Fascinatia culturii nipone asupra noastra vine dintr-o gandire si sensibilitate diferite, cu elemente de estetica, etica si psihologie traditionale. In lipsa cunoasterii acelei lumi si a codurilor ei incarcate de semnificatii subterane, ea isi pastreaza un farmec misterios. Ceea ce ne atrage in primul rand in pictura, literatura, muzica, teatrul si filmele japoneze e esenta lor poetica, delicatetea si rafinamentul detaliilor, senzatiilor, ce ne impresioneaza chiar daca (sau tocmai pentru ca) nu le putem descifra rational, ci doar intui bogatia de sensuri. Capodopere clasice si contemporane ale literaturii japoneze au mai aparut in romaneste si in a doua jumatate a secolului trecut, dar majoritatea erau traduceri la mana a doua, prin intermediar englez, cu note si prefete semnate de niponologi occidentali. Bune si ele, de vreme ce dadeau celor interesati notiuni despre scolile, curentele si perioadele istorico-literare specifice. Abia in ultimii 20 de ani s-au format buni cunoscatori ai limbii si literaturii japoneze, scoliti sau perfectionati la sursa, si lor le datoram traducerile directe ale unor opere semnate de Natsume Soseki, Tanizaki, Kawabata, Mishima, Iasushi Inue s.a., la care se adauga numerosi scriitori japonezi de azi, unii chiar cu serii de autor. Intre cei care sporesc mereu cunoasterea literaturii nipone in Romania, se numara Angela Hondru (cea mai harnica), Anca Focseneanu, Flavius Florea, Mihaela Butnariu, Iuliana Oprina si George Sipos. Acesta din urma a realizat, intre altele, si traducerea din original a prozelor cuprinse in cartea pe care v-o recomand azi, semnata de un geniu emblematic, Ryunosuke Akutagawa (1892-1927). Numele era cunoscut generatiei mele de prin 1968, cand aparuse, tradus din engleza, cred, un volum de povestiri, "Rashomon", ce purta titlul unui superb film al lui Kurosawa inspirat de proza omonima. George Sipos a introdus in cartea de azi si traducerea proprie, directa, a acestei bijuterii de nici 9 pagini, "Poarta Rasho" (1915), alaturi de mai ampla satira "Kappa" (1927) si de parabola filosofica "Panza de paianjen" (1918). Dar adevarata revelatie, de o naucitoare splendoare, a volumului, e scrierea testamentara care-i da titlul. "Viata unui prost" e alcatuita din concentrate fragmente autobiografice disparate, de o subtilitate, un estetism, o ironie grava si un scepticism ce dau masura geniului lui Akutagawa. In lunga mea viata de cititoare inca n-am intalnit asa ceva, nici ca substanta, nici ca mod de a "suci gatul elocintei". Poate fiindca e scrisa pe marginea abisului, chiar inainte ca autorul sa se sinucida, la 35 de ani. Trebuie sa stiti ca sensibilitatea maladiva care l-a scufundat in depresie era o tara de familie. Mama lui s-a dovedit din tinerete grav bolnava psihic, motiv pentru care Ryunosuke a fost adoptat de mic de un unchi cultivat si traditionalist. Acesta si-a dat seama de inzestrarile intelectuale iesite din comun ale copilului si i-a asigurat o educatie pe masura mintii stralucite si a bulimiei de lectura. In timpul liceului si studiilor universitare de engleza, a citit tot ce avea mai bun literatura si filosofia orientala si occidentala si a stiut devreme ca vrea sa fie scriitor el insusi. Remarcat de marele romancier si poet Natsume Soseki (1867-1916), care i-a devenit mentor, a inceput sa publice din studentie povestiri care i-au adus notorietate prin amestecul spectaculos de realism si fantastic, de grotesc si finete psihologica, de umor si esentializare simbolica. A scris mult pentru scurta lui viata, vreo 200 de povestiri, numeroase poeme tanka si haiku, eseuri, publicistica - sperand ca arta ar putea fi un refugiu salvator din boala psihica ereditara. Efortul intelectual i-a agravat insa alienarea care-i facea insuportabila viata, in ciuda aparentei ei impliniri: sotie, trei copii, numerosi prieteni, succese scriitoricesti. I-a pus capat cu o doza mortala de veronal (moartea voluntara e o traditie inscrisa adanc in mentalitatea japoneza si tine de o demnitate greu de acceptat in lumea noastra). In timpul pregatirii lucide pentru sfarsit, a incercat sa explice unui prieten loial, si el scriitor, dezradacinarea si dorinta de neant care-l mistuiau. "Viata unui prost" formeaza din scurte fragmente un diamant cu 51 de fatete ce reflecta si azi geniul fragilului Akutagawa, forta spiritului sau.
Selectia "Formula AS"
Ryunosuke Akutagawa, "Viata unui prost", traducere, note si postfata de George Sipos, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.25.36), 164 pag.
Fascinatia culturii nipone asupra noastra vine dintr-o gandire si sensibilitate diferite, cu elemente de estetica, etica si psihologie traditionale. In lipsa cunoasterii acelei lumi si a codurilor ei incarcate de semnificatii subterane, ea isi pastreaza un farmec misterios. Ceea ce ne atrage in primul rand in pictura, literatura, muzica, teatrul si filmele japoneze e esenta lor poetica, delicatetea si rafinamentul detaliilor, senzatiilor, ce ne impresioneaza chiar daca (sau tocmai pentru ca) nu le putem descifra rational, ci doar intui bogatia de sensuri. Capodopere clasice si contemporane ale literaturii japoneze au mai aparut in romaneste si in a doua jumatate a secolului trecut, dar majoritatea erau traduceri la mana a doua, prin intermediar englez, cu note si prefete semnate de niponologi occidentali. Bune si ele, de vreme ce dadeau celor interesati notiuni despre scolile, curentele si perioadele istorico-literare specifice. Abia in ultimii 20 de ani s-au format buni cunoscatori ai limbii si literaturii japoneze, scoliti sau perfectionati la sursa, si lor le datoram traducerile directe ale unor opere semnate de Natsume Soseki, Tanizaki, Kawabata, Mishima, Iasushi Inue s.a., la care se adauga numerosi scriitori japonezi de azi, unii chiar cu serii de autor. Intre cei care sporesc mereu cunoasterea literaturii nipone in Romania, se numara Angela Hondru (cea mai harnica), Anca Focseneanu, Flavius Florea, Mihaela Butnariu, Iuliana Oprina si George Sipos. Acesta din urma a realizat, intre altele, si traducerea din original a prozelor cuprinse in cartea pe care v-o recomand azi, semnata de un geniu emblematic, Ryunosuke Akutagawa (1892-1927). Numele era cunoscut generatiei mele de prin 1968, cand aparuse, tradus din engleza, cred, un volum de povestiri, "Rashomon", ce purta titlul unui superb film al lui Kurosawa inspirat de proza omonima. George Sipos a introdus in cartea de azi si traducerea proprie, directa, a acestei bijuterii de nici 9 pagini, "Poarta Rasho" (1915), alaturi de mai ampla satira "Kappa" (1927) si de parabola filosofica "Panza de paianjen" (1918). Dar adevarata revelatie, de o naucitoare splendoare, a volumului, e scrierea testamentara care-i da titlul. "Viata unui prost" e alcatuita din concentrate fragmente autobiografice disparate, de o subtilitate, un estetism, o ironie grava si un scepticism ce dau masura geniului lui Akutagawa. In lunga mea viata de cititoare inca n-am intalnit asa ceva, nici ca substanta, nici ca mod de a "suci gatul elocintei". Poate fiindca e scrisa pe marginea abisului, chiar inainte ca autorul sa se sinucida, la 35 de ani. Trebuie sa stiti ca sensibilitatea maladiva care l-a scufundat in depresie era o tara de familie. Mama lui s-a dovedit din tinerete grav bolnava psihic, motiv pentru care Ryunosuke a fost adoptat de mic de un unchi cultivat si traditionalist. Acesta si-a dat seama de inzestrarile intelectuale iesite din comun ale copilului si i-a asigurat o educatie pe masura mintii stralucite si a bulimiei de lectura. In timpul liceului si studiilor universitare de engleza, a citit tot ce avea mai bun literatura si filosofia orientala si occidentala si a stiut devreme ca vrea sa fie scriitor el insusi. Remarcat de marele romancier si poet Natsume Soseki (1867-1916), care i-a devenit mentor, a inceput sa publice din studentie povestiri care i-au adus notorietate prin amestecul spectaculos de realism si fantastic, de grotesc si finete psihologica, de umor si esentializare simbolica. A scris mult pentru scurta lui viata, vreo 200 de povestiri, numeroase poeme tanka si haiku, eseuri, publicistica - sperand ca arta ar putea fi un refugiu salvator din boala psihica ereditara. Efortul intelectual i-a agravat insa alienarea care-i facea insuportabila viata, in ciuda aparentei ei impliniri: sotie, trei copii, numerosi prieteni, succese scriitoricesti. I-a pus capat cu o doza mortala de veronal (moartea voluntara e o traditie inscrisa adanc in mentalitatea japoneza si tine de o demnitate greu de acceptat in lumea noastra). In timpul pregatirii lucide pentru sfarsit, a incercat sa explice unui prieten loial, si el scriitor, dezradacinarea si dorinta de neant care-l mistuiau. "Viata unui prost" formeaza din scurte fragmente un diamant cu 51 de fatete ce reflecta si azi geniul fragilului Akutagawa, forta spiritului sau.
Fascinatia culturii nipone asupra noastra vine dintr-o gandire si sensibilitate diferite, cu elemente de estetica, etica si psihologie traditionale. In lipsa cunoasterii acelei lumi si a codurilor ei incarcate de semnificatii subterane, ea isi pastreaza un farmec misterios. Ceea ce ne atrage in primul rand in pictura, literatura, muzica, teatrul si filmele japoneze e esenta lor poetica, delicatetea si rafinamentul detaliilor, senzatiilor, ce ne impresioneaza chiar daca (sau tocmai pentru ca) nu le putem descifra rational, ci doar intui bogatia de sensuri. Capodopere clasice si contemporane ale literaturii japoneze au mai aparut in romaneste si in a doua jumatate a secolului trecut, dar majoritatea erau traduceri la mana a doua, prin intermediar englez, cu note si prefete semnate de niponologi occidentali. Bune si ele, de vreme ce dadeau celor interesati notiuni despre scolile, curentele si perioadele istorico-literare specifice. Abia in ultimii 20 de ani s-au format buni cunoscatori ai limbii si literaturii japoneze, scoliti sau perfectionati la sursa, si lor le datoram traducerile directe ale unor opere semnate de Natsume Soseki, Tanizaki, Kawabata, Mishima, Iasushi Inue s.a., la care se adauga numerosi scriitori japonezi de azi, unii chiar cu serii de autor. Intre cei care sporesc mereu cunoasterea literaturii nipone in Romania, se numara Angela Hondru (cea mai harnica), Anca Focseneanu, Flavius Florea, Mihaela Butnariu, Iuliana Oprina si George Sipos. Acesta din urma a realizat, intre altele, si traducerea din original a prozelor cuprinse in cartea pe care v-o recomand azi, semnata de un geniu emblematic, Ryunosuke Akutagawa (1892-1927). Numele era cunoscut generatiei mele de prin 1968, cand aparuse, tradus din engleza, cred, un volum de povestiri, "Rashomon", ce purta titlul unui superb film al lui Kurosawa inspirat de proza omonima. George Sipos a introdus in cartea de azi si traducerea proprie, directa, a acestei bijuterii de nici 9 pagini, "Poarta Rasho" (1915), alaturi de mai ampla satira "Kappa" (1927) si de parabola filosofica "Panza de paianjen" (1918). Dar adevarata revelatie, de o naucitoare splendoare, a volumului, e scrierea testamentara care-i da titlul. "Viata unui prost" e alcatuita din concentrate fragmente autobiografice disparate, de o subtilitate, un estetism, o ironie grava si un scepticism ce dau masura geniului lui Akutagawa. In lunga mea viata de cititoare inca n-am intalnit asa ceva, nici ca substanta, nici ca mod de a "suci gatul elocintei". Poate fiindca e scrisa pe marginea abisului, chiar inainte ca autorul sa se sinucida, la 35 de ani. Trebuie sa stiti ca sensibilitatea maladiva care l-a scufundat in depresie era o tara de familie. Mama lui s-a dovedit din tinerete grav bolnava psihic, motiv pentru care Ryunosuke a fost adoptat de mic de un unchi cultivat si traditionalist. Acesta si-a dat seama de inzestrarile intelectuale iesite din comun ale copilului si i-a asigurat o educatie pe masura mintii stralucite si a bulimiei de lectura. In timpul liceului si studiilor universitare de engleza, a citit tot ce avea mai bun literatura si filosofia orientala si occidentala si a stiut devreme ca vrea sa fie scriitor el insusi. Remarcat de marele romancier si poet Natsume Soseki (1867-1916), care i-a devenit mentor, a inceput sa publice din studentie povestiri care i-au adus notorietate prin amestecul spectaculos de realism si fantastic, de grotesc si finete psihologica, de umor si esentializare simbolica. A scris mult pentru scurta lui viata, vreo 200 de povestiri, numeroase poeme tanka si haiku, eseuri, publicistica - sperand ca arta ar putea fi un refugiu salvator din boala psihica ereditara. Efortul intelectual i-a agravat insa alienarea care-i facea insuportabila viata, in ciuda aparentei ei impliniri: sotie, trei copii, numerosi prieteni, succese scriitoricesti. I-a pus capat cu o doza mortala de veronal (moartea voluntara e o traditie inscrisa adanc in mentalitatea japoneza si tine de o demnitate greu de acceptat in lumea noastra). In timpul pregatirii lucide pentru sfarsit, a incercat sa explice unui prieten loial, si el scriitor, dezradacinarea si dorinta de neant care-l mistuiau. "Viata unui prost" formeaza din scurte fragmente un diamant cu 51 de fatete ce reflecta si azi geniul fragilului Akutagawa, forta spiritului sau.
Alte articole din acest numar
- Pelerinajul Regelui in Bucovina instrainata
- Incalzirea climei: fabulatie sau adevar?
- DANSUL LA PUTERE
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
