"Astept o greva"
- Suntem in plina toamna, dar bobocii tai n-au iesit in ograda la numarat. Ce faci? Pe unde ai disparut?
- Da, am cam disparut, dar genul asta de disparitii nu fac rau nimanui. Ma mai opreste cate o doamna sau cate un domn pe strada care-mi spun tot asta: ai cam disparut de la televizor! Raspunsul meu este ca sunt in continuare la TVR, dar lucrez la partea de productie. Mai invat si altele, ca-mi sunt de folos. Si cand domnul sau doamna, ca si tine, imi zic "ne e dor de tine", eu le propun, in gluma, sa faca o greva prin care sa ma ceara inapoi pe sticla. (rade) Asa e omu': te obisnuiesti cu persoanele care ti-s dragi si pe care, o vreme, le tot vezi la televizor. Ti se pare ca sunt de-ale casei. Lasand gluma la o parte: in rastimpul asta am profitat si-am invatat o multime de lucruri. Am invatat despre munca din spatele camerei de filmat, mi-am ajutat colegii, am facut munca de redactie, m-am implicat in partea de productie, am scris niste formate pe care le-am vandut si am mai mers si la scoala. Stii ca eu am fost la Institutul de Teatru, la cursurile de Regie si Productie de Film TV, dar in vara asta, zicandu-mi ca tot nu-i de-ajuns, m-am mai dus la un curs de scenaristica, la Londra, un curs sustinut de un respectat scenarist si producator de la Hollywood. Cred ca si in zona asta, a divertismentului de toate culorile, exista niste reguli pe care trebuie sa le cunosti, ca sa intelegi fenomenul in ciclicitatea lui. Nu-i de-ajuns sa ai intuitie si sa prinzi una si alta din zbor.
- Nu tanjesti sa mai apari la televizor, nu ti-e drag sa te vada lumea?
- Eu n-am fost niciodata atat de incantata de mine, incat sa cred ca e musai ca lumea sa ma vada pe micul ecran, sa vada ce mandrete de fata sunt. Am pornit de pe pozitia unui om care se joaca. Ca nu numai copiii se joaca, ci si oamenii mari. Realitatea mi-a demonstrat ca sunt multi oameni in toata firea care se joaca: de-a persoanele serioase si intransigente, de-a ministrii cu functii mari, de-a superstarurile - ii vezi si pe strada sau prin metrou, cu ochelari de soare si mers la Madonna. De aceea, nu pot sa zic ca sunt disperata ca nu apar la televizor. Imi face placere sa apar "pe sticla", in masura in care am o reactie de la spectatori. Dar daca nu am ceva foarte interesant sau foarte stringent de spus, nu vad sensul pentru care sa ma imping in fata cu orice pret. Numai asa, ca sa mai fie un figurant in plus pe micul ecran? Sunt destui! Din pacate, nu prea mai e nimic consistent in peisaj. Mai ales in materie de divertisment, zona in care sunt implicata. Rasul nu trebuie neaparat sa fie ceva facil, doar o pojghita, o pelicula de superficialitate. E nevoie de formate cu mesaj realist, chiar daca scopul lor e sa faca telespectatorul sa se amuze.
"Daca faci mult pe prostul, chiar devii prost"
- Si muzica ai atarnat-o in cui? Nu te-am mai auzit cantand cam de multisor...
- Ba nu, am staruit si pe partea muzicala. Anul trecut am scos o piesa si voiam sa facem si un disc nou, dar fosta mea trupa a gasit un contract foarte bun, zic ei, in Olanda, si n-am putut sa-i opresc sa nu se duca acolo. Asa ca eu am ramas aici, cam singurica. Piese mai am, nu asta-i problema. Exista chiar si un compozitor foarte talentat, George Popa, care ma tine in priza cu melodii noi.
- Atat in muzica, cat si pe micul ecran, esti extrem de nonconformista. S-a mai obisnuit lumea cu tine? La inceput, cand ai aparut la televizor, ai starnit o mica revolutie. Toti telespectatorii se cruceau cand te vedeau si au fost voci care au afirmat ca unora dintre emisiunile tale li s-ar fi scurtat viata, tocmai din cauza felului tau mai "sui" de a te comporta si de-a te imbraca...
- Cred ca da, cred ca oamenii s-au obisnuit cu genul asta iesit din tipare. Pe de o parte, pentru ca au mai aparut zgubilitici pe micul ecran si "modelul" s-a multiplicat. Pe de alta parte, pentru ca nici eu si nici cei care au aparut ulterior n-am fost doar niste focuri de paie, ci chiar am spus niste lucruri cu miez. Daca la inceput oamenii puneau mana la gura cand ma vedeau cum apaream imbracata sau cum aveam vopsit parul, acum imi zic uneori: "Da' ce cuminte arati! Cum de ai parul numai intr-o singura culoare?". Prin urmare, spectatorii sunt, de fapt, cei care impun standardele. Anormalul acela initial li se pare acum normal si de asteptat. Toti deschizatorii de drumuri par nebuni la inceput. Dupa ce oamenii se obisnuiesc cu noutatea, acea inovatie ajunge sa li se para fireasca. Sigur ca exista si reversul medaliei. Chiar si in televiziune, unele stachete au coborat nepermis de mult: de pilda, se apeleaza la un limbaj vulgar, cu iz suburban. Si nu cred ca asta e ceva voit. Si chiar daca ar fi voit, exista riscul ca, la un moment dat, personajul sa te acapareze. Cum imi spunea mie domnul profesor Naum: daca faci mult pe prostul, chiar devii prost.
"Imi place sa scriu"
- In ultima vreme, compensezi lipsa de pe micul ecran cu o activitate sustinuta in presa scrisa. Ti-am vazut semnatura in mai multe publicatii.
- Da, in ultima vreme, sunt solicitata sa scriu. Scrisul pare a fi un tren care a poposit si-n gara mea. Chiar saptamana asta o sa intre in functiune un site pe Internet - www.parampampam.ro -, unde mi s-a propus sa scriu. Tot asa, despre ce vreau eu. Adevarul e ca mie imi place sa scriu. Si scriu exact in formula in care gandesc, nu-mi invalui ideile in metafore indelung dichisite, care sa netezeasca asprimea mesajului. Si in scris imi urmez "strategia" de om simplu, de pe strada. Mai ales ca eu chiar sunt prezenta mult timp pe strada. Ies dimineata din casa si-apoi orasul e al meu. Daca am o camera de filmat cu mine, se cheama ca fac emisiune, daca am numai un carnetel, imi notez in el diverse idei, pe care ulterior le folosesc ca sa compun un articol-doua sau ca sa schitez un scenariu de emisiune TV sau de film de scurt-metraj.
- Ti-ar placea sa faci si regie de film sau te-ai rezuma numai la partea de scenaristica?
- Cred ca ar trebui "sa-mi fac mana" pe langa un regizor mare. Mie mi se pare ca toti cei care au reusit in lumea filmului au stat intai, ca asistenti de regie, pe langa niste maestri. Sunt atatea fraie pe care un regizor trebuie sa le tina in mana! Dac-ar fi dupa pofta mea, m-as vedea facand ucenicie pe langa Pedro Almodovar sau, de la noi, pe langa Nae Caranfil, Lucian Pintilie sau oricare dintre regizorii nostri tineri: Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Radu Munteanu ori Cristian Mungiu. Dar cum eu sunt de multe ori o comoda, mai degraba mi-ar placea sa fiu actrita. Actritei i se spune: "Trebuie sa spargi un ghiveci". La care eu zic: "Dati-mi ghiveciul si spuneti-mi spre cine il arunc". Si cu asta basta. Ca actrita ai mult mai putina bataie de cap! (rade) Eu am jucat, mai demult, intr-un scurtmetraj si intr-un serial, dar nu au fost niste lucruri de referinta.
- Desi se spune ca toamna e anotimpul melancoliilor, tu esti plina de energie si optimism. Ce reteta ai?
- Traditional, toamna aduce depresii si melancolii, dar eu sunt plina de fervoare, de un soi de neliniste creativa si de un entuziasm pe care nu prea pot sa mi-l stapanesc. Am o energie buna si o lumina interioara viguroasa, care nu stiu de unde vin, dar pe care le primesc cu recunostinta. Ma duc la tot ce misca in tara asta, din punct de vedere cultural: festivalul George Enescu, festivalul de dans sau oricare festival de film. Am o placere fantastica sa-i vad pe altii cum inventeaza. Ma incanta tot ce e nou, inovator sau chiar nebunesc. Si, in acelasi timp, incerc sa invat cat mai mult si sa-mi descopar si eu niste potecute.
Foto: IULIAN IGNAT
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
