Zgomote ciudate in centrul galaxiei

Pe masura ce ne apropiem de anul 2012, tot mai multe din cunostintele traditionale ale maiasilor sunt confirmate de descoperiri stiintifice recente

In luna martie a anului trecut, Scott Hyman, profesor de astrofizica la Sweet Briar College din SUA a facut o declaratie stupefianta. In prestigioasa revista "Nature", el afirma ca echipa de cercetatori pe care o conduce detectase un fenomen extraordinar in centrul galaxiei noastre. Mai precis, in anul 2002, in timpul analizei fotografiilor undelor radio de frecventa joasa facute de catre telescopul "Very Large Array" in Soccoro (Mexic), ei observasera un semnal intermitent ce parea a fi dirijat in mod inteligent. Era format din cinci emisii energetice de inalta intensitate si de aceeasi amplitudine, fiecare dintre ele durand zece minute si aparand la un interval de 77 de minute, totul pe o durata de sapte ore, in noaptea de 30 septembrie - 1 octombrie. Descoperirea l-a lasat perplex pe profesorul Hyman, cat si intreaga comunitate astronomica.

Fluturele galactic

Dar astrofizicienii si astronomii moderni, cu instrumentele lor sofisticate, nu sunt singurii interesati de aceasta problema. Vechii maiasi, niste matematicieni si astronomi de exceptie, erau si ei interesati de ceea ce se afla in centrul galaxiei noastre. Ei stiau cu exactitate, de pilda, unde se afla acest centru pe harta cerului. L-au si reprezentat intr-o gravura, numita "Hunab Ku" - "fluturele galactic". De altfel, intreaga lor cosmologie era bazata pe existenta lui. Ei erau convinsi ca destinul final al umanitatii depindea de ceea ce se petrecea in acel loc. Hunab Ku era zeul suprem al maiasilor si Creatorul, poarta catre alte galaxii, matricea care, sub forma unui disc rotitor, dadea nastere stelelor si planetelor, guverna baletul intergalactic si miscarea galaxiilor. Maiasii credeau ca acest stapan atotputernic, Hunab Ku, dirija tot acest balans gigantic prin intermediul unor emisii de "energie constienta". Oricat ar parea de ciudat, teoria le-a fost confirmata. In zilele noastre, astronomii moderni afirma, si ei, ca centrul galaxiei noastre este un disc rotitor, al carui centru este o gaura neagra care inghite si da in permanenta nastere la stele. E oare posibil ca fenomenul observat de catre profesorul Scott Hyman si colegii sai sa fie conectat la credintele mayasilor? Raspunsul este afirmativ. Se pare ca exista o puternica convergenta intre acestea si noile descoperiri stiintifice. Exista o mare diferenta intre conceptia timpului la oamenii de stiinta moderni fata de cea a maiasilor. In zilele noastre, timpul este perceput intr-un mod liniar si unidirectional. El poate fi accelerat sau incetinit, conform teoriei relativitatii, dar nu se poate intoarce inapoi. In cazul maiasilor, lucrurile stau exact invers. Ei vedeau timpul intr-un mod circular. Fiecare lucru avea un inceput si un sfarsit, dar exista de fiecare data un nou inceput dupa un sfarsit. Orice fenomen se inscria intr-o miscare periodica, iar foarte precisul calendar maias se baza, de asemenea, pe aceasta viziune a timpului. Ei credeau ca timpul se nascuse din Hunab Ku si ca se intorcea tot la el. Inceputul si sfarsitul.

Intoarcerea sarpelui inaripat

Este foarte dificil sa bagatelizam cosmologia maiasa, pentru ca ei au lasat dovezi percutante ale extremei precizii a metodelor lor de masurare a timpului. Piramidele lor, precum cea de la Chichen Itza din Mexic, sunt aliniate cu mare precizie in functie de solstitii si echinoctii, corespunzand evolutiei Pamantului in jurul Soarelui. Piramida Ku Kulcan de la Chichen Itza este un instrument perfect de masura, ce marcheaza cu exactitate echinoctiile de-a lungul anului.
Vechii astronomi maiasi au prezis, inca de acum 1500 de ani, alinierea exacta a Pamantului, a Soarelui si a constelatiei Pleiadelor, cu centrul galaxiei noastre. Acest eveniment se va produce la sfarsitul ciclului actual, in anul 2012, dupa calendarul gregorian. Pe calendarul maias, aceasta zi este desemnata ca "4 Ahau 3 Kankin" (13.0.0.0.0) si cade pe 21 decembrie 2012. Aceasta zi va marca "sfarsitul timpului" sau "sfarsitul unui lung ciclu si inceputul unuia nou". Conform maiasilor si a altor civilizatii din America Centrala, aceasta zi va marca, de asemeni, si intoarcerea lui Ku Kulcan (zeul Quetzalcoatl), simbolul mortii si al invierii.
Pe 21 decembrie 2012, data ce corespunde cu solstitiul de iarna in emisfera nordica, in clipa cand soarele va apune la vest de Chichen Itza, jocul de lumini si de umbre format va face sa apara, pe scarile piramidei, Sarpele Inaripat (Quetzalcoatl). Acest fenomen se produce de doua ori pe an la Chichen Itza, dar in timpul solstitiului de iarna din 2012 se va produce un fenomen special. Cand soarele va apune, umbra unghiului nord-vestic al piramidei va proiecta un jet luminos pe capul de sarpe ce a fost incastrat la constructie la baza scarilor. In jumatatea de ora ce va urma, sarpele parea sa coboare spre pamant, pe masura ce soarele se va apropia de orizont. Acest efect optic va crea impresia ca sarpele inaripat coboara in mod efectiv pe piramida. Coada sa, proiectata spre partea de sus a acesteia, va indica cu precizie directia Pleiadelor.
Piramidele din Teotihuacan, cuvant care semnifica "orasul zeilor", construite in nordul orasului Mexico, de catre o alta civilizatie din America Centrala, precedenta maiasilor, sunt si ele aliniate cu Pleiadele, la fel ca si piramidele egiptene de la Gizeh. Dar asta nu e totul. Pe 21 decembrie 2012, la ora universala 11 si 11 minute, va avea loc o aliniere precisa a Soarelui cu centrul galaxiei noastre (Hunab Ku).
Ce se va petrece cu exactitate in ziua aceea ramane un mister, dar pana atunci, pamantenii vor primi semne din ce in ce mai numeroase.
Mai sunt 2 ani pana in 2012, dar lumea noastra experimenteaza deja schimbari din ce in ce mai rapide. Numarul si intensitatea catastrofelor naturale cresc in mod exponential. Oamenii de stiinta au detectat un comportament anormal al Soarelui, care influenteaza si atmosfera terestra. Sa fie adevarat ca acel zgomot intermitent, detectat de catre profesorul Scott Hyman, se afla la originea dereglarilor climatice ale planetei noastre? Oare aceste emisii energetice ce vin din centrul Universului vor fi mai intense si mai frecvente in anii ce vin? Maiasii ar raspunde ca "da". Ei au prezis ca pe 21 decembrie 2012 umanitatea va intra intr-o zona de constiinta sporita. Poate ca in ziua aceea, o emisie energetica colosala va parcurge galaxia, dinspre centru spre extremitati, dand peste cap chiar fundatiile materiei si formand o noua lume, ce va dura un nou ciclu.