Bunul simt in politica

Politicienii romani invata bunul simt cand li se face de intrat in urnele electorale.

Pentru a da democratiei o fata umana, catindatii zilei si-au facut implanturi de cumsecadenie, si-au tras masti ingrijorate de soarta tarisoarei. Vor sa fie altfel, plini de deferenta si solicitudine fata de omul de rand, care nu are arme de foc sa se apere de rechinii din politica, ci doar o stampila de vot.
Apelul pe care-l fac unii dintre candidatii la presedintie la bun simt este o miscare strategica necesara intr-o tara in care bunul simt, onoarea sau demnitatea nu mai sunt cuvinte romanesti. A face apel la bun simt, dupa probele de nesimtire de care au dat dovada toti cei care au prins macar un zgarci din ciolanul puterii pare un exercitiu fara vreo legatura cu realitatea. De-ar fi sa ne luam dupa cum ne arata toti mai marii zilei obrazul, sa vedem ca e feciorelnic si neprihanit, indemnul la bun simt ar trebui trecut nu doar in Constitutie, ci si pe stema tarii sau pe drumurile publice, la vama si prin restaurante. Ar trebui sa-l invete si politicianul care a ajuns proprietar peste 1600 de case si terenuri, muncind, desigur, din greu pentru aceasta. Ceva bun simt ar trebui sa aiba si candidatul care promitea ca trimite un roman in spatiul cosmic, bani grei romanilor care se reintorc in tara si medicamente gratuite trimise pensionarilor prin posta. Toti cei care au scobit prin bugetul de stat ca prin buzunarele de campanie si au pus pe masa alegatorului mititei, chifle si bere, cand nu le-au umplut sacosele cu conserve expirate si calendare electorale, ar trebui sa invete cate ceva despre bunul simt.
Caci romanul, deh, suflet de artist, a petrecut criza cantand. Singurul mod in care ne-am salvat de gandurile negre pe care le da criza economica prin care si noi, ca toti ceilalti, trecem, au fost sutele de chermeze care au avut loc anul acesta. S-au cheltuit pe confetti si sampanie milioane de euro, intr-o perioada in care legea salarizarii isi propunea reduceri drastice de personal si de salarii. Intr-o perioada in care guvernul trimitea salariatii bugetari in concediu fortat, se semnau contracte de zeci de milioane de euro pentru iluminatul stradal pe vremea sarbatorilor de iarna sau pentru etichetele, brichetele si pixurile ministerelor. S-au facut cheltuieli haotice si s-au finantat programe cu aer de matrapazlac girat de sus, din panteonul finantelor publice. S-au inaugurat cu fanfare si panglici tricolore drumuri care s-au surpat cateva zile mai tarziu. S-au finantat pe bani grei zeci de studii care s-au dovedit, ulterior, inutile, gresite sau plagiate in chip nerusinat. S-au organizat, din banii publici, sindrofii televizate, marcate cu sigle de partid si zambete electorale. Toata aceasta imensa masina de macinat bani a fost alimentata de lipsa de bun simt a politicienilor care cainau soarta romanului de rand din toate pozitiile si in toate momentele de trezie sau betie a puterii, chiar si in momentele cand isi votau salarii si privilegii la care omul de rand nici macar nu se poate gandi. Cei trei ani electorali prin care am trecut ne-au deformat pe toti, alegatori si politicieni, deopotriva. Intoxicati de prea lunga campanie electorala, politicienii s-au ratacit intr-o mare de cuvinte, si nici o fraza nu pare lipsita de bun simt, daca reuseste sa aduca fie si un vot. De partea cealalta, dupa atatea mandate de minciuni si lehamite, chiar si oamenii de rand au inceput sa-si piarda rabdarea si, uneori, bunul simt, tintind cu oua si sudalmi catre convoaiele oficiale. S-ar zice ca nicicand nu era mai necesar bunul simt ca in aceste zile. Dar nu captiv al discursurilor sau pe tricourile electorale, ci in viata de toate zilele, in relatiile dintre oameni. Caci daca bunul simt ar circula liber in natura, ar dizolva multi dintre monstrii cu picioare de lut din spatiul politic romanesc.