Casian Romanul
Marele teolog Ioan Casian s-a nascut in anul 360, in Dacia Pontica, la 40 de km de Tomis, in "hotarele Casienilor si tinutul Pesterilor". Dupa o perioada de ucenicie in pestera unor anahoreti sciti, celebri pentru trairea lor, Sfantul a plecat la Bethleem, impreuna cu un alt dobrogean, mai varstnicul sau prieten, Gherman, care va si scrie o bruma de biografie a sa. Traind in asceza si rugaciune, cei doi vor ajunge in sihastriile Egiptului si Antiohiei - leaganul monahismului crestin. Cercetand calugari si isihasti, egumeni si dascali renumiti ai pustiei, va scrie in 24 de carti "Convorbiri duhovnicesti" (Collationes) - o transcriere emotionanta si plina de miez a sfaturilor si a intelepciunii marilor pustnici din acea perioada de inceput monahal. Tot mai cunoscut prin cultura, dar si prin trairea sa ascetica, prieten si sfatuitor al Sfantului Ioan Gura de Aur, Cuviosul Casian ajunge la Roma si, de acolo, mai departe, in sudul Frantei, la Marsilia. Vreme de 30 de ani, pana la mutarea sa la ceruri, Sfantul Ioan Casian va ctitori doua manastiri falnice chiar pe muntele ce strajuieste intrarea in portul Marsiliei, dar, peste toate, va organiza pentru prima data in apusul Europei temeiul de obste calugaresc, dupa modelul si regulile aduse din Rasaritul Sinaiului, al Tebei, Nitriei si Cappadociei. Strabunul nostru a fost considerat sfant inca din viata, savarsind multime de vindecari miraculoase si de convertiri la dreapta credinta. Mutandu-se la cele vesnice in 435, va lasa in urma sute si sute de ucenici, deopotriva cu regretul, scris pe un capat de pergament, ca nu a mai apucat sa revada tinutul parintilor si al copilariei sale, Scitia Minor. Vor mai trece peste 1500 de ani pana ce, prin medierea Sfantului Parinte si a Patriarhului Teoctist, mana si capul Sfantului Ioan Casian vor reveni cateva clipe, intr-un pelerinaj unic, pe pamanturile Dobrogei, acolo unde amintirea parintilor si a involburatei Dunari l-a asteptat mereu.
Pesteruca Sfantului
Dobrogea e plina de istorie. De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor, pana la Cheile Dobrogei sau la stravechea cetate Histria. Amintirea Sfantului e pretutindeni. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartine neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case - un sat candva de tarani nobili, mandri de obarsia si libertatea lor.
Sunt multe lucruri tainice in Tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta Sfantului. Altfel, nu se explica staruinta de neclintit a oamenilor, care vin la Pestera lui Casian, urca din greu scarile ametitoare si, ajungand la altarul natural din mijloc, cad cu genunchii in nisipul umed, se roaga, cer sfat, isi usureaza sufletul.
Ca in fata Usilor Imparatesti dintr-o biserica, parintele Iustin se inchina nevazut la ziduri, le mangaie fugar luciul calcaros, ce mai pastreaza inca urmele firidelor pentru lumanari, crucile scrijelite, resturi de litere ramase din numele celor care s-au nevoit de-a lungul veacurilor, fara intrerupere - ucenici si invatatori, taumaturgi si contemplativi, savarsind neintrerupt si in ascuns rugaciunea inimii, rugaciunea lui Hristos. Genunchii si pasii lor dezgoliti au sapat in stanca trepte si scari, cotloane de rugaciune si meditatie.
Parintele Iustin Petre e convins ca Dealul Casienilor are o forta teribila, neiertatoare cu cei slabi, nehotarati inca. O spune cu un fior de teama, oprindu-se in dreptul unor stanci colosale, ca niste dolmene ce imagineaza altare dacice, un spatiu ritualic sub forma de amfiteatru, cu grote si adaposturi calcaroase, in care mai vibreaza inca rugaciunile calugarilor sciti, la care a ucenicit Sfantul Casian, dimpreuna cu inteleptul sau duhovnic, Ghenadie. Era secolul al IV-lea si padurile din preajma, dese si de netrecut, fosgaiau de multimea batranilor anahoreti. In grotele si cotloanele Casienilor traiau zeci, poate sute de calugari. In primii ani ai crestinismului, tinutul Tomisului numara 14 episcopi, iar cel mai batran dintre ei era invitat sa participe la Sinoadele ecumenice de la Niceea sau Constantinopol, cu mult respect si pretuire. Cine stie sa taca si sa asculte aude, si azi, pe dealurile slefuite de vant din podisul inalt al Dobrogei, pasii sfintilor care au salasluit aici.
Fotografii de PETRE COJOCARIU