Parintele IUSTIN PETRE

staretul Manastirii "Sfantul Ioan Casian" din Dobrogea

"Daca nu-si va redefini propria identitate, poporul roman va disparea"

Traditia se pierde, morala lipseste, scoala si-a subrezit temelia. Exista vreo minune care poate salva Romania? Opinia unui luminat ierarh ortodox

Nu tot ce e nou e si bun

- Teama ca romanii si Romania isi vor pierde identitatea, renuntand la traditie sub presiunea "mondialismului" si a culturii de strada occidentale, difuzata prin televiziune si presa, e tot mai mare. E o spaima reala sau o impresie trecatoare?

- Este o intrebare care a inceput sa framante pe tot mai multi oameni de buna credinta de la noi din tara. Din pacate, avem de-a face cu o mentalitate aproape generalizata si generalizanta, ca tot ceea ce este modern si nou trebuie acceptat fara discernamant ca fiind si bun. Se spune ca specia care se adapteaza usor la schimbare este sortita disparitiei. Asta se va intampla probabil, foarte curand, si cu specia poporul roman, daca nu-si va redefini propria identitate, facand recurs la traditia lui stramoseasca, spirituala si culturala. Astazi avem de-a face in Romania cu o psihoza a schimbarii in toate domeniile, mai ales in invatamant, psihoza pe care as numi-o schimbarea de dragul schimbarii. Tot ce apartine trecutului trebuie demonizat, blamat, infierat, si acceptata schimbarea, ca singura metoda capabila sa ne vindece. Sa ne vindece de trecut, de memoria neamului nostru. Schimbarea este impusa prin reforme categorice, drastice, de parca bietul roman pana la Revolutie ar fi fost un homo neanderthalis, inapoiat, si acum i se cere sa faca eforturi supraomenesti, daca vrea sa recupereze decalajul de evolutie pana la homo sapiens, ca sa intre, in sfarsit, in randul lumii civilizate. Trebuie sa ne adaptam din mers la norme europene, fara sa intelegem prea bine de ce si la ce ne adaptam. Reformele au devenit un fel de hap-uri pe care le inghite bietul popor roman, pe nemestecate, de 20 de ani incoace, intr-o speranta deznadajduita a unei vindecari promise. Abia acum incepe romanul sa se dumireasca putin si sa se intrebe daca inainte a fost cu adevarat atat de grav bolnav si daca nu cumva tratamentul prescris de tranzitie nu l-a imbolnavit si mai rau.
In sistemul educational, spre exemplu, s-au schimbat manualele, grilele de materii, metodele de predare etc., cu scopul nobil de a avea un invatamant performant, de calitate, european. Din pacate, rezultatele sunt catastrofale. Copilasii nostri traiesc buimaciti ritmul galopant al reformelor, si mai bine de jumatate dintre tinerii nostri care termina o facultate astazi, nu se pot exprima corect si coerent in limba lor materna, iar despre o bruma de cultura asimilata prin studiu, nici nu poate fi vorba. Te doare sufletul cand ii vezi pe acesti tineri, care au avut marea sansa sa se nasca intr-un popor increstinat de Sfantul Apostol Andrei, cu un trecut spiritual de o reala profunzime, asadar, te doare sufletul sa-i vezi cum isi irosesc resursele spirituale, intr-o cultura nihilista, de import, total neproductiva, care poate fi rezumata doar in cateva cuvinte: extravaganta, nonconformism, relativizarea valorilor, agresivitate verbala si comportamentala, violenta, sexualitate, droguri, satanism. Omul civilizat si cult pe care l-a promis noul sistem de invatamant devine din ce in ce mai salbatic, mai agresiv, gregar, necioplit si, de ce nu, chiar prost. Ca o concluzie, ma gandesc ca avem de-a face cu un spectaculos esec al invatamantului modern, daca nu cumva chiar asta s-a vrut. De ce sa aiba romanii elite, cand e mai bine sa fie toti o apa si-un pamant, o populatie fara identitate, fara trecut, o turma usor de manevrat? In definitiv, Europa nu are nevoie de Romania profunda, ci de o societate romaneasca de consum, pentru ca nu spiritul, ci banul este suprema valoare a Europei moderne. Se pare ca aceste doua realitati: traditia si modernitatea, care ridica serioase intrebari bunului simt al romanului de astazi, sunt ireconciliabile, pentru ca romanul neaos, in "prostia" lui bimilenara, stie ca nu poti sluji la doi domni deodata: lui Dumnezeu si lui Mamona.

E nevoie de o reforma morala

- Educatia religioasa poate schimba ceva? Biserica, preotii, intelectualii crestini cu vocatie mesianica pot reabilita valorile morale pierdute?

- In Romania postdecembrista se vorbeste de tot felul de reforme, care mai de care, dar nimeni nu vorbeste de reforma morala. Asta este convingerea mea intima: ca fara o reforma morala autentica nu va fi posibila insanatosirea reala a societatii. Restul este un fel de-a ne afla in treaba. Ne jucam, de fapt, de-a educatia, facand gimnastica democratica. Sistemul educational actual este bazat mai mult pe informare si aproape deloc pe formare. Uitam prea usor ca o societate sanatoasa se zideste cu caractere si nu cu specialisti. Ar trebui sa redescoperim cat de importante sunt pentru educatie valorile fundamentale ale umanitatii: respectul, buna-cuviinta, politetea, iubirea aproapelui, altruismul, generozitatea, devotamentul, omenia etc. Sa invatam mai intai cum sa fim oameni si apoi cum sa ne descurcam in viata. Iar daca Dumnezeu lipseste din toata povestea asta, totul este posibil, pentru ca totul este permis. Daca Dumnezeu nu exista, cel puternic il inghite pe cel slab. Supravietuieste cine poate in aceasta lege a faradelegii."Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti", spus de Mantuitorul Hristos, este cel mai superb principiu democratic enuntat vreodata, care, din pacate, nu este cuprins in nici una dintre constitutiile statelor Uniunii Europene. Asta inseamna ca omul crestin iubeste sincer pe toti oamenii, desi denunta pacatul ca anormalitate si-l condamna. In comparatie cu acest principiu evanghelic, Drepturile si libertatile omului nu sunt altceva decat o dictatura discret camuflata, un atentat la adresa crestinismului, a valorilor crestine si a crestinilor care le impartasesc. In numele tolerantei si al nediscriminarii, normalitatea majoritara priveste inhibata si neputincioasa la parada triumfalista a anormalitatii unei minoritati. Orice remarca de bun simt, orice atitudine sanatoasa risca sa devina caz penal. Crestinul vrea sa se despatimeasca ca sa fie liber, omul modern european vrea sa se scalde liber in mocirla propriilor patimi, nestingherit si indiferent fata de consecinte. Unul tinde spre libertatea desavarsirii, celalalt spre robia libertatii ca libertinaj. Aceasta anormalitate din urma este sustinuta si promovata obsesiv de toate regimurile democrate, prin legi si prin toata mass-media (televiziune, presa etc.), discriminand, de fapt, normalitatea si bunul simt. Ce inseamna educatia religioasa pentru noile generatii? In mitologia greaca, Ulise, cand a plecat sa caute lana de aur, urma sa treaca prin marea sirenelor. Acestea cantau atat de frumos, atat de irezistibil, incat toti marinarii care treceau pe acolo se aruncau in mare si mureau inecati. Ulise, stiind ca nu va rezista nici el, s-a legat de catarg si numai asa a putut scapa cu viata. Educatia religioasa o vad ca pe un catarg. Nimeni, fara acest catarg, nu va scapa cu viata, in acest cantec de sirena atat de irezistibil, de provocator, care este cultura nihilista europeana, in care tot mai mult ne scufundam si noi astazi.

Elevii au nevoie de motivatie

- Decaderea invatamantului e legata nemijlocit si de lipsa de respect a elevilor fata de dascalii lor. Noua "democratie" le-a anulat autoritatea. Se mai poate schimba ceva?

- In mentalitatea de azi a copilului, scoala este dusmanul public numarul unu. Un profesor de religie mi-a povestit ca la o ora a pus mana pe un Oracol. La intrebarea: "Ce ai face mai intai daca ai fi presedinte?", cineva a raspuns: "As dinamita toate scolile din Romania", iar celelalte raspunsuri erau idem. Sentimentul de ura fata de scoala la elevi, mai mult sau mai putin profund, este o realitate de care trebuie sa tinem seama. De aceea, consider ca problema autoritatii este de fapt o falsa problema. O consolidare a autoritatii profesorilor in fata elevilor n-ar face decat sa adanceasca aceasta criza. Dispretul fata de scoala la copii vine in primul rand dintr-o profunda lipsa de motivatie. Lipsa unei perspective reale, in care sa se implineasca efortul lor de a studia, ii descurajeaza. Banul este valoarea suprema a societatii moderne. Ai bani, ai totul. Studiile nu te ajuta sa te imbogatesti, dimpotriva. Profesorii, oameni luminati, culti, traiesc cu salarii mizere, de pe o zi pe alta. La polul opus, smecherii, pentru ca au tupeu, dau tunuri, se imbogatesc peste noapte si isi permit orice. Sunt copii care au mai multi bani decat profesorii lor. Si atunci, pentru ce sa mai inveti? Ca sa ajungi muritor de foame?De aceea zic ca nu lipsa de autoritate a profesorilor in fata elevilor este adevarata problema ci, mai degraba, lipsa unei motivatii reale pentru studiu. Un pescar, daca arunca undita in apa si vede ca nu prinde nimic, schimba momeala. In pedagogie, momeala este metoda, tactica predarii. Trebuie sa stii sa captivezi, sa provoci curiozitatea si, mai ales, sa-i motivezi pe copii. Autoritatea inhiba, motivatia antreneaza. Hristos a fost cel mai stralucit orator pe care l-a avut vreodata omenirea. Vorbea simplu, pe intelesul tuturor, dar cu o adancime inepuizabila. Nimeni, nici cei care Il apreciau, nici cei care Ii stateau impotriva, nici macar copiii, nu puteau ramane indiferenti cand Il auzeau vorbind. Avem inca multe de invatat de la El. Cu reformele metodologice impuse de Uniunea Europeana, s-ar putea sa esuam lamentabil.