Un album interviu
- Sa incepem cu inceputul: cine este Dan Byron?
- Sunt un bucurestean de pe Bulevardul Pantelimon, pe care parintii l-au dat la scoala de muzica, din simplul motiv de a nu sta cu golanii pe maidan. Nu si-au imaginat niciodata ca imi va placea atat de mult si ca viata mea urma sa se reduca la muzica. Primii patru ani am facut vioara, apoi flaut, care a ramas instrumentul meu special. Chitara am invatat singur. Toate imi plac, dar acum le prefer pe cele de armonie, gen pian, chitara, pentru ca ma lasa sa ma exprim mult mai liber vocal. Am inceput sa cant in trupe prin '95, muzici ce se intind de la rock la blues, iar fiecare experienta muzicala a avut pentru mine un farmec deosebit. Cum ar putea sa nu aiba: sa faci turneu european cu o trupa de nemti (Agathodaimon), sau sa strabati zeci de mii de kilometri de naveta pe cale ferata la Cluj, pentru a canta cu prietenii de la Kumm, sau sa participi la trei albume alaturi de Urma, sau sa canti cu Blues Service si Krypton?!... Toate acestea s-au intamplat pana in 2007, cand am decis sa am propria mea trupa, Byron. Cam acesta sunt. Nu exista nimic de spus despre mine care sa nu fie despre muzica mea. Suntem unul si acelasi.
- In cei trei ani de la infiintare, trupa Byron n-a tras deloc pe linia doi: lansati deja al treilea material discografic. Noul album se numeste "A Kind of Alchemy" ("Un fel de alchimie"). Vorbeste-ne putin despre el...
- Am lucrat la album un an si jumatate, dar inregistrarile au mers mult mai repede decat la precedentul disc. Acum ne cunoastem mult mai bine, muzical si uman ne simtim perfect confortabil unii cu altii. Este un album despre ce li se intampla muzicienilor sau artistilor in general. Sunt piese despre cum se scriu... piese, despre prieteni si inspiratie, sunt piese despre media. As putea spune ca albumul este un fel de interviu despre diferite subiecte legate, in general, de creatie, la care eu incerc sa raspund. Acest "interviu" se intampla pe parcursul unei nopti, incepe intim, in amurg, cu o tema, si se termina cu aceeasi tema in zorii zilei. Evident ca aceasta noapte nu este ceva explicit, dar dupa ce asculti discul, sper ca acest lucru sa se inteleaga sau sa se simta, mai bine zis. Titlul albumului a pornit de la o melodie, "The Alchemist", alchimistul fiind artistul care transforma faptele, oamenii, intamplarile in muzica. "Un fel de alchimie" este tocmai acest proces, pentru ca intreaga arta functioneaza dupa acelasi principiu: de a transforma realul in metafora.
Cu inima la drum
- Al treilea material plus un DVD... ar zice lumea ca mintim, spunand ca e greu sa publici muzica necomerciala...
- Nu mintim deloc! Fiecare astfel de realizare inseamna un efort enorm, inseamna sa cauti luni de zile cate un sponsor, sa faci cheta pentru cheltuieli sau sa ai un manager cum e Codrut al nostru, care si-a dat absolut toti banii pentru albumul nostru unplugged. El a sperat ca si-i va recupera, sincer nu stiu cat a reusit, mi-e frica si rusine sa-l intreb. E tot numai inima si prietenie. Dar sa stii, majoritatea muzicienilor cu inima pleaca la drum. Ce se strica pe parcurs este ca foarte multi se supun modificarilor aduse de casele de discuri si, in scurt timp, ajung sa compuna numai ce li se spune si ce vrea lumea sa asculte. Si gata cu inima! Eu cred asa: muzica in care pui suflet este mult mai "comerciala", pentru ca este receptata tot cu sufletul. Dar este foarte greu sa supravietuiesti, in orice forma de arta, cand nici macar nu ti se da sansa sa-ti castigi un public. E un fenomen cauza-efect extrem de simplu: foarte putina lume aude de un pictor, daca el nu are o expozitie, de un scriitor nepublicat, de un muzician nepromovat la radio. Cu totii raman artisti de cercuri inchise, de club, iar daca vor sa iasa la suprafata efortul este enorm de costisitor.
O teorie a conspiratiei
- Oare de ce se intampla asa? In strainatate exista loc pentru toata lumea.
- Eu am sperat ca in timp, dupa Revolutie, se va intampla si la noi la fel.
- Cum e sa traiesti numai din muzica si pentru muzica?
- Nu stiu cum e altfel! Nu mi se pare insa ca sunt diferit. Am prieteni sportivi, ingineri, agenti de vanzari, fiecare foarte talentat in domeniul lui. Fiecare facem ceea ce stim sa facem. Cateodata este destul de greu, dar eu ma incapatanez sa traiesc din muzica, pentru ca nu vreau sa pierd timpul la un serviciu care nu-mi place. Chiar daca am zile in care nu fac nimic concret, mintea mi-e mereu dispusa spre creatie. O mica idee notata pe un colt de foaie, un vers, o nota, si eu sunt fericit. Daca nu o folosesc imediat, o gasesc peste timp, o dezvolt, si ea devine o melodie pe care, chiar daca o fredoneaza o suta de oameni, tot e ceva.
- Ati avut invitati de seama pe albumul anterior: Paula Seling si Alexandru Andries. Daca ei au onorat invitatia voastra, inseamna ca muzica ta a trecut de mult dincolo de fanii trupei Byron...
- Sper. Oricum, faptul ca ei sunt prezenti pe materialul nostru e o onoare inimaginabila. Sunt niste nume cu care nu am visat vreodata ca voi aparea pe aceeasi scena, mai mult, sa fie ei invitatii nostri.
- O curiozitate de final: toata lumea te cunoaste de Dan Byron, de unde numele acesta?
- Numele "Byron" e din vremuri trecute, cand m-am mai straduit, o data, sa pun bazele unei trupe, pe care, atunci, in graba, am numit-o "Byron". Cu timpul, din expresia "Dan de la Byron" a disparut "de la" si a ramas Dan Byron. Si asa a ramas de-a pururea (rade)! Nu a fost intentia mea, in nici un caz, chiar m-a deranjat o vreme, dar daca acum ma prezint Daniel Radu (care este numele meu), nu stie nimeni despre cine e vorba. Asadar, am ramas Dan Byron, chiar daca nu ma voi simti niciodata suta la suta confortabil sa ma recomand asa.
Trupa Byron: 6Fingers - clape, voce; Vlady Sateanu - bass, voce; Dan Byron - voce, chitara, flaut; Cristi Matesan - tobe; Costin Oprea - chitara. Lansarea albumului "A Kind of Alchemy" are loc pe 23 octombrie, la Silver Church. Va urma un turneu ale carui date le veti putea gasi pe www.myspace.com/byronmusicspace
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
