ALIMENTATIA
Anatomia comparata si observatia clinica demonstreaza ca omul este, in general, omnivor. Dantura sa este asemanatoare maimutelor, care se hranesc cu fructe si larve de insecte, oua de pasari mici. Tubul digestiv al omului, prin structura si dezvoltarea sa, este intermediar intre cel al carnivorelor si al ierbivorelor. In sfarsit, daca este adevarat ca omul poate trai fara a consuma carne, nu-i mai putin adevarat ca multi vegetarieni sfarsesc prin a deveni dispeptici, cu un stomac dilatat, ca urmare a cantitatilor importante de alimente pe care trebuie sa le ingereze. Deci, vegetarismul strict nu trebuie sa fie aplicat decat cu intermitenta sau numai in cateva cazuri patologice.
Carnea prezinta, fata de vegetale, scopul de a aduce de la inceput si in proportie convenabila acizii aminati indispensabili organismului. Mai mult, exercita o actiune psihica favorabila. Totusi, ea prezinta o oarecare toxicitate prin faptul ca asimilarea ei lasa reziduuri foarte nocive, ca ureea si acidul uric. Asadar, ea nu trebuie sa intre in alimentatia normala a omului decat in mica cantitate.
O alimentatie sanatoasa trebuie sa contina:
a) Materiale energetice sau de combustie.
b) Substante reparatoare sau plastice, cu dominanta azotata.
c) Elemente minerale
d) Vitamine
e) Apa, necesara pentru a dilua sau a solubiliza aceste substante diferite si a le permite metabolismul.
f) Fibre, capabile de a favoriza tranzitul intestinal.
Ca regula generala, aceste alimente trebuie consumate asa cum le-a furnizat natura, ceea ce inseamna ca atat alimentele vegetale, cat si cele animale sa nu fie perturbate prin utilizarea intensiva de ingrasaminte chimice sau hrana anormala, mai mult sau mai putin chimizate.
Apa este bautura ideala a omului. Lichidele alcoolice, ca si cele aperitive, digestive, rachiuri naturale sau artificiale, trebuie absolut eliminate din alimentatie. Vinul, cidrul, berea pot figura, cu conditia ca aceste bauturi sa fie in cantitati mici si dupa mese.
Fenomenele mecanice si psiho-chimice respiratorii au o importanta capitala nu numai pentru ca ele asigura oxigenarea tesuturilor, dar si pentru faptul ca ele regularizeaza activitatea cardiaca si stimuleaza organele digestive. Deci, omul trebuie sa tinda la marirea capacitatii toracice si sa respire un aer cat mai pur posibil. El poate ajunge la aceasta prin practicarea regulata a exercitiilor de respiratie profunda si fugind de aerul poluat in exces al oraselor. Daca trebuie sa traim intr-o aglomerare importanta, e bine sa cautam locuinte situate in zonele periferice, la un etaj ridicat, unde atmosfera este mai putin otravita.
Cum si unde se respira
Exercitiile de respiratie profunda pot fi practicate in orice moment al zilei, dar e preferabil sa fie executate dimineata si seara, in afara zilelor cand este ceata.
Dimineata aerul este mai pur, iar omul, ca urmare a repausului din timpul noptii, este intr-o dispozitie mult mai buna pentru a culege din plin beneficiile unei largi si profunde respiratii.
Seara, inainte de culcare, aerul este usor purificat prin incetinirea circulatiei stradale. Se va respira profund, in cursul plimbarilor si in timpul exercitiilor fizice.
Exercitiile respiratorii sunt foarte eficace, daca le executam in apropierea arborilor sau a plantelor verzi, care prin actiunea lor clorofiliana insanatosesc atmosfera si o imbogatesc cu oxigen. In schimb, trebuie sa indepartam plantele si florile din locul unde dormim, caci in timpul noptii, prin respiratia lor viciaza aerul ambiant (elimina bioxid de carbon). Unele flori sunt chiar periculoase, prin parfumurile lor violente si efluviile toxice pe care le degaja. Exemplu: rododendronul, oleandrul, crinul, violetele etc.
Exercitiile de respiratie profunda sunt simple si accesibile tuturor. Ele sunt contraindicate in epilepsie si tuberculoza pulmonara, caci risca agravarea hemoptiziei.
Daca respiratia se executa pe loc, intr-o sala sau o camera, este necesar sa se faca inainte cateva miscari de gimnastica, altfel surplusul de oxigen adus in plamani prin inspiratie profunda este aruncat, aproape in totalitate, prin actul expiratiei. Exercitiul fizic mareste oxigenarea si provoaca un apel de oxigen. Exercitiile respiratorii profunde sunt indicate mai ales la sfarsitul exercitiilor cotidiene de gimnastica in camera.
Dupa aceasta expiratie fortata urmeaza o inspiratie. Inspiratia se face numai prin nas, iar expiratia se face pe nas sau pe gura. Durata totala a exercitiului va fi de 3-8 minute. In nici un caz nu se va prelungi, astfel ca inima sa nu mai bata normal sau sa avem senzatia de greata, de ameteala. Daca apar asemenea simptome, inseamna ca exercitiul a durat prea mult, ca antrenamentul este insuficient sau ca ritmul respirator nu convine corpului.
Exercitiile de respiratie yoga practicate insistent prezinta riscuri, caci inspiratia profunda, prelungita, cu retinerea aerului in plamani un interval de timp de la cateva secunde la cateva minute, poate deveni chiar periculoasa, deoarece dilatarea peste masura a alveolelor pulmonare poate determina tulburari circulatorii, susceptibile a provoca ele insele emfizem pulmonar, ameteala si chiar sincopa. De asemenea, pot favoriza ecluziuni de tuberculoza pulmonara. In schimb, exercitiile pe care le recomandam, fiind fiziologice, nu prezinta inconveniente. Ele asigura o buna oxigenare a tesuturilor, dezvolta capacitatea toracica, regleaza activitatea cardiaca si stimuleaza organele digestive. Factorii care regularizeaza respiratia regularizeaza si ritmul cardiac. Pe de alta parte, nervii care antreneaza plamanii antreneaza si stomacul, intestinul si chiar ficatul. Este deci posibil ca redand plamanilor o activitate normala, sa se amelioreze pe cale reflexa si functiile tubului digestiv.
In sfarsit, gimnastica respiratorie, facuta metodic, combate cu succes sentimentele de frica, anxietate, timiditate, emotivitate, aducand incredere, dezvoltarea vointei.
Renuntati la fumat
In ceea ce priveste igiena respiratiei, trebuie evitat tutunul. Se stie ca produce foarte multe tulburari ca: alterarea gustului, a vederii, auzului, usoare congestii cerebrale, ameteli, nevralgii in brate, in umeri, stomatite si faringite cronice, greturi, dureri de stomac, constipatie sau diaree, transpiratii, palpitatii, diminuarea acidului ascorbic (care constituie vitamina C) din sange, pierderea memoriei (in special a cuvintelor). De asemenea, tutunul contine substante chimice cu rol important in etiologia cancerului. Iritatia cronica a arborelui bronsic, comuna la toti fumatorii, sensibilizeaza mucoasele la actiunea cancerigena a aerului poluat din marile orase. De asemenea, tutunul este unul dintre cei mai importanti factori de declansare a maladiilor coronariene. Se pare ca tutunul actioneaza provocand pe o parte proliferarea lipidelor sanguine, si pe de alta parte, o ridicare a adrenalinei, al carei exces favorizeaza producerea de cheaguri, determinante in infarct.
Semnele de intoxicatie tabagica sunt: scaderea memoriei, care apare mai ales la persoanele care fumeaza in interiorul camerei si pe nemancate. Fumand si citind, sau lucrand, este la fel de vatamator, caci fumatorul nu poate fi la fel de atent la doua lucruri odata, si absoarbe o cantitate mai mare de fum.
Pentru a face sa dispara tulburarile fiziologice si psihologice ale intoxicatiei tabagice si a ne feri de riscurile cancerului de plamani sau de alte forme de cancer, trebuie sa intrerupem fumatul.
Daca nu se poate ajunge la o suprimare completa a fumatului, se va atenua intoxicatia, fumand 2-3 tigari pe zi, de preferinta dupa mese, utilizand tigarete cu filtru, care vor provoca filtrarea nicotinei si a produsilor gudronati. Pipele cu rezervor produc acelasi efect. De semnalat ca pipa si tigara sunt mai putin toxice decat trabucul. Doctorul francez Andre Cuenot recomanda substituirea tutunului cu alti inlocuitori inofensivi, ca matase de porumb, de exemplu.
Pe de alta parte, igiena respiratorie va fi ajutata si daca, cum am mai spus, este posibil sa locuim in imprejurimile marilor orase, in zonele lor periferice, la etaje superioare unde, totusi, aerul este mai pur. Evitati vecinatatea uzinelor care revarsa vapori toxici, clor si supraprodusi de clor, a uzinelor de albit hartia sau celuloza, emanatiile de hidrogen sulfurat, scoase de uzinele de vascoza, de lacuri, de rafinariile de petrol. Feriti-va de uzinele de ingrasaminte azotate, otelarii, fabrici de emailuri si cuptoare de calciu.