- Obiectiv vorbind, atat din punct de vedere al liderilor, cat si din cel al ideologiei, UNPR este o clona a PSD: o clona razvratita poate, dar totusi o clona. Angajamentele sunt de sorginte social-democrata, iar triumviratul prezidential - Marian Sarbu, Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu - este alcatuit din fosti ministri ai PSD. Secretarul general Neculai Ontanu provine si el din acelasi partid, ca majoritatea "independentilor". In consecinta, trebuie sa luam in serios angajamentele pe care si le iau actualii lideri ai UNPR, exact atat cat le-am luat in serios atunci cand si le luau in numele PSD. Si, tot ca in cazul PSD, merita sa ne intrebam ce legatura au niste magnati imobiliari, cum este de pilda domnul Oprea, cu un partid "autentic de stanga". Marian Sarbu provine, intr-adevar, din miscarea sindicala, dar aceasta s-a politizat si este condusa de propria garnitura de baroni cu afaceri proprii. In plus, nu prea stim cum poate fi servit "interesul national al romanilor" de personaje ca "Micky Spaga", trimis in judecata pentru coruptie, sau de antireformatori convinsi ca Eugen Nicolicea. Toate aceste fapte ne conduc la concluzia ca ne aflam de fapt in fata unei masive regrupari de forte in tabara stangii, care nu este motivata ideologic, de vreme ce PSD si UNPR au practic aceeasi identitate politica social-democrata, ci isi are originea intr-un calcul politic. Semnele de intrebare apar din momentul in care examinam motivele pentru care fondatorii noii formatiuni au parasit PSD: daca generalul Oprea a avut un conflict deschis cu Marian Vanghelie, iar Eugen Nicolicea a fost exclus din PSD, in schimb altii - Marian Sarbu, Serban Mihailescu - au plecat fara sa se fi certat cu cineva, iar bizarul caz al "filajului" lui Cristian Diaconescu incepe sa semene mai degraba cu un pretext decat cu un motiv serios. In lipsa unor explicatii sincere, nu putem decat specula asupra motivelor care au declansat aceasta retragere in masa din PSD. O teorie plauzibila este cea potrivit careia "fugarii" au calculat ca forta lor financiara le permite sa finanteze o constructie politica proprie, care, daca se situeaza de partea guvernului, va avea avantajul accesului la resursele bugetare. Pentru aceasta nu este nevoie sa fii un partid mare, ci doar sa fii in Parlament si sa-ti negociezi abil sprijinul.
Sansele de succes ale UNPR sunt deocamdata greu de evaluat. Cert este ca el dispune de organizatori eficienti, maestri in mituirea electoratului. Ca atare, se va adresa probabil electoratului amator de pomeni electorale, cum este de pilda cel din Ilfov, fieful domnului Oprea, iar Marian Sarbu va incerca sa deturneze si cateva confederatii sindicale de la traseul lor psd-ist. Vom putea spune mai multe atunci cand vom vedea un program politic structurat. Deocamdata vedem doar un partid cu figuri uzate, discurs populist si metode pe care le-am dori perimate. Nimic proaspat, modern, european. Nu vreau sa cred in destinul unui asemenea partid.
2. Pe 3 mai a fost Ziua Presei, prilej cu care "Freedom House" a facut public un raport privind libertatea presei in lume. Romania se afla pe locul 88, dupa Burkina Faso, Namibia si Uruguay. Cum de am ajuns coada clasei? Oamenii politici au o responsabilitate in acest caz?
- Retrogradarea ni se trage de la televiziuni si este usor de inteles, daca ne amintim cum s-a desfasurat campania electorala la televiziunile mogulilor. Sa ne gandim la filmul trucat in care presedintele "lovea" un copil, la manipularile halucinante pe tema Hayssam, la comentariile partizane difuzate ilegal de Antena 3 inainte de ora inchiderii urnelor. Astazi, fostul director al trustului de presa Adevarul afirma ca filmul cu Traian Basescu a fost trucat la ordinele lui Dinu Patriciu. Ar fi trebuit s-o spuna de atunci, daca stia. Tot raul pleaca de la faptul ca piata media este dominata de trei moguli de presa care au interese economice bine definite si legaturi politice menite sa le faciliteze satisfacerea lor: o rambursare ilegala de TVA aici, o concesiune in zona zacamintelor de petrol si gaze naturale din Marea Neagra dincolo etc. Televiziunile de stiri au fost treptat deturnate de la misiunea lor si utilizate ca instrumente de propaganda, fie pentru a determina schimbari in functie (afacerea Sterling), fie pentru a exercita presiuni asupra organelor de control ale statului care verifica afacerile trustului in cauza (vezi campania impotriva sefului ANAF la Realitatea TV), fie pentru a determina acordarea unor contracte banoase mogulului interesat, asa cum este, potrivit presei, campania impotriva lui Adriean Videanu pe care o desfasoara Antena3, pentru ca Dan Voiculescu a pierdut un contract important cu termocentrala Paroseni. Politica televiziunilor private este, asadar, dictata de interesele economice ale patronilor si, din pacate, multi oameni politici au relatii mult prea apropiate cu acesti patroni, ajungand sa-si vanda sufletul de dragul mediatizarii. Ce a cautat Mircea Geoana acasa la patronul Realitatii, Sorin Ovidiu Vantu, in ajunul dezbaterii electorale cu Traian Basescu? Se dusese cumva sa afle intrebarile ce urmau sa-i fie puse si sa fie consiliat cu privire la raspunsurile ce trebuia sa le dea? Speculam, desigur, dar trebuie sa recunoasteti ca este o speculatie cu parfum de credibilitate. Dominatia mogulilor pe piata media s-ar putea rezolva printr-o legislatie coerenta anti-monopol, cum exista si in alte tari, dar nici un guvern nu a avut interesul s-o promoveze. Dimpotriva, majoritatea politicienilor a cautat aranjamente oculte cu televiziunile sau, cel putin, cu "formatorii de opinie". Totodata, trusturile mogulilor au promovat un tip de jurnalist care nu se da inapoi de la practicarea santajului, cum au facut Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chireac cu presedintele ANI Catalin Macovei. Desi au fost dezavuati de Clubul Roman de Presa, cei doi au revenit pe ecrane.
Interferenta nociva dintre interesele economice ale marilor patroni de presa si coruptia politicienilor duce, asadar, la deformarea standardelor profesionale si deontologice. Cand aceste interese primeaza in fata datoriei presei de a informa opinia publica corect si fara partinire, atunci nu este de mirare ca ajungem in rand cu Namibia si Burkina Faso.