Corina Chiriac - "Dupa douazeci de ani, ies la soare"

Ati observat, desigur, ca de la o vreme incoace, e prezenta mereu pe micul ecran. Si-ati observat si ca este in forma maxima. Ca arata trasnet. Explicatia este simpla: in muzica romaneasca se face dreptate. Valorile date uitarii se intorc in frunte, unde le este locul, sustinute cu fervoare de-acelasi public care nu le-a tradat niciodata. Pe 17 februarie, Corina are spectacol la Sala Palatului si tot acum, sub ninsorile iernii, se pregateste sa lanseze un nou album

Anii negri

- Reprezentati cu o stralucire care nu paleste deloc, "generatia de aur" a muzicii usoare romanesti. O generatie impinsa in umbra cu dinadins dupa '89, dar care iese, biruitor, la lumina. Prezenta din nou pe scenele muzicale si pe micul ecran, ati renascut si emanati o energie artistica de exceptie. Ce s-a-ntamplat? V-a iesit zana buna in drum?

- Nu pot sa va spun povestea "renasterii" mele, daca nu v-o relatez pe cea a "mortii". O voi face in pasi mari, dar deschis, cu umilinta unui om care a trecut prin clipe devastatoare. Povestea incepe in anii '80. Inca de pe vremea aceea, existau voci care spuneau ca generatia noastra ar trebui sa lase locul celei tinere. Pe langa teroarea vremurilor comuniste, era o panica generala, ca oricand ti se poate lua totul. Pe mine m-a cuprins frica, iar la 38 de ani, cand eram in plina glorie, cand aratam senzational, cand eram in perfecta forma, am inceput sa clachez afectiv. Eu fac meseria asta numai si numai cu sufletul. O iubesc pana in ultima ei fibra, iubesc orice scena pe care am cantat, fie ea cat de mica. Imi ador publicul, el fiind singurul care nu m-a abandonat niciodata. Nu sunt un artist bogat, tocmai pentru ca am dat totul pentru relatia mea de iubire cu publicul si cu scena. Spun aceste lucruri ca sa se inteleaga cat de adanc m-a lovit presupusul meu esec, cat de tare m-am chircit in interiorul meu cand am crezut ca nu va mai fi nevoie de mine. Am intrat atunci in panica si umilinta artistului refuzat, care sunt ucigatoare. Ajungi sa te indoiesti de valoarea, de forta ta, e cumplit. Cand ti se spune ca ar fi cazul sa lasi locul tau altuia, si iar ti se spune, si ti se repeta, incepi sa crezi ca de fapt se sugereaza ca nu mai ai valoare. Din pacate, eu nu am inteles atunci ca locul unui artist nu poate fi luat de nimeni. NIMENI! Fiecare isi face locul lui de neinlocuit si e spatiu pentru fiecare. Nimeni nu-i poate lua locul lui Amza, lui Bibanu, cum nimeni nu-l va putea lua pe cel al lui Malaele, sau al Mirabelei Dauer sau al altora. Vai, nu am inteles asta atunci si am clacat. Am lasat tot si am plecat in America. Dar esecul a continuat la fel de cumplit: un maritis ratat, o emigrare pierduta.M-am intors dupa sase ani, sa-mi ingrijesc parintii bolnavi. Nu eram bine deloc. Iar teama care ma impinsese catre alte lumi mi-a fost confirmata odata cu revenirea in tara: generatia mea era indepartata, o alta isi facuse loc brutal, prin orice mijloace. Doamne, m-am simtit mult mai rau decat in '88, cand plecasem, m-am simtit tolerata din mila. M-am imbolnavit si am cazut intr-o depresie totala, care a durat opt ani. Ma ingrasasem, aveam peste nouazeci de kilograme, toate ma dureau, nici macar sa ma retrag la tara, pe langa o manastire si sa cresc animale nu mi-a iesit. Eram in ultima faza de decadere umana... Asa ca am fugit iarasi, de data aceasta in Argentina, la o verisoara. Am plecat in 2005 pentru o saptamana si am stat sapte luni. Am inceput dietele de slabit, sportul, imi reveneam incet, incet. Ce m-a trezit la realitate, a fost revelatia descoperirii unui taram extraordinar. Argentina e o tara cu totul aparte, nimic din problemele lumii moderne nu se intalneste acolo. Este ca o Europa de acum cincizeci de ani, in care barbati galanti fac curte doamnelor, iar ele sunt dichisite, fara parada de frumusete si lux. Lumea aceea mi-a redeschis pofta de viata. Am terminat acolo o carte, mi-am recladit sufletul, mi-am recastigat increderea in forta mea de creator. Am revenit in Romania, cu ideea de a vinde tot si de a ma muta definitiv in Argentina. Dar... dar... Ajunsa aici, am acceptat totusi sa particip la un spectacol, cel pentru regretatul Dan Spataru. Eram cu treizeci de kilograme mai slaba, avem tot soarele argentinian in ochi, aveam sufletul plin de flori, iar din partea cealalta, dinspre public, am simtit-o pe ea, calda si inaltatoare: IUBIREA. Atunci am renascut! Si ca o recompensa din partea lui Dumnezeu, a napadit peste mine succesul pe care-l asteptam de atata vreme. M-am apucat de treaba, am primit oferta de emisiune de la National TV si, cel mai important, cant din nou.

O rochie de mireasa...

- Iar popasul acestui inceput de an 2010 este un disc nou. Albumul se numeste "O rochie de mireasa", titlu indraznet...

- (Rade) Nu este ceea ce sugerati. Este o simpla poveste inventata. Eu cred ca noi, oamenii, ramanem toata viata niste copii care au nevoie de povesti cu "a fost odata" ba, si mai mult, "a fost odata un print si o printesa". Asadar, albumul meu este o poveste, o poveste de iubire dintre un barbat si o femeie, o poveste despre toate ingredientele iubirii (pasiune, cearta, impacare, tandrete) si care se incheie cu o rochie de mireasa. Faptul ca albumul se termina cu o nunta a fost o idee de ultim moment, care m-a ajutat mult, pentru ca asa s-a inchegat totul, asa am gasit piesa reprezentativa pentru disc, asa am aflat titlul albumului. M-am gandit ca despre mirese canta numai si numai barbatii, eu nu stiu nici macar o melodie in care o femeie sa-si cante rochia de mireasa, sa exprime ea insasi, prin muzica, acest moment minunat, la care viseaza fiecare fata. Albumul meu este o poveste de care eu cred ca femeile au, in primul rand, nevoie.

- Cu cine ati colaborat la realizarea albumului?

- Am cautat si tot cautat compozitori, am tot incercat, dar nu prea eram multumita de nimic. Pana intr-o zi, cand am auzit la Medgidia o piesa care m-a fermecat. Era a unui basarabean, Nicolae Caragea. L-am cunoscut intre timp, am petrecut aproape o luna cu familia lui, i-am ascultat tot repertoriul si am inteles ca el este compozitorul pentru mine, in acest moment al carierei mele. Piesele au parfumul celor care m-au facut pe mine celebra, dar aduc in plus un aer proaspat, modern. Versurile? Sunt scrise de mine. Asadar, "O rochie de mireasa" e un album de autor, versurile sunt numai ale mele, muzica e numai a lui Nicolae Caragea, iar toata productia, absolut tot e finantat de mine. Am lucrat intreg anul 2009, am modificat, am adaptat note dupa cuvinte, metafore dupa acorduri, atmosfera, poveste... si a iesit un disc de cincisprezece piese, plus un respiro extraordinar - un solo de bass al lui Nicolae Caragea.

Un scorpion fericit

- Sunteti multumita de ceea ce a iesit?

- Sunt foarte, foarte incantata de ce-am realizat. Sunt sigura, sigura de tot, ca nu puteam face altceva mai bine. Ma simt exact cum ma simteam inainte de 1988, inainte de prima mea cadere. Eu sunt Scorpion, o zodie extrema de dificila. Scorpionii sunt perfectionisti, vor maximul de la ei insisi si daca nu reusesc, se retrag in vagauna lor si se otravesc cu propriul lor venin. Eu sunt acum un scorpion multumit si fericit. Dupa douazeci de ani, am iesit la soare.

- Si ati facut-o intr-un context favorabil, in care se simte un reviriment extraordinar al generatiei dumneavoastra, chiar si in randul publicului tanar. Umpleti salile, lumea va adora ca pe vremuri...

- Chiar crezi asta? Ce ma bucur, pentru ca asa simt si eu. Uite, am prieteni artisti care au in jur de treizeci de ani; ma sfatuiesc cu ei, ii ascult, imi dau seama ca nu avea cum sa le fie dor de melodiile de altadata, pentru ca nu au apucat acele vremuri. Dar totusi, ei le asculta cu placere, de pe CD-uri, de pe Internet. Iar pe mine, "generatia 30" ma intereseaza, pentru ca ea urneste aceasta tara, ei sunt Romania. E fantastic ca aceasta generatie este acum langa mine. Iar faptul ca publicul reumple salile de concerte ale Mirabelei si ale Angelei mi se pare o minune.

- De ce credeti ca o fac? Cum va explicati aceasta reintoarcere catre muzica melodioasa, sentimentala, de dragoste?

- Raspunsul nu e prea greu: nici Internetul, nici muzica actuala, nici literatura de azi nu mai ofera acea baza emotionala, afectiva, de care toti avem nevoie. Dovada ca oamenii nu functioneaza doar cu paine si circ sunt copiii. Bebelusii care instinctual isi lasa crestetele pe sanul mamei, care intind manutele catre o mangaiere. Omul are o nevoie nealterata pentru iubire, fara dragoste si afectiune nu putem trai. Motorul existentei noastre este o speranta romantica. Nevoia unei iubiri impartasite nu va putea fi niciodata ucisa in om, fie crizele cate-or fi.

Ingerul nevazut

- Aratati fabulos! Ati gasit o reteta miraculoasa de oprit timpul?

- As vrea sa spun ceva, ceva ce-mi doresc sa spun de mult si care n-as vrea sa sune deloc obraznic. Nu mai traim vremurile "balcanice", in care cei mai in varsta erau exclusi din societate. Acum, in Occident, pensionarii sunt intr-un perpetuu proces de specializare, de reprofilare, invata mereu meserii noi si isi gasesc tot timpul loc in viata societatii. Este un semn de evolutie, care sper sa prinda muguri si la noi. A fi eu aceea care demonstreaza ca se poate, ca traim intr-o era in care varsta nu mai e relevanta, ar fi una dintre marile realizari ale vietii mele. In primul rand, imi va da mie incredere ca fac bine ce fac, si apoi, as fi si pentru altii un model, o dovada ca tineretea noastra se ascunde in suflet. Eu cred sincer ca avem in noi o forta de supravietuire in sine. Doamnelor, domnilor, va spune cineva care a trecut prin cele mai negre depresii: trebuie sa supravietuim pentru noi insine! Aici sunt eu, Corina Chiriac, acum. Asa gandesc eu acum si Ii multumesc pentru asta lui Dumnezeu si preotilor care s-au rugat pentru mine. Ii multumesc cu toata fiinta mea duhovnicului meu, parintelui arhimandrit Arsenie Papacioc de la Techirghiol. Este si va ramane pentru mine steaua care ma conduce. El mi-a dat binecuvantarea sa ma intorc la muzica, el s-a rugat pentru mine, i-am plans la picioare: "Parinte, nu mai sunt utila", ii spuneam. M-a mangaiat, m-a alinat, mi-a dat putere si credinta. El este adevarul din spatele intregului meu succes de azi. Va multumesc, parinte, sunteti ingerul meu!


Foto: AGERPRES (5)

Concertul "O rochie de mireasa" va avea loc pe 18 februarie, ora 19.30, la Sala Palatului si va fi televizat de National TV. Corina Chiriac va canta melodii de pe noul album, dar si mult indragitele ei slagare. Va fi acompaniata de Fantasy Band si-i va avea ca invitati pe Marcel Pavel, Catalin Crisan, Bogdan Ionita, Nicolae Caragea, George Nicolescu, Horatiu Malaele, Fanfara Valahia din Giurgiu, Gelu Voicu si lautarii din Teleorman.