"Romania e cu voi, comunistii la gunoi!"

Inevitabilul nu poate fi oprit

Revolta de la Chisinau era inevitabila. Ea este sfarsitul unei lungi asteptari. Rapita in 1812, reunita cu tara-mama in 1918, rapita iarasi in 1940 si 1944, Basarabia a fost supusa unui dur proces de rusificare. Imperiul rus sau sovietic voia sa controleze gurile Dunarii si voia o "punte" spre "Tarigrad", spre Bizant. Basarabia trebuia sa fie doar o etapa inaintea preluarii Romaniei in totalitate, a Balcanilor, a Bosforului. Ca sa aiba siguranta teritoriilor cucerite, Imperiul si-a impus obiceiurile si limba. "Natiunile captive" trebuiau, in final, sa dispara, sa accepte asimilarea sau sa piara. Deznationalizarea a fost si mai dura cu moldovenii de peste Prut, pentru ca, intre timp, se nascuse Romania, tara celor de-un neam si o limba cu ei, aflata in afara Imperiului rus si independenta de el. Basarabenii au devenit, in raport cu colonistii rusi, cetateni de categoria a II-a, subdezvoltarea provinciei s-a accentuat, fortandu-i sa plece dupa munca in Imperiu. Iar sovieticii lui Stalin si ai urmasilor lui au mers si mai departe, deportand sate intregi in pustiul Siberiei. Asa intelegea "maica Rusia" sa domine lumea.
Nici un imperiu nu este insa etern. Cu o civilizatie asiatica inferioara celei europene, rusii au vrut sa "absoarba" etniile capturate. Fara sa inteleaga din Istorie ca exista o memorie colectiva in care se pastreaza totul, ca - daca nu sunt exterminate in totalitate - popoarele supuse vor aspira mereu la libertate, la independenta.
In Basarabia, cu granitele mutilate de arbitrariul lui Stalin, asa s-a intamplat dupa caderea Uniunii Sovietice. Pierderea momentului 1990, cand unirea cu Romania parea foarte aproape, si prabusirea economica a provinciei au dus la dependenta energetica de Rusia si la ascensiunea la putere a comunistilor. "Tara" s-a pustiit, in sate au ramas doar batranii, fara acces la informatii, fara alternative vizibile pentru viata lor. Dar tinerii, ce s-au raspandit dupa munca in lume, nu puteau sa nu revina, sa-si uite radacinile. A treia "victorie electorala" a comunistilor le anula nu doar prezentul, ci si viitorul. Ridicarea lor s-a facut in numele acestui viitor, cel al unirii cu tara-mama, intr-o Europa civilizata si prospera. Viitorul este, stie oricine, inevitabil. Iar inevitabilul nu poate fi oprit.
TOMA ROMAN

Momentul dreptatii

A fost nevoie sa treaca 20 de ani de la revolutia din Romania ca moldovenii sa prinda curaj sa iasa in strada, sa denunte masluirile, sa scandeze "Jos comunismul!" si sa ceara demisia presedintelui Vladimir Voronin. Fapte curajoase pe care noi, romanii de dincoace de Prut, le-am urmarit la fel de emotionati ca-n zilele revolutiei de la Bucuresti, cu mandrie pentru determinarea de care dadeau dovada si cu o teama ascunsa fata de represaliile pe care le puteam ghici.
Duminica trecuta, incheierea alegerilor parlamentare din Moldova a dat castig de cauza partidului condus de presedintele Vladimir Voronin: o masluire flagranta a alegerilor, dupa cum considera majoritatea populatiei, desi observatorii europeni sustin cu tarie ca desfasurarea a fost corecta.
Ramasi fara ecou in urma protestelor calme din 6 aprilie, moldovenii au revenit in strada a doua zi, cu randurile intarite. Pentru cei mai multi sosise momentul dreptatii. Au cerut sa li se respecte drepturile, sa se renumere voturile si si-au afirmat inca o data apartenenta la Romania, fluturand drapelul romanesc si arborandu-l pentru un timp chiar deasupra resedintei lui Voronin. Ce a urmat a fost continuarea fireasca a unei revolte care mocnea de mult in sufletele moldovenilor. Cladirea parlamentului a fost vandalizata, palatul prezidential prins de flacari. Studentilor cuprinsi de spirit revolutionar li s-au alaturat oameni simpli, adusi in strada de saracia si nemultumirile pe care au fost nevoiti sa le suporte in toti acesti ani, si Opozitia, in mare parte orientata spre Romania, ce astepta de mult un asemenea moment.
Pentru cine se mai indoia inca de autenticitatea sentimentelor anticomuniste ale fratilor nostri moldoveni, revolta de saptamana aceasta a fost cel mai bun exemplu: o oala cu capac ce clocotise vreme indelungata s-a revarsat intr-un final in foc. Ramane de vazut daca flama ce i-a cuprins pe moldoveni va ramane o miscare inabusita in fasa sau daca este doar inceputul iesirii de sub jug.
DIA RADU

"Basarabia, pamant romanesc!"

"Basarabia nu uita, Romania-i mama ta!" scandeaza sute de oameni in Piata Universitatii din centrul Bucurestiului. Zeci de steaguri romanesti si europene flutura deasupra lor. In fata Teatrului National nu ai loc sa arunci un ac. Se canta "Desteapta-te Romane!". Se scandeaza: "Jos comunistii!", "Romania e cu voi, comunistii la gunoi!". Se flutura placarde cu "Basarabia, pamant romanesc!". Un contrast total cu discursul in limba de lemn diplomatica al politicienilor de-acasa, de la televizor! Asta a fost prima surpriza la mitingul de sustinere a basarabenilor de la Chisinau: diferenta dintre discursul oamenilor din strada si cel al reprezentantilor politici.Mi-am facut loc cu coatele si m-am apropiat de scena improvizata pe treptele teatrului. A urmat a doua surpriza: m-am trezit in mijlocul unei multimi de tineri. In jurul meu nu era nici unul din vechii golani, nici un "nostalgic" anticomunist. Cu brasarde tricolore, pictati pe fata in rosu, galben si albastru, cu insigne, placarde sau steaguri, toti erau tineri. Scandau, aplaudau sau fluierau in functie de discursurile celor de la tribuna. Fara agitatori care sa dea tonul, fara organizatori care sa le spuna ce sa faca. Minute in sir se scandeaza "Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!", "Ba-sara-bia! Ba-sara-bia!" si "U-ni-ta-te! U-ni-ta-te!". Tineri pe care ii vezi prin parcuri cu pantaloni largi, lasati in vine, studenti imbracati modest, absolventi cu geanta pe umar abia iesiti din vreun birou de multinationala, toti striga si aplauda. La microfonul tribunei se perinda aceleasi voci tinere, emotionate. Microfonul trece din mana in mana si fiecare spune, cu mai mult sau mai putin talent oratoric, ceea ce are de spus. Fara discursuri pregatite de-acasa, direct din inima. Nu au fost acceptati politicieni, pentru ca nu se vrea "politizarea" mitingului: este o miscare a societatii civile. O voce ragusita striga din difuzoare: "Nu vrem oameni de la nici un partid! Nici PNL, nici PDL, nici PSD nici cum s-or mai numi! De 20 de ani politicienii romani au adoptat tehnica strutului de cate ori a fost vorba de fratii nostri de peste Prut! Sunt lasi! Sunt indiferenti! Sunt ignoranti! Tacerea lor de-acum crediteaza dictatura lui Voronin! Aici este vocea poporului! Jos comunistii! Unitate!" Multimea izbucneste in aplauze si urale. Studentii de-aici nu vor doar "renumararea voturilor". Au iesit in strada pentru a-i sustine pe cei din Chisinau impotriva unui sistem. Un sistem in care democratia si capitalismul sunt bune doar atunci cand aduc profit celor de la putere. Tinerii de la Bucuresti sustin transparenta, schimbarea mentalitatii, schimbarea unui sistem expirat. Alte voci se perinda la tribuna si majoritatea cer dreptul la un viitor in Basarabia, nu in Spania sau Italia, unde familiile sunt plecate la munca. Vor presa libera, o lege egala pentru toti, sfarsitul nepotismelor si "nasismelor" in parlament. O voce feminina striga puternic si ferm: "Sa umplem un tren maine dimineata si sa mergem in Basarabia! Acolo isi risca viata pentru libertate fratii nostri! Sa mergem pana la Tighina, la cetatea lui Stefan cel Mare, pana la Tiraspol!". Multimea izbucneste din nou in urale si aplauze. Urcati in copaci, in picioare, pe banci sau inghesuiti in jurul tribunei, tinerii striga: "Ro-ma-ni-a! Ro-ma-ni-a!". Undeva, in dreapta, cineva a aprins o torta si fumul invaluie multimea. Tinerii de-aici striga in gura mare doua cuvinte-bomba pentru politicienii romani: Basarabia si Transnistria! Sunt revendicate, pe fata si fara menajamente diplomatice, vechile teritorii ale Romaniei. Fara sfiala si fara calcule meschine, studentii cer sa fie respectat un adevar istoric, sa fie respectata limba romana. De fiecare data cand vorbitorul se prezinta si spune ca este din Basarabia, este intampinat cu aplauze de multime. Dar nu sunt numai basarabeni. Sunt oameni veniti din Galati, din Focsani sau din Cluj. Ia cuvantul un sindicalist care a trait si Golaniada din 90: "Nu am vazut de la Golaniada manifestare mai frumoasa ca cea de aici! Sunteti tineri, sunteti frumosi, sunteti curati! Nu ati iesit in strada nici ca sa cereti marire de salariu, nici ca sa sustineti vreun partid, nici ca sa faceti vreun joc politic! Va multumesc ca sunteti aici, condusi doar de credinta in libertate si democratie! Voi sunteti viitorul Romaniei Mari! Va imbratisez si va iubesc!".
Deasupra noastra flutura zeci de steaguri ca niste pasari uriase, tacute, tricolore.
CATALIN MANOLE