De la Depeche Mode la Wagner
Fanii Depeche Mode isi mai pot alina supararea pricinuita de anularea concertului de anul trecut mergand la... Teatrul Odeon, caci cea mai noua premiera a acestuia se desfasoara exclusiv pe acordurile indragitei formatii britanice. "Ii asteptam la spectacole nu doar pe fanii Depeche Mode, ci si pe cei ce iubesc muzica in general, dansul, teatrul si... pe noi", spune Razvan Mazilu, capul de afis al acestui show. Alaturi de el, evolueaza pe scena cativa foarte tineri si talentati dansatori: Laura Andrei, Bianca Patrichi, Judith State, Vanda stefanescu, Cristian Chris, Mircea Ghinea, Levente Szasz, Florin Tanase si Mihai Smarandache. "Exista intre noi un schimb de energii care ne ajuta foarte mult, pe fiecare. Sunt tineri si au personalitati puternice, cred ca vor avea multe de spus in viitor. Am avut doar o luna pentru repetitii, dar in luna asta nu am mai facut nimic altceva, am fost in fiecare zi impreuna in sala si suntem foarte concentrati". "Depeche Dance" este un spectacol de dans pus in scena de coregraful italian Massimo Gerardi, cu care Razvan a mai lucrat anul trecut, in Germania, la Koln, pentru piesa "Flashback". Nascut in 1966, Gerardi a studiat dansul la Udine si, dupa colaborari cu teatre din Florenta si Venetia, s-a mutat, la 21 de ani, in Germania, unde a avut o cariera prestigioasa de dansator si mai apoi de coregraf. "Depeche Dance" este un proiect pe care Gerardi l-a concretizat cu cativa ani in urma in Germania si pe care l-a adus, la propunerea lui Razvan Mazilu, la Bucuresti, un pic schimbat fata de prima varianta, in functie de personalitatea dansatorilor. "Il apreciez foarte mult pe Razvan, este un artist care stie sa redea foarte bine pe scena fragilitatea, vulnerabilitatea relatiilor umane.
Dupa doar trei zile de la premiera cu "Depeche Dance", scena si sala plina a Teatrului Odeon au fost invadate de o alta muzica, cea compusa de Richard Wagner, ce urmareste momentele spectacolului "Remember". Pe 16 martie, la un an de la premiera de la Nationalul timisorean, "Remember" a venit pentru prima oara in fata publicului bucurestean, in doua reprezentatii ce au insemnat o proba de foc pentru protagonistul sau, Razvan Mazilu. Pe langa performanta scenica, acesta semneaza dramatizarea nuvelei omonime a lui Mateiu Caragiale, regia si coregrafia spectacolului, precum si costumele (la fel ca si la "Depeche Dance").
Dance Masters 2010
Ritmuri latino si cubaneze, rochii sclipitoare, coafuri retro, dansuri executate intr-o viteza care-ti taie respiratia, acestea au fost ingredientele care au entuziasmat publicul la cea de-a saptea editie a Dance Masters, concursul international de dans sportiv. In ultima sa seara, duminica 14 februarie, pe ringul inundat de lumina din centrul Salii Polivalente au urcat perechi de sportivi prinse in febra competitiei, doi campioni mondiali, italienii Domenico Soale si Gioia Cerasoli, ce au oferit demonstratii de vals, tango, cha-cha, precum si pe moldovenii ansamblului de dans sportiv "Codreanca", de 10 ori campioni mondiali si europeni. "In Romania se desfasoara mai multe concursuri de dans sportiv, asa ca ma voi referi strict la Dance Masters, cand afirm ca este cea mai reusita editie de pana acum", ne-a declarat organizatorul evenimentului, Bogdan Paun. "Am avut inca de anul trecut semnale privind interesul crescut al publicului, iar acum ni s-a confirmat ca acesta este din ce in ce mai interesat de fenomen, mai cunoscator, mai atras de frumos, de sport, de competitie".
- Cum v-ati simtit la Bucuresti, cum vi se pare nivelul acestei competitii?
Stanislav: Alexandra este aici pentru prima oara, dar eu am mai concurat la Bucuresti, in urma cu trei ani, si pot spune ca este o competitie cu mult mai puternica, mai bine organizata ca atunci. Publicul a fost receptiv, a creat o atmosfera grozava, ceea ce pentru cei din ring conteaza foarte mult. Acum ne intoarcem acasa, la Moscova, unde peste cateva zile incepe o noua competitie, "Cristal Cup". Abia asteptam sa evoluam in fata familiei si a fanilor.
- De ce credeti ca rusii sunt atat de buni in acest domeniu?
- Va place viata asta, mereu pe drumuri, intre concursuri? Mai faceti si altceva, sau asta va e profesia?
Alexandra: Este o viata foarte interesanta. si obositoare, cateodata, dar atunci cand castigi, esti foarte fericit. Nu doar ca asta ne e meseria, dar, spre deosebire de alte profesii, ne mananca si tot timpul liber. Repetam de doua ori pe zi, nu avem duminici libere, vacante. Am incheiat anul trecut cu o competitie la sfarsitul lui decembrie, si pe 1 ianuarie eram la sala de antrenament. Suntem parteneri de scena de un an si jumatate doar, insa avem rezultate bune si trebuie sa muncim mai departe.
- Cum a ajuns fiecare din voi la acest sport?
Alexandra: Eu am inceput la 15 ani. Mergeam la scoala de dans sa o iau pe sora mea mai mica si profesoara imi tot spunea: "Hai si tu sa dai o proba, hai macar sa incerci". Azi asa, maine asa, si pana la urma am incercat.
Stanislav: La mine a fost un drum destul de incurcat. Eu imi doream sa fac box sau sa devin luptator de wrestling, ma gandeam numai la asta, dar mama tot insista sa fac cursuri de dans. Bineinteles ca nici nu voiam sa aud, asa ca a trebuit sa ma duca pe sus la sala. Culmea e ca mi-a placut din prima la dans sportiv, asa ca iata-ma aici.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
