Extremism si triade malefice

1. Cum apreciati reactia guvernului si a PD-L, legata de manifestarile separatiste si sovine ale unor lideri maghiari, prilejuite de Ziua maghiarilor de pretutindeni?

- In fiecare an, de 15 martie, se gaseste cate un grup sau grupuscul extremist care sa-i irite pe romani. Niciodata, insa, manifestarile extremiste si separatiste nu au avut consecinte, nici macar celebrul pseudo-referendum din secuime cu privire la independenta. Sunt prea putini la numar acesti extremisti, si nici macar nu sunt sustinuti de toti maghiarii din Romania. De altfel, in discursul rostit anul acesta de 15 martie, liderul UDMR, Marko Bela, a fost extrem de temperat, precizand: "Nu vrem sa dezmembram tara prin autonomie, ci sa construim Transilvania, sa dezvoltam tinutul secuiesc. Ardealul nu este exclusiv maghiar, nici exclusiv romanesc, este patria noastra comuna". Sa ne amintim ca UDMR participa deja de 14 ani la guvernare, dovedindu-se o formatiune mai mult pragmatica decat nationalista. La nivel retoric insa UDMR nu poate fi prea aspra cu secuii separatisti, pentru ca, fara voturile lor, risca sa nu treaca pragul de 5%. Ceea ce a "zgariat", de fapt, anul acesta, a fost participarea ministrului sanatatii, Attila Cseke, la marsul de la Cluj, alaturi de reprezentantii unor organizatii extremiste interzise in Ungaria, care au purtat pancarta cu inscriptia "Tinutul secuiesc nu este Romania". Colegii sai din UDMR au incercat sa-l scuze sustinand ca nu ar fi avut cunostinta de ea. Se poate, dar atunci de ce nu s-a delimitat ferm de extremisti cand a aflat, cum a facut-o Peter Eckstein Kovacs, de pilda? Comportamentul ministrului Cseke nu poate fi scuzat, dar inseamna aceasta ca trebuie sa aruncam in aer coalitia de guvernamant in plina criza? Si apoi, ce conteaza mai mult: discursul temperat al lui Marko Bela si al celorlalti lideri maghiari, sau derapajele domnului Cseke? Banuiesc ca acesta a fost rationamentul care a indemnat PDL si guvernul sa nu inflameze tensiunile interetnice, sa puna accentul pe eforturile comune menite sa scoata tara din criza. Sincer vorbind, cred ca secuii isi doresc mai degraba sa traiasca mai bine decat sa fie independenti, iar discursul separatist va avea succes doar atata vreme cat zona va fi subdezvoltata, cum este la ora actuala. La urma urmei, premierul Emil Boc le-a amintit mintilor infierbantate din zona ca in Romania "Constitutia se aplica, nu se negociaza". Iar liderii PNL si PSD care au facut scandal pe tema gafei ministrului sanatatii ar trebui sa-si aminteasca ca au guvernat si ei impreuna cu UDMR, in ani in care discursul liderilor maghiari era, poate, chiar mai iritant. Stiind, mai ales acum, la 20 de ani dupa evenimentele de la Targu Mures, ce consecinte tragice pot avea manifestarile extremist-nationaliste de ambele parti, nu putem decat sa ne dorim ca ele sa scada din intensitate. Avem si noi oile noastre negre: Noua Dreapta, autoarea singurului incident violent din 15 martie, agresarea unui tanar maghiar. Din pacate, nu vom scapa niciodata de extremisti - ei exista peste tot in Europa. Important este ca ei sa ramana marginali, si ca liderii politici ai minoritarilor si ai majoritarilor sa ramana rationali si echilibrati.

2. Inregistrarile convorbirilor telefonice dintre senatorul PSD Catalin Voicu si anumiti judecatori, politisti si oameni de afaceri dovedesc ca adevaratele forte care conduc Romania nu apartin doar clasei politice, ci unor manipulatori fara scrupule, aflati in spatele ei. Ce sperante mai putem avea in aceste conditii?

- Sa nu minimalizam rolul factorului politic, caci nimic din ceea ce am citit in transcrierile convorbirilor senatorului Catalin Voicu nu ii este strain: protagonistul lor este membru al partidului, care nu numai ca a condus Romania timp de 10 ani, dar a pus si bazele actualului sistem politic; ascensiunea sa se datoreaza patriarhului PSD, acel brand inconfundabil care este Ion Iliescu; iar initiativele sale - cum ar fi de pilda desfiintarea DNA prin unirea sa cu DIICOT - au fost activ sustinute de politicienii din PSD, PNL, UDMR si PC. Ceea ce rezulta insa din aceste transcrieri, coroborate cu ceea ce presa a semnalat deja, este faptul ca puterea a fost detinuta de la bun inceput de o triada toxica si malefica, alcatuita din politicieni, oameni de afaceri dubiosi si magistrati si politisti corupti. Ei au asigurat continuitatea subterana a vechiului regim comunist in spatele fatadei noului regim, instituit in decembrie 1989 - de fapt au asigurat imbogatirea vechilor grupuri de interese din Politie, o parte a Securitatii si PCR, prin spolierea statului roman. Toti cei trei membri ai triadei sunt indispensabili unii altora si tocmai datorita faptului ca s-au sincronizat atat de bine, statul roman post-decembrist a fost jefuit de miliardari de carton, care au sifonat banii bugetului cu ajutorul guvernantilor si i-au intors acestora din urma sub forma de donatii pentru partid, aparati de rigorile legii, de politisti si magistrati corupti. Asa se face ca, in Romania, cleptocratia a functionat nestanjenita pana acum.
Ce sperante avem in aceste conditii? insasi aparitia dosarului Catalin Voicu este o raza de speranta, pentru ca demonstreaza ca sistemul care a asigurat prosperitatea si imunitatea unei clase politice si administrative corupte este, in sfarsit, atacat din interior. Atacata si amenintata de toate partidele politice, cu exceptia PDL, DNA a reusit sa intocmeasca un dosar care pune imense probleme pentru membrii retelei domnului Voicu, ceea ce demonstreaza ca Monica Macovei si Daniel Morar, impreuna cu echipele lor si cu sprijinul presedintelui Basescu, au reusit sa atace "caracatita" din interior, ceea ce ar fi fost de neconceput, de pilda, pe vremea guvernului Adrian Nastase si a presedintelui Iliescu. PSD este deja in mare dificultate si a fost nevoit sa se dezica de senatorul Voicu. Europa ne ajuta, caci PSD nu se poate infatisa in fata socialistilor europeni la brat cu un specimen ca senatorul Voicu; iar competitia politica interna incepe sa dea si ea rezultate, de vreme ce PSD va fi concurat pe culoarul Stangii, de noul partid al lui Gabriel Oprea, ceea ce-l va obliga sa fie ceva mai atent la propria imagine.
In concluzie, chiar daca nu are rost sa fim euforici, nici disperati nu se cuvine sa fim: istoria lucreaza pentru noi, nu pentru ei. O face insa in ritmul ei, nu al nostru.