Rosia Montana, aparata de profesorii de la ASE

"Fratilor! Dupa exploatare va ramane un dezastru!"

Diversi lobby-sti ai companiei Gold Corporation se intrec pe la televiziuni sa ne puna in tema cu marile beneficii pe care le-ar obtine statul de pe urma proiectului de la Rosia Montana. Ca sa nu mai existe nici o indoiala cu privire la nocivitatea extrema a acestui proiect si pentru ca guvernantii din fruntea statului sa nu poata spune vreodata ca n-au stiut, Grupul pentru Salvarea Rosiei Montane, din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucuresti, a lansat zilele trecute, pe internet, un avertisment grav, de neocolit in procesul luarii oricarei decizii guvernamentale. Inginerul Gheorghe Manea, fost cercetator la Institutul National de Economie al Academiei Romane, impreuna cu profesorii Florina Bran si Afrodita Iorgulescu, de la Facultatea de Economia Mediului, au analizat "materialul clientului", cum se spune, adica cele 33 de volume ale Studiului de Impact realizat de specialistii companiei Gold Corporation. Rezultatul? Proiectul Rosia Montana se va intinde practic pe secole, va otravi viata motilor si va atenta din greu la finantele statului!

Ing. GHEORGHE MANEA

"In loc de pasuni si paduri, peisaj lunar"

- Ati dat publicitatii un scenariu, domnule inginer. Il puteti detalia?

- Presupunem ca totul a fost in regula la Rosia, ministrii au slujit interesul national, au adus bani la buget si prosperitate in Muntii Apuseni...A venit ziua cea mare a inchiderii minei sau a falimentului timpuriu... Ce ne recomanda expertii RMGC in Studiul de Impact asupra Mediului - documentul lor de capatai? In primul rand, ne strang mana si au plecat. Gabriel Resources probabil isi va fi schimbat numele, isi va fi vandut activele, isi va fi pierdut urma... Cu ce ramanem noi? Iata ce ne spun chiar dansii: "Fratilor, aveti grija sa monitorizati toata zona! Paziti halda de steril sa nu plece la vale... Paziti iazul de decantare, sunt 215 milioane de tone de slam (steril) si 12,3 milioane de metri cubi de ape cu cianuri acolo. Paziti barajul Corna, bazinul de acumulare, bazinele de retentie, sistemele de pompare, drumurile de serviciu, canalele de deversare a apelor din precipitatii, sistemul de tratare a apelor de mina, alimentarea cu energie electrica, tunelurile de sub baraj si de sub bazinul de decantare, statia de pompe de joasa presiune. Faceti asta mereu, decenii, secole, in vecii vecilor". Statul va achizitiona instalatii scumpe, care vor trebui sa fie reparate si schimbate mereu, secole de-a randul. Tot dansii ne spun ca, in caz de prabusire posibila a barajului, o parte din continutul iazului va fi deversata in reteaua hidrografica din zona, cu difuziune in Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Delta Dunarii si Marea Neagra. Va trebui creata o entitate organizatorica a statului sau contractata o firma privata, ca sa se ocupe de intreaga monitorizare. Numarul mediu de angajati: 60, potrivit unui studiu al ASE. In trei schimburi. Cine-i va plati? Statul. Numai salariile lor pot insuma circa 720.000 USD anual, perspectiva fiind foarte lunga (probabil 100 ani sau peste), deci peste 860 de milioane de dolari!

- La cat se va ridica pretul inchiderii exploatarii?

- In volumul 29 din Studiul dansilor, pagina 130, estimarea costurilor de inchidere prevede 1,2 milioane USD pentru fiecare an (tratare apa, operare etc). Vor acorda acesti bani doar pentru trei ani: anul 19, anul 20 si anul 21 al exploatarii (admitand ca lucrarile se incheie in anul 18). Apoi, nimic. Vine randul nostru, al statului, al bugetului, sa finanteze lucrarile.

- Cum va arata peisajul, cum vor arata fanetele, ce suprafata de teren va fi scoasa din productie pentru totdeauna?

- Potrivit estimarilor companiei (vol.13, pag.31), suprafata de teren neproductiv va creste de la 5% astazi, la 64,4% dupa terminarea zacamantului. Suprafata fanetelor va scadea de la 60% la 29%, iar padurile isi vor reduce suprafata de la 17,7% in prezent, la 5,6% in final. Zonele carstice, de sol perforat si degradat, asemanator cu peisajul lunar, cresc ca suprafata de la 12% astazi, la 64,3% peste doua decenii!

- Ce mai spune Studiul RMGC, pe care nici un politician nu s-a invrednicit sa-l citeasca?

- Pune accentul pe operatiunile ce vor trebui intreprinse permanent pe spezele statului roman. Ni se recomanda sa monitorizam pe vecie emisiile de acid cianhidric din iazul de decantare, deosebit de daunatoare vietii, care vor fi permanente (vol.18, pag.102). Apoi, controlul apelor acide va trebui sa se faca in mod continuu. Domnii experti ai Goldului nu uita sa ne avertizeze ca, in cazul avarierii barajului de decantare, se vor deversa in aval 12.000 kg cianuri.

- Intr-un context atat de plin de riscuri, n-ar fi normal ca autoritatile sa oblige compania sa-si asigure proiectul?

- Aici este punctul sensibil. Compania nu doreste sa plateasca asigurarea, i s-ar diminua profitul, si de aceea lasa totul pe seama statului. Daca Armata Romana, sa zicem, isi asigura tancurile si armamentul, de ce nu face acelasi lucru si Gold Corporation, care are un activ mai riscant decat Armata? De ce nu asigura RMGC situl industrial, depozitele de materiale toxice, haldele de steril si situl arheologic, macar pe 20 de ani? Asta ar trebui sa le cerem atunci cand vorbim de reevaluarea proiectului. In fine, o alta smecherie practicata de companiile aurifere este plata taxelor la tona de aur. Asa s-a intamplat la Baia Mare. Stie cineva cat a castigat statul roman la Baia Mare? N-a castigat nimic; dimpotriva, a pierdut, deoarece trebuie sa-i plateasca Ungariei despagubiri de 120 milioane de euro, pentru accidentul de pe Tisa. Aurul a fost scos din tara mascat, in concentrate intermediare (dore), zeci de mii de tone, care n-au fost taxate ca aur, ci mult mai putin, ca semifabricate. La fel s-ar putea intampla si la Rosia Montana, unde milioane de tone de minereu cu continuturi de titan, vanadiu, galiu, aur, argint etc., sub forma de concentrat metalifer (deci, semifabricat), ar putea fi exportate pentru procesare in alte tari, fara sa fie platita taxa pe aur. De aceea, autoritatile ar trebui sa ia in consideratie, la eventuala instituire a taxei, toate metalele utile care se vor regasi in concentratele respective, nu doar aurul. Beneficiul statului trebuie calculat in "echivalent aur".


Prof. dr. FLORINA BRAN

"Apele cu cianuri vor ajunge in Mures, Cris si Tisa"

- Care este prima dumneavoastra constatare dupa lectura documentatiei RMGC?

- Din punctul de vedere al protectiei mediului, materialele cuprinse in Studiul de Impact al companiei sunt evazive.Proiectul nu ia in calcul specificul Muntilor Apuseni, unde formatiunile carstice, vaile oarbe, sohodolurile, izbucurile ascund un paienjenis de circuite de apa, care sunt racordate la afluentii marilor rauri cunoscute. Reprezentantii statului nu au tinut seama de acest specific si au acceptat Studiul companiei spre analiza, asa cum a fost elaborat din birou. In acest caz, orice infiltratii de ape cu cianuri din iazul de decantare vor ajunge cu usurinta in marile rauri (Mures, Crisuri, Tisa), si de acolo mai departe. Sa ne imaginam ca investitia se inchide sau da faliment. Urmeaza o activitate complexa, de gestionare a apelor acide, de intretinere a infrastructurii iazurilor (barajelor), a retelelor de colectare a apelor pluviale, a scurgerilor din iazuri si halde. Instalatiile raman sa functioneze in sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat, cu tot ce inseamna aceasta activitate: reactivi, energie electrica, retele de conducte, deseuri de la statiile de tratare, personal de operare si de supraveghere, intretinere instalatii, retele de drumuri, laboratoare etc. Cine va finanta toate acestea? Statul, desigur...

- Se spune ceva despre interventia in caz de accidente?

- Studiul companiei recomanda sa existe mijloace de interventie in caz de accidente; care sunt aceste mjloace, unde stationeaza, cine le opereaza, dupa ce schema de interventie, cu ce costuri si cu ce eficienta? Aceste mijloace trebuie sa existe continuu in zona, tot pe termen nelimitat. Cine gestioneaza aceste mijloace si cu ce finantare pe termen nelimitat? Nu se spune cine va pune banii, dar se intelege ca statul. Pe de alta parte, mentionam ca investitorul nu pomeneste nimic in documentatia sa despre demolarea infrastructurii de productie - un complex industrial urias. RMGC nu se obliga sa demoleze aceasta infrastructura, ramasa inutila pe platforma tehnologica dupa inchiderea/ falimentul investitiei. Ar putea ramane marturie peste veacuri, a unei investitii ilogice, din punct de vedere economic pentru statul roman, periculoasa pentru mediul inconjurator, la nivelul unei mari parti din suprafata tarii, si cu efecte grave de ordin transfrontalier.

Prof. dr. AFRODITA IORGULESCU

"Multe generatii vor sta sub amenintarea iazului de decantare si a haldelor de steril de la Rosia Montana"

- Ce alte "daruri" ar putea lasa RMGC statului roman, dupa terminarea/falimentul eventualei investitii din Apuseni?

- Primele "daruri" sunt cercetarea si finantarea unor tehnologii inca necunoscute, din domeniul gestiunii apelor poluate din zona. RMGC recomanda efectuarea de cercetari si dupa inchiderea investitiei, in functie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau al apelor neutralizate, dar inca nocive.Cine va efectua aceste cercetari si pe banii cui? Dupa parerea mea cea mai periculoasa mostenire pe care ne-ar lasa-o proiectul Rosia Montana, daca ar fi aprobat, ar fi crearea unui precedent pentru celelalte cinci perimetre miniere concesionate, ce asteapta sa fie deschise: Bucium, Certej, Bolcana, Zlatna, Barza-Brad. Nu mai putin periculoasa este neluarea in seama a schimbarilor climatice. Iazul de decantare si barajul acestuia sunt construite sa reziste numai la doua viituri majore de apa pluviala, luandu-se in calcul regimul pluviometric din ultimii 100 ani (vol.18 pag.20-40). Dar schimbarile climatice - in plina desfasurare - pot afecta modelul statistic al precipitatiilor din zona, suprasolicitand capacitatea iazului de a primi o cantitate mai mare de apa decat cea calculata.

- Care sunt concluziile analizei dumneavoastra?

- Prima: cantitatea de aur care a mai ramas la Rosia Montana paleste ca valoare fata de importanta patrimoniului arheologic si cultural. Galeriile daco-romane si medievale, mormintele si altarele ilire, posibilele tablite cerate inca nedescoperite sunt ca perla dintr-o scoica - cea dintai ajunge mai valoroasa decat invelisul. Ca urmare, ar fi o greseala de neiertat sa distrugem situl antic, perla numita Alburnus Maior. Pe scurt, investitia de la Rosia Montana nu este in avantajul statului roman. Romania ramane cu un zacamant pretios epuizat, cu un beneficiu minim care va fi cheltuit inzecit pe urmatorii o suta de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul ramas dupa exploatare.

- Fata de prezumtivul profit scandat azi la TV, cheltuielile din viitor ale statului par incalculabile...

- Este sigur ca bugetele de stat ale viitorului vor avea, pe o suta de ani cel putin, capitole de cheltuieli destinate acoperirii nesabuintei decidentilor (lobby-stilor) ce vor fi inlesnit o asemenea investitie. Multe generatii vor sta sub amenintarea iazului de decantare si a haldelor de steril de la Rosia Montana. De aceea, intrebarea finala ar putea fi: cui i-a folosit aceasta investitie ?


Adresele de e-mail la care puteti sa trimiteti opiniile sunt: florinabran@yahoo.com/ ghe_manea@yahoo.com/ afrodita@ase.ro