din nou: RUXANDRA DONOSE
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
