"Fara dumneavoastra, nu as fi fost astazi in viata"
* "Acum 31 de ani am fost operat de dumneavoastra si vreau sa va aduc recunostinta si multumirile mele si sa va doresc din tot sufletul multa sanatate. Mama mi-a povestit ca, dupa operatie, m-ati luat in brate si mi-ati zis: "Mama ta de oltean, mi-ai tras un fior rece ca am crezut ca o sa te pierd". Aveam atunci numai un an si trei luni. Multumesc domnule doctor, pentru ca fara dumneavoastra nu as fi fost astazi in viata!"
* "Sunteti un gigant al meseriei de medic si va multumesc pentru ca mi-ati salvat copilul in anul 1985, de la o complicatie grava, din cauza deviatiei ureterelor, printr-o operatie foarte delicata si riscanta. Rar in ziua de azi ca un medic sa stea zi si noapte langa cei grav bolnavi, asa cum stateati dumneavoastra. Nu ajung toate comorile din lume sa vi le daruiesc pentru binele pe care ni l-ati facut. Acum copilul meu are 25 de ani, e informatician si e sanatos tun. Ma inclin cu tot respectul si pretuirea in fata dumneavoastra."
* "Numele dumneavoastra ar trebui sa devina un termen in dictionar, sinonim cu corectitudine, respect, profesionalism, devotament. Ar trebui sa fiti un model pentru toti doctorii din lumea de astazi. Sunteti salvatorul copiilor nostri si pentru asta nu va vom uita niciodata."
* "Daca ar fi posibil ca toti copiii salvati de dumneavoastra sa va cante in cor o oda a recunostintei, cu siguranta ca glasurile lor s-ar auzi pana la stele."
Dr. acad. Alexandru Pesamosca. Numele lui este astazi o legenda. Are 79 de ani si a operat peste 45.000 de copii. Adica populatia unui oras intreg. A operat cele mai grave cazuri venite din toate colturile lumii. Nu era doar un doctor. Era o institutie. Nimeni nu spunea "merg la doctor". Era un soi de mandrie sa mentionezi ca mergi la Pesamosca. Viata lui toata si-a daruit-o acestor copii. De la ei sau de la parintii lor primeste si acum sute de scrisori. De ziua lui, de Pasti, de Craciun. De 50 de ani, s-au adunat saci intregi. In schimb, autoritatile de azi il umilesc. Fostii lui discipoli, astazi oameni cu functii, il iau in bataie de joc sau doar il ignora. Bolnav si scarbit de toate astea, sta zi si noapte ascuns in camaruta lui ticsita cu amintiri. Casa lui e aici, in fostul cabinet din spital. Au fost zeci de ani in care a uitat cu totul de el. Gandurile lui toate erau doar la copii, iar unicul rost a fost sa-i faca din nou sa zambeasca. Si-apoi, intr-o zi, s-a trezit singur, bolnav si fara un adapost. A ramas in camaruta asta, ca un calugar in chilia lui. Nu iese niciodata de aici, nu vrea sa mai stie nimic din ce-i afara. Singurele lui bucurii sunt acolo. In sacii aia plini cu scrisori.Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii "Marie Curie". Nu-i un spital oarecare. Aici, orice priveliste doare. Plansul si spaima din ochii copiilor iti sfasie sufletul. Te doare sa auzi atatea scancete laolalta, sa vezi mogaldete de doi, trei ani zacand pe o targa, ori prichindei ingroziti, cu capul infasurat in bandaje. Degeaba ma straduiesc sa ignor tot cosmarul asta. Umblu nauc pe holuri, cautand camaruta in care traieste doctorul Pesamosca. Incep insa sa ma indoiesc de povestea asta. Cum ar putea cineva sa locuiasca intr-un spital, intr-un asemenea loc? Si totusi, o asistenta amabila imi alunga imediat indoiala. O urmez cativa pasi pe coridorul care duce la saloane. Se opreste in dreptul unei usi tapisate si bate anemic, cu vadita sfiala. De-acolo, dinauntru, se aude vocea usor haraita a unui barbat. "Poftim, indrazneste!" Femeia deschide usa incet si de-acolo, din prag, anunta vizita mea. Deschide apoi larg usa si ma pofteste sa intru. "Scuza-mi deranjul. Da, uite, in camera asta imi tarai eu infirmitatile. Ce sa fac? O viata intreaga n-am avut vreme sa ma chivernisesc." Chipul lui n-are varsta. Ochii ii sclipesc precum unui adolescent. Si totusi, respira greu, abia rostind vorbele. Intins pe pat, cu capul saltat pe o perna, ma urmareste indelung cu privirea. Incearca sa se ridice mai mult, dar cade la loc icnind de durere. Se pare ca fiecare miscare il costa. "Da, sunt cam rablagit. Am corazon-ul in pioneze. Ma intreb, ce-oi vrea dumneata de la un bosorog ca mine?" Ii zambesc si ma asez langa pat, pe un scaun. Aici, in camaruta asta cat o chilioara de manastire, se afla toata averea lui de-o viata. Sute de carti, studii de medicina, teze de doctorat, registre, diplome, suveniruri, fotografii, scrisori, discuri de picup, toate stau ingramadite in jurul lui, ca intr-un templu al amintirilor, gata parca sa se pravaleasca peste el si sa-i inabuse rasuflarea. Inchide ochii si ofteaza adanc. El, salvatorul a mii de copii, doar atat mai poate sa faca. Neputinta asta il chinuie rau, e ca un cutit rasucit in inima. Dincolo de usa, timpul e neindurator. Fiecare secunda e ca o picatura chinezeasca. Aici insa, in camaruta asta inghesuita, timpul nu mai inseamna nimic. "Eu nu mai am ce sa astept. M-am pregatit demult pentru Judecata de Apoi. Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie." Se opreste sa-si traga sufletul. Sirul asta de vorbe l-a obosit. Ofteaza cu naduf si-apoi ramane cu privirea pierduta. "Da, am iubit mult copiii. Macar si doar pentru asta ma rog la Dumnezeu sa fie mai ingaduitor cu mine si sa-mi mai ierte din pacate." Acum vreo 12 ani, au venit la el parintii unui copil grav bolnav. Erau de undeva, de prin Ardeal. Au fost la zeci de medici din tara. Toti ridicau neputinciosi din umeri si spuneau sec, fara nici o sovaiala, ca nu mai e nimic de facut. Doar unul din ei, mai milostiv, si-a calcat peste orgoliu si le-a zis ca singura incercare ar mai fi la Bucuresti, la profesorul Pesamosca. A doua zi, bietii parinti erau deja aici, in cabinetul renumitului medic. Chiar si el, infailibilul Pesamosca, a ramas uluit vazand despre ce e vorba. Radu avea numai sapte ani, iar esofagul lui era plin de formatiuni tumorale benigne. In somn, copilul se putea sufoca in orice moment. In 50 de ani de cariera, Pesamosca cunoscuse tot felul de drame, insa povestea asta l-a tulburat poate cel mai tare. Teoretic, verdictul cumplit dat de catre ceilalti medici nu era departe de adevar. Cazul era deosebit de grav, doar o minune il mai putea salva pe bietul copil. Doctorul a inteles ca n-are de ales. In fata lui, doi oameni ingroziti asteptau cu lacrimi in ochi un raspuns. Un simplu gest de indoiala, o vorba impleticita sau o ridicare din umeri ar fi fost tot una cu o crima. Da, a acceptat sa-l opereze. Ferm, fara nici o ezitare. Dincolo de pricina pur emotionala, era vorba si de o provocare profesionala. Au urmat ore de zbucium, de cautari, de ganduri rascolitoare. A recitit capitole intregi din carti prafuite, a rasfoit zeci de reviste medicale, a scotocit prin toate lucrarile de cazuistica a afectiunilor de esofag. N-a aflat nimic, nici o solutie. Situatia era mult prea grava. S-a apropiat de iconita din peretele cabinetului, acolo unde isi regasea mereu tihna si nadejdea. Si-a impreunat mainile, a soptit o rugaciune numai de el stiuta si-apoi s-a pregatit de operatie. A intrat in sala total relaxat, desi n-avea inca nici cea mai vaga idee despre ce-avea de facut ca sa salveze bietul copil. "O sa zici, poate, ca sunt teatral sau patetic, dar in momentul in care l-am deschis am simtit asa, ceva, ca un fior venit de deasupra mea, ca o mangaiere calda pe crestet. Ce putea sa fie chestia asta daca nu o influenta divina, o inspiratie providentiala? Dumnezeu mi-a dat atunci forta sa iau poate cea mai grea hotarare din viata mea. I-am inlaturat tot organul bolnav si-am inceput sa reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adica, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nout. Totul intr-o singura operatie. Asa ceva nu s-a mai facut niciodata.
Dormitorul din cabinet
In copilarie, visa sa ajunga ofiter de marina, ca si tatal lui. In '48 insa, cand toti cei din Marina Regala au fost aruncati in strada, visul asta s-a naruit. Mai tarziu, s-a hotarat sa incerce la medicina. A invatat pe rupte, in vremurile alea concurenta era acerba. A intrat printre primii pe lista, dar calvarul abia atunci incepea. Ani de zile de studii, laboratoare, disectii si examene dure. Dupa facultate, in 1954, a fost repartizat la Niculesti-Jianu, un satuc amarat de langa Fetesti, ridicat de sarbii deportati din Banat. A stat acolo trei ani. Mai exact, trei ani in care n-a iesit aproape deloc din spital. Era un doctor sarac. Un costum ponosit, din velur, un pulover si o suba groasa, de ceferist. Asta era toata garderoba lui. De luat ciubuc de la oropsitii din sat, nici nu putea fi vorba. O singura data a primit un cadou. A fost insa ceva mai special, greu de refuzat.
Acolo, la Niculesti-Jianu, s-a nascut primul lui baiat. Apoi, in '57, s-a transferat in Bucuresti, la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu". S-a despartit greu de satul ala. A plecat cu inima stransa, gandind ca vor ramane bietii oameni fara ajutorul lui. Era totusi o oportunitate pe care nu voia s-o rateze. In plus, de cand i se nascuse baiatul, a rasarit in sufletul lui o dragoste uriasa pentru copii. A facut atunci un sfant legamant ca isi va dedica intreaga lui cariera doar prichindeilor suferinzi. A ramas la Grigore Alexandrescu vreme de 27 de ani. Aproape zi si noapte, fara nici un concediu. Usor, usor, osteneala lui dadea roade, rezolva cazuri tot mai delicate, iar numele lui devenea tot mai cunoscut. Mai tarziu, femeia pe care-o iubea i-a nascut al doilea baiat. Apoi, dupa cativa ani, o alta femeie i-a daruit doua fete. "Povestile astea personale au fost tot timpul deliciul dusmanilor mei. Da, lumea poate ma judeca, insa eu am avut tot timpul o viata dubla. N-am stiut niciodata ce inseamna o familie, in sensul obisnuit al cuvantului. Familia mea a fost tot timpul aici, in spital. A fost poate un pacat, iar acum platesc pentru el. Daca aici m-am simtit mereu acasa, cu asta m-am ales. Cu debaraua asta in care imi tarai sfarsitul."
In 1984 s-a mutat la Budimex, adica tot la un spital de copii. Pesamosca era deja un nume greu in lumea medicala. Veneau la el parinti din toata tara, zilnic era coada la usa lui. Faima asta i-a adus insa si oarecare neplaceri. Invidia era mare si unii colegi au inceput sa-i cam caute pricina. Barfe, sicane, reclamatii aiuritoare. Iar totul a culminat cu o scrisoare trimisa pe adresa Militiei. "Un grup de tovarasi", printre care si unii colegi pe care i-a invatat meserie, reclama faptul ca doctorul Pesamosca incalca flagrant disciplina spitalului, petrecand cu indivizi necunoscuti, noaptea, dupa orele de program. De fapt, asta se intampla doar o data pe an, pe 14 martie, cand isi sarbatorea ziua de nastere. Sute de oameni veneau atunci la el sa-l felicite. Prieteni, fosti pacienti, parinti, profesori, doctori, actori, cantareti, muncitori, tarani, lautari, tot felul de oameni ii treceau pragul si ii umpleau cabinetul cu flori si cadouri. Fireste, se deschideau sticle de sampanie si distractia se intindea pana spre dimineata. Atata placere merita si el, o data pe an. Reclamatia n-a avut nici un fel de impact, Pesamosca era un nume prea greu. Si totusi, pentru el a fost un moment dificil. "De-atunci mi-a fost o mare scarba de oamenii astia. Nu stiam cine sunt, doar banuiam. Cel mai greu mi-a fost sa constat ca nici cei mai apropiati colegi ai mei nu mi-au luat apararea." Era o mare dezamagire, crezuse orbeste in oamenii astia de langa el, ca intr-o adevarata familie. A inteles insa atunci ca doar copiii mai merita increderea si dragostea lui. Intoarce inca o foaie din albumul cu poze si ramane cu privirea fixata pe chipul unui copil. "L-am operat acum 20 de ani, chiar dupa scandalul ala cu scrisoarea. I-am reparat puta. Astazi e mare stab la Banca Nationala." Constat, apoi, ca fiecare lucru din camaruta asta poarta cu el amintirea unei operatii, a unui copil. Suveniruri adunate intr-o viata, asta e toata averea lui.
In vremurile de aur, cand era pretuit si curtat
Pe la inceputul anului 2006, ministrul de-atunci al sanatatii a dat ordin scris ca toti medicii de peste 65 de ani si profesorii de peste 70 sa inceteze activitatea in sistemul public. Pesamosca avea aproape 76 de ani. Pe 13 ianuarie, printr-o scrisoare oficiala, a fost anuntat personal ca va trebui sa-si clarifice situatia cu privire la exercitarea profesiei de medic, dar si cea referitoare la spatiul pe care-l ocupa in spital. Scrisoarea era semnata de unul din fostii lui studenti, ajuns mare director. "Putea macar sa-mi dea un telefon, ca doar eu l-am invatat meserie. Iar acu, nu mai dadea doi bani pe mine. Niciunul dintre colegi n-a sarit sa m-ajute." Glasul lui tremura iar, amintirea asta murdara il scoate din fire. El, Pesamosca, ditamai chirurgul cunoscut in lumea intreaga, omul care si-a sacrificat viata lui personala si sanatatea in numele medicinii romanesti, magicianul care-a salvat vieti din situatii imposibile era acum la mila si cheremul unor banali functionari.
Singura bucurie
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
15.07.2009, 01:09Maria Medeanu
Pacat ca toata admiratia si respectul pe care cei care i-au fost pacienti, studenti, prieteni si norocosi care il cunosc nu ii pot face viata mai buna. Articolul mi l-a aratat mama prima data, medic si ea de altfel si mi-a spus: "Uite ceva ce merita tot tusul si toate paginile unui ziar". Tot respectul celui care a scris articolul si a incercat sa ne trezeasca din somnul asta al nepasarii. Daca un OM cu o asemenea daruire, cariera si inima poate fi uitat asa de usor, oare, noi- multimea care nu putem bifa salvarea vreunei vieti, nici macar incercarea de a face asta- nu meritam toata uitarea din lume? Daca exista posibilitatea intinderii unei maini care a vindecat atatea rani si a castigat atatea razboaie cu diferite boli, de ce sa nu intindem o mana? Este un om care merita mai mult decat o camaruta trista a unui spital.
15.07.2009, 22:14Monica Dornescu
Rareori mi-a fost dat sa citesc un articol care sa ma impresioneze atat de mult!
Pe de o parte sunt revoltata caci Romania nu stie sa-si respecte VALORILE,care din pacate sunt din ce in ce mai putine.Pe de alta parte,ma bucur ca Dumnezeu a facut ca acest medic minunat sa se nasca si sa profeseze cu atata pasiune si daruire nobila meserie de medic aici pe plaiuri mioritice.
Desi domnul academician ALEXANDRU PESAMOSCA nu a adunat averi pe pamant,sigur a adunat in cer,caci si-a dedicat viata copiilor altora,fara sa astepte nici o recompensa.
Ma intreb OARE CATI MEDICI DIN ZIUA DE AZI SE POT MANDRI CU ACEST LUCRU??????
Din pacate foarte putini...azi practicarea meseriei fiind mai degraba o...afacere...Pacat,mare pacat.
Domnul doctor VA DORESC MULTA SANATATE!!!!!!!!
16.07.2009, 03:19Vasile Danci
Plang, plang de-aievea si ma gandesc cum de poate fi posibil asa ceva intr-o tara cu oameni care se duc in fata icoanelor si se roaga... Am auzit de acest sfant cu bisturiu, insa ceea ce am aflat acum/aici ma fascineaza si ma cutremura, deopotriva !!! Doamne, cum nu se crapa pamantul sa ne inghita pentru ignoranta si rautatea noastra !!!? Imi este rusine, tare rusine, nu mai am cuvinte...
Multumim, inca o data, Formula AS !
Vasile Danci, un mare fan si (cu umilinta spun) trecator cu condeiul prin paginile acestei minunate publicatii :)
16.07.2009, 14:54Cecilia Necsutu
Un articol scris foarte frumos , pentru un om deosebit.
Si eu am fost consultata numai de domnul doctor Pesamosca in copilarie, nu mai conteaza pentru ce, dar pot sa spun ca desi erau un copil mi-am dat seama de atunci ca am in fata mea un om deosebit.
16.07.2009, 15:23Cristina P
Dumnezeule, ce poveste tulburatoare! Ramai fara vorbe in fata unei asemenea istorisiri. Nici nu stii ce te misca mai tare: destinul nedrept poate al unui asemenea om de valoare, lipsa mijloacelor concrete de recunoastere si pretuire din partea societatii fata de adevaratele valori ale ei sau poate pur si simplu taria unui om aflat intr-o asemenea situatie si care nu isi pierde credinta in Dumnezeu, continuand sa se roage!
Cat de mult bine ne face tuturor sa auzim ca mai exista oameni atat de puri, atat de generosi, atat de dezinteresati material si, pana la urma, atat de credinciosi! Sigur si Dumnezeu il iubeste!
Cristina P
16.07.2009, 20:44Musat Daniel
Pacat ca nu stim si nu am stiut aproape niciodata sa ne apreciem oamenii nostri ci doar pe ai altora...
Pacat ca un om care nu vrea mai nimic de la oameni primeste mai putin decat nimic...
Pacat ca poate asemenea oameni nu se vor mai naste aici la noi sau nu vor mai fi ai nostri...
Pacat ca pana si cei pe care i-a salvat de la o viata de cosmar sau de la moarte au uitat...
Pacat ca sunt atatia batrani pe care nimeni nu-i ajuta daca nu au cu ce cotiza...
Pacat ca atunci cand Dumnezeu ne loveste ne intrebam mirati de ce...
Am mai intalnit un astfel de om candva, fusese tot doctor candva si acum ajunsese cersetor si vecin fortat obligat cu o familie de tigani, evident genul de tigani cu care nu se poate convietui... Nu ca ar fi vreo comparatie dar totusi este ceva la fel.
17.07.2009, 17:09Bravo John
Domnule Apostol, desi are prea putina importanta, vreau sa va multumesc din suflet pentru acest articol. Cu cateva zeci de ani in urma, mai precis 35, m-am nascut cu ceea ce se numeste buzÄÆ’ de iepure. Cu disperarea specificÄÆ’ oricÄÆ’rei mame, mama a ajuns, nu stiu cum la acest doctor. Sa nu lungesc prea mult, in ziua de astÄÆ’zi sunt un om normal, zic eu respectat, care arata a om si asta datorita celui cu numele Pesamosca (sau tata Pesi cum ii spuneÅ£i dumneavoastra pe buna dreptate intrucat se poate considera tatal a mii de copii prin viata pe care le-a daruit-o). Ma surprinde faptul ca nu sunt comentarii la acest articol, dar probabil ca nu stie multa lume despre el.
Cat despre cei ajutati de domnul Pesamosca, care acum uita prin ce au trecut sau cum au fost ajutati, le spun doar atat: are grije bunul Dumnezeu de toti si le da la fiecare ceea ce merita.
Desi nu stiu daca va ajunge acest mesaj la domnul Pesamosca, vreau sa-i multumesc public pentru ceea ce a facut pentru mine si pentru miile de copii asemeni mie sau cu afectiuni mai grave si ma inchin cu smerenie in fata dumnealui.
Dumnezeu sa va dea sanatate sa mai dati macar sfaturi celor doi medici care va urmeaza in meserie cu cinste.
Mii de multumiri domnule Pesamosca, rusine celor care va ponegresc numele sau uita voit cine este DOCTORUL PESAMOSCA.
A FOST ESTE SI VA RAMANE O VALOARE A MEDICINEI ROMANESTI.
Cu deosebit respect, Danut.
18.07.2009, 10:48Victoria Goga
Si fiicele domnului doctor , ce fac ele? Nu se intereseaza de tatal lor?
18.07.2009, 15:14Florin Stamate
Socant! Dupa citirea acestui reportaj nu pot decat sa constat din nou ca societatea romaneasca e din ce in ce mai bolnava si ca nu stiu daca se va mai putea vreodata insanatosi. In timp ce zeci de oameni mor astazi in spitale iar medicii nici nu stau de vorba cu tine pana nu le bagi in buzunar plicul cu bani, un geniu al chirurgiei romanesti, un om care a salvat mii de copii, zace intr-o camaruta din spital, dispretuit de autoritati! Asta dupa 20 de ani de democratie! Atata mizerie morala, atata batjocura nu puteam sa cred ca mai exista. Felicitari revistei "Formula As", felicitari lui Catalin Apostol ca ne dezvaluie asemenea drame, ca aduce la lumina adevaratele valori si modele ale neamului romanesc!
18.07.2009, 20:35Codreanu Horea
"un joc necinstit din partea lui Dumnezeu" este o exprimare care cred ca apartine reporterului, nu doctorului, caruia probabil ca aceasta afirmatie chiar ii displace! Omul pe care il pune in lumina articolul nu cred ca ar avea insolenta sa judece lucrarea Creatorului! Cine suntem noi, sa putem intelege lucrurile care sunt mai presus cu mult chiar pentru serafimi si pentru Heruvimi?
18.07.2009, 21:25Codreanu Horea
Foarte bun articolul
18.07.2009, 22:10Nicolae Mesaros
OAMENI CA PROFESORUL PESAMOSCA NU SE NASC DECIT ODATA LA UN MILENIU SI SUNT HARAZITI SA DAINUIASCA PESTE MILENII IN CIUDA NERECUNOSTINTEI UNOR PARVENITI SI DECLASATI .SA-L AJUTE DZEU PTR TOT BINELE SI SACRIFICIUL PE CARE LE-A DARUIT FARA PARTINIRE TUTUROR CELOR CARE AU AVUT NEVOIE DE MAIESTRIA SI UMANITATEA DOMNIEI SALE
19.07.2009, 06:45Radulescu Doina
Cand am terminat de citit articolul aveam un pumn de noduri in gat si lacrimile imi siroiau de pa obraji pe piept.Am fost tentata sa inchid computerul si sa incerc sa fac altceva care sa ma ajute sa uit durerea provocata de lectura.Dar totusi uitandu-ma la numarul de vizualizari 5.888 o intrebare a inceput sa ma roada.De ce atatia oameni au fost interesati sa afle ce se mai intampla cu faimosul doctor si totusi nimeni nu a lasat nici macar un comentariu.Sunt sigura ca o buna parte au avut aceiasi reactie ca si mine..durere..inmarmurire si ..revolta.Este de neimaginat ca colegii si societatea romaneasca este capabila de atata cruzime...sa tina un om cu nesiguranta zilei de maine cand omul acesta si-a daruit toata viata salvarii vietii copiilor.
Dar o alta buna parte sunt sigura ca au ramas fara cuvinte scarbiti de ceea ce se intampla in actuala societate medicala.
Si bineinteles o alta buna parte,lasi,au ridicat din umeri si au inceput repede sa citeasca un alt articol mai optimist.
Am si eu doi copii si multumesc lui Dumnezeu nu am avut nevoie de Domnul Doctor Pesamosca dar bineinteles ca am auzit de dansul am avut si am un mare respect pentru dansul ca doctor dar si ca om.
Ii doresc multa sanatate si sper din suflet sa existe in Romania oameni care sa il ajute sa isi gaseasca pacea in locul pe care il considera casa lui.
Felicitari pentru articol.
Doina-o romanca pe plaiuri straine cu sufletul plin de dor dar care cu fiecare caz ca acesta intelege de ce a parasit tara pe care a iubit-o atat de mult.
20.07.2009, 18:57Carter Diana
Am fost colega de generala cu una din nepoate si vecina de bloc cu Gino. Acuma ca a murit saracul Gino nu mai vine nimeni sa il viziteze, rusine familiei, stau in casa lui si profita dupa pensia lui, dar nu se indura sa ii aduca o cana cu apa! Nora lui Magda ar fi putut sa il ia sa aiba grija de el, cealalta nora, nepotii care sint slava Domnului mari acum, pe nimeni nu intereseaza???
La ce nevoie sa mai ai copii cind te lasa in mizerie?
RUSINE RUSINE RUSINE!!!
Apartamentul in care a rams nepoata si nora este situat in Mihai Bravu Bl C 16 sc A et.1 Poate cineva le bate la usa sa le arate obrazul, mi-ar fi rusine sa am un bunic sa nu il vizitez, sa se ofere strainii sa aibe grija de el.
Este strigator la cer!!!
20.07.2009, 22:47Mihai Florina
Nu exista un cuvant care sa exprime recunostinta copiilor pe care i-ati ingrijit, a familiilor lor, a colegilor si prietenilor lor asa ca nu putem decat sa va multumim!
21.07.2009, 15:05A Dyd
Cu deosebit respect ma inclin in fata dumneavoastra, domnule doctor! Va sarut mana care a salvat atatea vieti! Va doresc numai bine!!
31.07.2009, 22:28Constantin Maria
"Nu pretinde si nu astepta nimic. Ia lucrurile asa cum sunt"
Nu vreau sa vorbesc in parabole, dar asta mi-a venit in minte citind despre aceasta grozavie.
Multora dintre noi ne este greu sa intelegem multe dintre manifetarile lui Dumnezeu deoarece suntem limitati de propriile cercuri pe care ni le trasam in jurul nostru.
Faptul ca acest mare spirit care este TATA PESI, se afla acum printre noi, ar trebui sa ne reconfirme, daca mai era cazul si se pare ca inca este, ca asa ne arata Dumnezeu ca El este viu.
Daca as putea sa-i transmit ceva prin intermediul Formulei As, i-as scrie doar atat:
Domnule draga, modestia dumneavoastra, dragostea si devotamentul fata de semeni v-au ajutat sa va castigati un loc de cinste printre gigantii posteritatii.
Noi am venit aici sa daruim, nu sa primim, iar dumneavoastra Domnule Pesamosca ati facut-o din plin. Multumesc ca existati. Sanatate si multe impliniri in continuare.
Nu am sa inchei inainte de a le multumi tuturor celor care scriu in aceasta publicatie, care este de departe cea mai buna din Romania si nu numai.
P.S. Nu uitati de memorii...sunt tot un dar.
05.08.2009, 11:52Andreea Pesamosca
Eu sunt Andreea, fiica lui Sani - baiatul cel mai mare. Nu stiu cine esti sau poate te cunosc insa dupa nume, nu - insa nu stiu cu ce drept iti permiti asemnea comentarii gratuite...rautati ce nu isi au rostul. De unde stii tu ca nimeni nu are grija de el si ca a ramas fara familie? Este de-a dreptul rusinos sa calci asa in picioare o familie care si asa a fost blestemata si a avut numai necazuri.
Desi nu meriti am sa iti spun ca Magda are grija de cel caruia noi ii spunem "Nonu" (bunic) si ii duce mancare in fiecare saptamana. Mama mea (cealalata nora, sotia lui Sani) se duce si ea periodic la el si ii duce mancare, vorbesc la telefon in fiecare saptamana de cateva ori... eu si Alexandru, fratele meu mergem sa il vedem din cand in cand si nu datorita lipsei de interes ci datorita faptului ca eu muncesc si pe lanaga asta am avut si facultate pana acum cateva luni, iar Alexandru are si el facultate - indeplinim visul bunicului nostru de a ne vedea pregatiti pentru viata, cu facultatea terminata.
Deci, nu este chiar asa cum spui... cat despre faptul ca locuieste in spital este dorinta lui de a nu se dezlipi de pasiunea lui...de locul in care a facut atat bine si in niciun caz dorinta noastra de a nu avea grija de el. Pana sa moara Gino - el era cel care se ocupa in permanenta de Nonu... insa acum Magda si mama mea se ocupa de el....
... pentru ce atata rautate cand nici macar nu stii ce se intampla in familia Pesamosca? Pentru ce dai adresa Magdei si arunci cu noroi? Gandeste-te mai bine inainte sa vorbesti fara o baza... fara sa stii ce insemna familia Pesamosca - noi am fost mereu uniti insa prea multe suparari s-au abatut asupra familiei... El si-a pierdut ambii baieti (si tatal meu a murit acum 13 ani) si noi cei din familie am pierdut un tata, un unchi, o bunica ... noi ne respectam bunicul pentru ceea ce a facut si pentru ca este un geniu cum nu se va mai gasi... nimeni nu ii mananca pensia si nimeni nu il va lasa vreodata de izbeliste.
Si eu am stat acolo unde sta Magda acum, cat era bunica mea in viata iar tatal meu se chinuia pe paturi de spital si nu imi amintesc de tine (daca spui ca ai fost vecina cu Gino)... sa nu mai arunci niciodata cu noroi si vorbe grele pentru ca nimic nu iti da dreptul sa faci asta.
Multumesc,
Andreea Pesamosca.
07.08.2009, 11:41Cris Cristina
Si eu am fost operata de tata pesi...sunt sanatoasa si fericita datorita lui....sunt nespus de indatorata lui si lui dumnezeu care au avut grija de mine, o scumpa copilita cu mama ei indurerata asteptand pe holurile spitalului pentru o sansa. cu certitudine am avut-o. de aceea sunt aici si scriu acest mesaj cu...lacrimi in ochi. multumesc!
01.12.2009, 20:41Alin Ciobanu
In urma cu 12 ani, cand aveam 13 ani , am fost operat de domnul doctor Burnei, la BUDIMEX. Fiind un caz mai simplu, nu am ajuns la Profesorul Pesamosca, dar timp de o luna cat am stat internat acolo, am auzit numai vorbe de lauda pentru acest geniu al chirurgiei. Toti ii rosteau numele plini de speranta si incredere, iar atunci cand un copil ajungea sa fie consultat si operat de domnul profesor, era ca si vindecat... A facut adevarate miracole. Multa sanatate si viata lunga domnule profesor!
Pacat ca traim in tara asta... unde asemenea oameni nu sunt apreciati la adevarata lor valoare...
01.02.2010, 04:24Dragos Puscasu
Din cate stiu de la un ofiter de securitate, la inceputul anilor '80 i s-au oferit simbolic cheile de la o sectie intreaga de chirurgie din Franta, numai sa ramana acolo.
Insa nu a ramas! A revenit pentru a opera copii romani. Si acum, la batranete, uite rasplata...
Pe mine personal m-a operat de 4 ori, nu am cuvinte pentru a-i multumi acestui OM care mi-a salvat viata.
Rusine criminalilor de la Bucuresti care isi bat joc de unul dintre oamenii secolului XX.
13.05.2010, 01:49Alexandra Stan
Sunt mainile Domnului care au lucrat prin dumneavoastra, domnule Doctor!
Va multumim pentru tot ce ati facut ca medic!
Acest articol m-a facut sa plang si mi-a amintit de doctorii buni pe care i-am inatlnit si eu pana acum in viata mea. Asemena domnului doctor Pesamosca, acestia mi-au aratat ce inseamna bunatatea si au toata recunostinta mea..
Va port in inima!
Dumnezeu sa va dea sanatate!
09.09.2010, 18:15B Flavius
In 92` am fost operat la spitalul “Budimex� de Profesorul Pesamosca. Am avut o tripla fractura a antebratului. o nimica toata comparativ cu miracolele savarsite de acest OM. Desi eram doar un pusti nu am sa uit niciodata cum in jurul Omului acela inalt, cu fatza bonoma si care cand deschidea gura sa vorbeasca facea un etaj intreg sa isi tzina respiratia roiau medici rezidenti din SUA, Franta, Belgia veniti sa l asiste pe marele Profesor ! tehnologia lor nu era suficienta pentru a rezolva ceea ce putea rezolva cu mainile de aur un doctor roman de la un spital din estul Europei. Am stat vreo trei saptamani si ceva internat. Am pastrat destule amintiri care m au marcat dar pe care nu le insir pentru a nu fi prea mult pentru un simplu comentariu si mult prea putzin pentru un MARE OM. Cu ceva timp in urma am urmarit un reportaj la televizor despre Profesor ! M am cutremurat! mi au dat lacrimile de emotie, suparare si io stiu ce alte sentimente amestecate! Credeti ma si acum cand scriu aceste randuri este pielea de gaina pe mine ! nu pentru ca mie mi a pus 2 oase cap la cap ci pentru ca am vazut cu ochii mei miracolele facute de acest OM ! copii nascuti cu genunchii invers, reparati, cu malformatii de tot felul aratau normal dupa interventiile Profesorului. E greu sa te gandesti ca ar putea exista recompensa materiala sau de titluri pentru un asemenea Doctor !!! si cu toate astea, popor ingrat, nerecunoscator si pervers, condus de cei mai josnici si nemernici dintre categoriile de mai sus il tratam cum il tratam !! In alte parti i s ar fi ridicat statui si s ar fi dat nume la strazi si spitale dupa dumnealui………..la noi...........
Ma opresc aici !
Respectele mele Domnule Profesor! un fost pacient, un “copilas� ce atarna de pantalonii dumneavoastra cand veneati la vizitele in saloane!
02.12.2010, 15:12Lacramioara Dan
Sunt o mama a carei copil a fost operat de marele prof. dr. Alexandru Pesamosca in anul 1999,de o malformatie care facea ca atunci cand ieseam pe strada toti sa intoarca capul dupa noi.Nascusem copilul cu buza de iepure si nas de lup. Copilului meu ii lipsea si din buza superioara si din bolta palatina. Eram disperati dar bunul Dumnezeu ne-a indrumat pasii spre cel pe care familia mea il numeste Sfantul Alexandru Pesamosca.Cand am ajuns in cabinetul dansului l-a luat in brate si a zis: o… nu va faceti probleme o sa-l facem bine si pe acest flacau.Vorbele lui ne dadeau atat de multa liniste si incredere … Si asa a fost. Era atat de bland incat nu-ti venea sa crezi.Un om atat de inalt si solid si atat de bland cu copiii...La sapte luni l-a operat la buza iar la trei ani i-a refacut bolta palatina. Acum are 11 ani e un copil frumos, cuminte si isi aminteste cu drag de DOMNUL PROFESOR PESAMOSCA. Spune mereu ca el se va face doctor ca si domnul Pesamosca ca sa salveze si el copiii,cum a facut si profesorul pentru el.Desi avea doar patru ani cand l-a vazut ultima oara isi aminteste chipul lui.Vreau sa stie o lume intreaga ca pe noi ne-a facut fericiti si ca intr-adevar daca incercai sa-i dai bani se enerva rau si te scotea afara.La cluj aceeasi operatie facuta de dansul ar fi costat 25.000 lei ,cam valoarea a jumatate din apartamentul in care locuiam noi.Sunt indignata pentru ce face statul cu astfel de oameni.SA LE FIE RUSINE CELOR CE ISI BAT JOC DE OMUL CARE A ALINAT ATATEA SUFLETE DE COPII SI PARINTI. sunt convinsa ca daca ar fi trecut macar vreunul din decidentii, care l-au scos fortat din activitate pe acest MARE OM,prin ce am trecut eu si l-ar fi cunoscut pe acest MARE SFANT nu ar fi putut sa-i faca rau.Si voi medici pe care v-a invatat meserie si in care si-a pus toata increderea cum puteti sa-l lasati atat de singur?
VA MULTUMIM DIN SUFLET. MEREU NE GANDIM LA DUMNEAVOASTRA SI AM VREA SA VENIM SA VA VIZITAM DOMNULE PROFESOR. SUNTEM DIN OCNA MURES JUD. ALBA si am vrea sa stim daca ne vor lasa cei din spital s-o facem.
CU RESPECT SI CONSIDERATIE FAM. DAN
02.12.2010, 20:59Vasile Strungaru
As dori foarte mult sa il pot vizita impreuna cu fetita mea ,care acum are 11 ani,a fost operata de acest mare OM la varsta de 7 luni si apoi la 3 ani si este perfect sanatoasa ,poate daca am stabili mai multi parinti o data (cu acordul domniei sale) si sa tragem un chef la mc. donald cu dumnealui?
31.01.2011, 11:30Florin Burja
As vrea sa spun lumii ceea ce a realizat acest OM ,dar daca ma apuc sa scriu cred ca s-ar plictisi oamenii citind-ul,asa ca ma voi rezuma povestind experienta incredibila pe care a trait-o mama mea.Cand m-a nascut in 1973,retineti in 1973,am fost diagnosticat cu o tumoare la rinichi si la intestinul subtire,la vederea acestui diagnostic toti medicii au spus sa ma boteze cat mai rapid pana nu mor nebotezat,sis si facut mama cautand inca cu disperare sa faca ceva ca sa nu se ajunga in situatia asta,a gasit pe un prieten de familie care sa ma boteze,D-zeu sa-l odihneasca in pace pe nasul meu,ca nimeni nu vroia sa boteze un copil ce urma sigur 100% sa moara,asa ca printr-un semn de la D-zeu a indrumat-o pe mama la Prof.A.Pesamosca,iar ACEST OM,a spus pus mana pe crestetul mamei chinuit de cele mai negre ganduri cum sa-si scape copilul abia nascut de ghearele inevitabile a mortii,si ia spus...Lasa mamico ca ti-l fac eu bine...,zis si facut acest mare OM m-a operat la 6 SAPTAMANI???..TINETI CONT CA PE VREMEA LUI CEAU SI MAI ALES IN ANUL 1973 NU EXISTA ASEMENEA APARATURA PERFORMANTA PTR ASISTAREA DE OPERATII DIFICILE SI DE ASEMENEA ANVERGURA,ca prin minune gandurile mamii sau mai linistit(acest detaliu mi-a fost povestit de mama)si dupa cca 3-4 ore de operatie pe un bebe de 6 saptamani,a venit si ia spus mamii ca micu bebe va scapa,a fost ca o raza de soare puternica in bezna durerii si indoielii prin care a trecut de cand m-a adus pe lume.Vindecarea a fost rapida si fenomenala chiar,TINETI MINTE CA AM FOST PRIMUL COPIL DIN TARA CARE A FOST OPERAT LA 6 SAPTAMANI LA VREMEA ACEEA,SI SUMT FOARTE MANDRU,CACI MA CONSIDER BINECUVANTAT CA AM FOST SMULS DE GHEARELE MORTII SAU IN CEL MAI BUN CAZ 100% SIGUR DEVENEAM DEPENDENT DE DIALIZA,DE ACEST OM TRIMIS SIGUR DE DUMNEZEU CU MISIA ASTA DE A SALVA MII DE SUFLETE(SPER CA NU EXAGEREZ CU ACESTE EXPRESII,DAR ASA IMI VINE IN MINTE,SI NU SUNT POCAIT SAU BISERICOS,SUNT UN SIMPLU OM CU 10 CLASE,CU UN DAR MINUNAT DE LA D-ZEU DE MESERIAS IN AMENAJARI INTERIOARE CU MULTIPLE CUNOSTIINTE INDOMENIUL INSTALATIILOR ELECTRICE,SANITARE,IN TOT CE INSEAMNA AMENAJARI INTERIOARE,PERFECT,DOVADA CA NU AM TIMP NICI SA RESPIR DE ATATA SOLICITARI)v-am facut aceasta caracterizareca sa vedeti ce realizare a facut acest OM.In prezent am 37 ani si am un rinichi sanatos datorita acestui OM,care pentru mine a fost ca tata(tata-l meu adevarat m-a respins pe motiv ca-s bolnavior,prin aceasta respingere m-a "omorat"iar PESI mi-a devenit tata prin noua viata pe care mi-a dat-o)Si as vrea sa va propun o idee daca vreti,sa ne aduna-m toti cei care au trecut prin mainile miraculoase al tatii Pesi sa pune-m fiecare un banut ca sa-i alinam batranetile,ca daca fac socoteala la atatea zeci mii de vieti salvate,fiecare daca ar pune un amarat de 10 lei inmultit cu vietile salvate inchipuiti-va cati bani ar iesi!!! Macar sa-i luam o garsoniera si cu o asistenta platita sa aibe grija de el(dupa parerea mea merita un palat)CEEA CE A FACUT,ESTE INEGALABIL,DOAR DE IISUS ESTE DEPASIT)Si cu asta inchei mica pledoarie,si sper ca vorbele mele sa atinga corzile constiintei celor scapati de o moarte sau o viata"mutilata"de medicamente si injectii,si altele...PS eu joc la loto si daca castig am sa fac tot posibilul sa-l scot pe taticu Pesi din mizeria aia nenerocit(sper sa castig cat mai repede pana nu il cheama D-zeu)RUSINE DOCTORILOR DIN SPITALUL ALA BUDIMEX CARE AU INVATATDE LA ACEST OM CUM SA OPEREZE SI ACUM AU MASINI DE LUX SI VILE NU MAI ZIC CA IAU SPAGI DE MILIOANE.....ATENTIE CEEA CE VA SPUN EU ACUM ESTE REAL,TATA PESI NU A LUAT SI NU A VRUT SA IA BANII DE LA MAMA (SI NU AVEA PUTINI)IAR MAMA SPUNEA CA NU LUA DELOC BANI DE LA PARINTII INDURERATI,SPERIATI.
22.06.2011, 15:29Zaraza Catarig
Calitatea de om ce o avem ne obliga sa imortalizam numele acestui Om intr-un mod demn de el.