Vad un oras in care dezvoltatorii imobiliari nu mai construiesc turnuri impersonale, ci cladiri la scara umana, cu spatiu in jur, conform standardelor traditionale. In acest univers urban, ii vad pe arhitecti cum isi redescopera interesul pentru ornament si frumusete, si creeaza din nou, ca odinioara, o arhitectura specifica orasului nostru, cu trasaturi neaose, mai degraba decat "euro-blocurile" intalnite peste tot in lume".
Cui credeti ca apartine aceasta nobila viziune urbanistica? Vreunui ONG-ist fundamentalist sau vreunui consilier romantic? Nu. Este vorba de insusi Boris Johnson, primarul Londrei, intervievat de revista "The Spectator". Preocupat de soarta orasului, ecologist sensibil si vizionar, om de cultura si spirit practic, d-l Johnson n-a semnat, in campania electorala, un "Pact pentru Londra", asa cum a semnat d-l Oprescu, cu ONG-urile din Bucuresti, si nici n-a dat aprobari pentru 60 de blocuri turn, cum a facut d-l Oprescu (sub pretextul ca proiectele respective erau perfectate de predecesori). D-l Johnson nu traieste la "Portile Orientului", unde totul este luat in deradere. Ca londonez, el iubeste Londra veche, romantica, imperiala. Pe cand d-l Oprescu, bucurestean din tata-n fiu, imbracand platosa lui "nu pot", "nu ma lasa legea" sau "nu vrea consiliul", nu-si iubeste nici macar propriile promisiuni, ca sa nu mai vorbim de asteptarile societatii civile. Comparatia cu primarul Londrei ii este net defavorabila, desi ma doare sa constat acest lucru. Mi-as fi dorit, la fel ca alte sute de mii de bucuresteni, ca primarul capitalei romane sa fie mai implicat in proiectele de salvare a cladirilor vechi, cu mai mult suflet pus in sufletul orasului sau. Parca un blestem face insa ca toate acestea sa ramana o simpla dorinta. Un primar numit... dorinta.
Proiectele nebunesti "Cismigiu" si "Piata Romana" au fost respinse
In mod surprinzator, presiunea societatii civile a avut castig de cauza in fata Consiliului General al Capitalei. Asociatiile "Bucuresti" si "Consiliul Cetatenilor" au obtinut o frumoasa victorie atunci cand, pe 29 aprilie, planul Cismigiu-Brezoianu, care prevedea ridicarea a trei blocuri turn in buza Parcului Cismigiu, a fost respins. Americanul Jonathan Mann, unul dintre asa-numitii rechini imobiliari bucuresteni, incercase, prin avize ilegale, sa construiasca un hotel de cinci stele in locul a patru constructii interbelice de pe strada Matei Millo, colt cu Brezoianu (ce urmau a fi demolate). Dandu-si seama ca sfidarea a mers prea departe, majoritatea consilierilor s-au temut de consecinte, asa ca au dat un vot de bun simt. La fel au votat si in cazul proiectului "Iancu de Hunedoara", unde, intr-o zona cu regim maxim de inaltime de 13 metri, mafia imobiliara dorea un turn de 70 de metri!
Ce sa mai spunem de proiectul unui turn de 200 de metri, in Piata Romana? Mirosind ca, spre deosebire de Londra, Bucurestiul este un sat fara caini (sau, mai bine zis, un sat cu caini foarte flamanzi), aventurieri de pretutindeni, din America pana in Israel, s-au gandit sa dea tunuri imobiliare, mituind in stanga si-n dreapta. S-ar parea ca intre arhitectii oficiali bucuresteni sunt si exceptii, deoarece si acest proiect nebunesc a fost respins. Comisia Tehnica de Urbanism a dat urmatorul verdict, exprimat de Dan Marin, unul dintre arhitectii implicati in avizari: "Cladirea propusa nu are nici o legatura cu zona respectiva. E din alt film. Nu are ce sa caute intr-un oras cu tesut traditional, ca Bucurestiul". Este exact ceea ce spun de cativa ani buni, la mitinguri si in ziare, bucurestenii implicati in viata urbei. Este exact ceea ce a semnat d-l Oprescu si mare parte dintre consilierii generali, care, din nefericire, s-au grabit dupa alegeri sa-si linga semnaturile...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
