PIERRE BEAKE este fotograf si cineast. Pasionat de fenomenul OZN, el scruteaza de aproape patru decenii cerul de deasupra Vaii Vence, o zona din sudul Frantei, aflata la 30 km de Nisa. Filmele si reportajele lui au facut inconjurul presei, al televiziunilor si al lumii, fiind considerat unul dintre martorii cei mai credibili ai fenomenului OZN. Iata povestea lui Beake, relatata intr-un interviu
Panoul cu extraterestri
- Cum s-a nascut interesul dumneavoastra pentru obiectele zburatoare neidentificate?
- Interesul pe care il ai pentru un anumit lucru nu este intotdeauna explicabil. Am aflat de existenta farfuriilor zburatoare pe cand aveam 14 ani. Locuiam la Brianon. Ma plimbam pe bulevardul principal din oras cand, la un moment dat, atentia mi-a fost atrasa de un panou destinat afiselor cinematografice. Pe unul din ele se aflau doi extraterestri imbracati in haine de cosmonaut, avand capul si ochii deosebit de mari, imagine care de altfel a devenit celebra. Nu stiu de ce m-am uitat la panoul acela. Daca nu as fi facut-o, astazi cu siguranta nu as fi fost aici, la acest interviu. Pur si simplu ramasesem siderat. Pe panou era scrisa si o adresa si, ca vrajit, am mers s-o gasesc. La destinatie m-a intampinat un ins extrem de amabil care, in scurta vreme, mi-a devenit indrumator si care m-a initiat in lumea ufologiei. Pasionat de natura, el m-a facut sa descopar stelele si fenomenul OZN.
- Are un nume?
- Prefer sa-l pastrez sub tacere.
- Impreuna cu el ati facut primele dumneavoastra observari de farfurii zburatoare?
- Da, si din aceasta cauza parintii mei au fost un pic ingrijorati pe atunci. Dar le-am facut cunostinta cu instructorul meu si s-au linistit. Era un ins special. Se plimba mult timp in mijlocul naturii, pentru a descoperi pietre si plante. Am fost foarte norocos ca l-am intalnit. Mai tarziu, el a fost unul dintre primii anchetatori care au lucrat la revista "Lumini in noapte", creata in 1928 si care are succes si in prezent. Ma lua cu el pe valea Vauban si m-a invatat cum "sa stau de veghe". Ne izolam de lume si observam cerul instelat. Astfel, am descoperit lumea de vis a naturii, stelele, linistea. Aceasta ambianta ireala am incercat sa o redau mai tarziu, in filmele pe care le-am realizat.
- Visul dumneavoastra era sa vedeti farfurii zburatoare?
- Eram foarte tanar pe atunci si nu stiam inca ceea ce asteptam cu adevarat. Inca din primele seri am vazut niste lucruri absolut extraordinare. Brianon este unul dintre cele mai inalte orase din Europa si cerul este foarte curat. Intr-o seara, am observat un punct luminos care s-a oprit, s-a stins si s-a aprins din nou, accelerand mai apoi pe bolta cereasca, cu o viteza incredibila, zburand in zig-zag. De atunci nu am mai vazut niciodata asa ceva. Dar abia mult mai tarziu am realizat ca fusese de fapt o intamplare extraordinara. S-a petrecut in 1972. Cea de-a doua observatie pe care am facut-o a constat in flash-uri luminoase pe care le-am vazut chiar deasupra noastra. Niste lumini verzi, enorme, care clipeau pe cer. Era foarte ciudat. Ca un veritabil observator ce era, indrumatorul meu a luat imediat o lanterna si a trimis o serie de semnale in acea directie, avand un ritm repetativ. Este poate deplasat sa afirm ca acel fenomen "i-a raspuns", dar am observat pe cer ca flash-urile acelea au continuat sa se manifeste, ca si cum ar fi incercat sa alterneze cu semnele sale.
- Era perioada cand la televizor se dadeau filme science-fiction?
- Nu, nici vorba. Nu exista nimic in legatura cu acest subiect. Nu vazusem inca nimic pe ecran si nici nu citisem despre asa ceva. Era perioada televiziunii in alb-negru, cu un singur canal.
- Da, am mai vazut cateva lucruri spectaculoase, iar pentru mine ambianta era grozava. Muntii, iarna, natura, vulturii... Mai tarziu, parintii mei s-au mutat din Brianon si s-au instalat la Nisa, in 1975. In momentul acela mi-am dat seama ca imi lipseau enorm serile de "veghe". Intre timp, ma inscrisesem in organizatia "Lumini in noapte" si devenisem eu insumi anchetator. Cum Brianon era departe, am cautat un loc mai apropiat. Cineva mi-a pomenit atunci despre Valea Vence. Am "aterizat" acolo in 1978. Nu credeam vreodata ca voi fi in locul acela si in 2009.
Marea cotitura
- Zona era cunoscuta inca de pe atunci pentru observatiile de fenomene stranii?
- Nu, nu se stia nimic despre ea la vremea aceea, desi inca din anul 1800, niste calatori englezi pomenisera despre niste sfere luminoase pe care le vazusera acolo. Dar acest lucru a fost trecut cu vederea. Intre 1979 si 1994, impreuna cu ceilalti tovarasi ai mei din organizatie, am mers in mod constant pe Valea Vence, dar eram tineri si naivi, ne entuziasmam pentru orice, pentru sateliti, pentru avioanele care zburau la joasa altitudine. Pe toate le luam drept OZN-uri. Cand mi-am luat permisul de conducere auto plimbarile acelea au devenit ca un drog pentru mine, mergeam acolo de cinci ori pe saptamana. Dar, timp de 15 ani, nu s-a mai intamplat absolut nimic. Cerul a fost tacut.
In 1994 lucrurile s-au schimbat insa radical. Totul a inceput intr-o zi cand eram cu sotia mea (ma casatorisem intre timp), cu fiul meu in varsta de 7 ani si cu un prieten care lucra pe atunci la televiziunea din Monte Carlo. Pe 5 martie 1994, ne plimbam de-a lungul vaii, ca de obicei. Discutam pe marginea drumului si cerul era absolut superb. Dintr-o data, am vazut chiar deasupra muntelui doua sfere suprapuse. Am fost pur si simplu paralizati cu totii de acel spectacol. Formatiunea aceea a ramas un timp nemiscata, iar la un moment dat, a inceput sa se invarta si sa urce. A aparut o a treia lumina, care s-a apropiat de cele doua sfere, formand un triunghi. Sotia mea s-a speriat. Eu m-am repezit catre binoclu, desi nu aveam nevoie de el. La un moment dat, am vazut cu totii o platforma. A zburat foarte incet pe deasupra noastra, intr-o liniste deplina. Totul a durat cam 2 minute. Apoi, intregul ansamblu s-a dematerializat intr-o secunda, disparand de pe cer. Era ora 23 si nu se vedea absolut nici un nor. Am masurat cu bratele, si erau cam 10 centimetri intre acele sfere luminoase. Erau enorme. Daca stam sa ne gandim ca ele zburau poate la mai mult de 1 kilometru de Pamant, ajungem la dimensiuni de peste 100 de metri.
- Ce ati facut mai apoi cu aceasta observatie?
- Mi-am facut treaba mea de anchetator. Eram absolut siderat. Era prima mea observatie cu adevarat importanta. Aveam, in sfarsit, dovada ca OZN-urile au zburat pe deasupra vaii Vence.
Fenomen de presa
- Ati putut fotografia acea aparitie de pe cer?
- Pana atunci, ma tot intrebam de ce oamenii care faceau astfel de observatii nu le filmau sau nu le fotografiau. Ei bine, si noi aveam o camera de filmat. Dar nu am folosit-o. Oare de ce? Chiar nu pot sa va explic. Totusi, la un moment dat, am inteles. Chiar daca esti pregatit pentru o eventuala aparitie a unui OZN, esti pur si simplu paralizat de acel spectacol si nu mai poti filma. Nu mai reactionezi normal. In momentul acela se asternuse o liniste totala in jurul nostru, toate zgomotele obisnuite ale naturii se stinsesera. Cand fenomenul s-a terminat, am observat ca pasarile au inceput sa cante din nou. Prietenul meu a suferit de niste stari de rau inexplicabile, timp de 15 zile. La vremea aceea, am aparut la toate televiziunile din Franta. Era o nebunie... Mai ales fiul meu ii interesa pe jurnalisti, el fiind cel mai tanar martor al unei aparitii OZN din Franta. Avea pe atunci 7 ani. A fost pus sa deseneze ce a vazut si a facut un triunghi enorm, care lega trei sfere pe o foaie A4. Toata mass-media ma chema sa depun marturie. Devenisem "specialistul". In afara de noi, nu mai fusesera alti martori.
De atunci, am mers zi de zi pe acea vale, dar nu s-a mai intamplat nimic. A trebuit sa asteptam 2 ani si jumatate pana a avut loc un alt eveniment. Pe 5 septembrie 1996, s-a produs un fenomen identic, la ora 23 si 50 de minute. De data aceasta, a fost vorba de un con, care a aparut deasupra aceluiasi munte. Totul a durat 4 minute, iar apoi obiectul zburator a urcat din ce in ce mai sus, pana ce a disparut.
Pe 26 februarie 1998, eram cu un grup de 10 persoane care ma insoteau pentru o "veghe" in seara respectiva. Chiar in timp ce le explicam ce se intamplase, o formatiune identica cu cele de dinainte a aparut timp de 15 secunde. Fenomenul s-a produs iar, in 1998. Apoi a urmat o pauza de 7 ani. In 2005, eram cu niste turisti care doreau sa urce la "Col de Vence". Cand am ajuns in varf, am vazut doua pete de lumina pe cer. Am fugit cat am putut de repede, cautandu-mi camera de filmat. Dar fenomenul nu a durat decat 30 de secunde. Luminile s-au deplasat din ce in ce mai repede, pana au disparut. Nu am avut timp sa le filmez. De atunci, timp de 3 ani, nu s-a mai intamplat nimic. Anul trecut, pregateam un DVD cu observatiile si anchetele mele si, intr-o seara, am fost invitat la observatorul astronomic de la Caussols, in apropiere de Nisa. Este un loc pustiu, in varful muntelui. Trebuia sa filmez un astronom. In timp ce faceam interviul cu el, a aparut un OZN, in direct. In cele 3 saptamani care au urmat, a avut loc un adevarat val de obiecte zburatoare pe deasupra vaii Vence.
Fenomene bizare
- In toti acesti ani de observari, ati putut vedea si altfel de fenomene stranii in regiunea Vence?
- Da, eu si colaboratorii mei am fost martorii unor intamplari foarte ciudate. De foarte multe ori s-a intamplat ca motoarele masinilor sa se opreasca fara nici un motiv, bateriile camerelor de filmat se goleau brusc, iar aparatele de fotografiat pur si simplu se blocau. Un alt fapt tulburator? Pe sol apareau niste urme foarte curioase (mai ales in timpul noptii), de forma circulara.
Fotografii surpriza
- Ati facut niste fotografii foarte ciudate. Oare obiectivul capteaza niste imagini pe care ochii dumneavoastra nu le vad?
- In februarie 1997, am remarcat, aproape din intamplare, aparitia unui fenomen tulburator, care a luat mai apoi proportii impresionante si care continua chiar si in prezent. Doresc sa vorbim despre "fotografiile surpriza". Faceam niste fotografii de noapte pentru a ne testa noile aparate, dar si pentru a avea niste amintiri. In timpul developarii, am fost pur si simplu uluiti cand am vazut pe fotografii o sfera alba opaca, foarte aproape de persoanele din cadru. Aceasta sfera a aparut in doua dintre fotografiile facute cu aparate diferite, la un interval de cateva secunde. Acest lucru dovedeste ca obiectul era cat se poate de real si ca nu a fost vorba despre vreun defect de pelicula sau de aparat foto.
Am cautat explicatii pentru aceste anomalii, dar nici una nu ne-a multumit pe deplin. Am cumparat diferite tipuri de pelicula si de aparate digitale, am eliminat posibilitatea petelor pe negative, ne-am ferit de picaturile de apa sau de praful de pe lentile. Am studiat posibilitatea norilor formati din particule de praf in suspensie si asta a fost singura explicatie plauzibila pe care am gasit-o. Cu toate acestea, nu am reusit sa facem o fotografie in care aceste particule sa reflecte atat de clar lumina. Dupa 8 ani de analize, dupa zeci de imagini extraordinare obtinute, acest fenomen straniu nu pare a dori sa ne ofere secretul sau. Tot ceea ce putem spune despre el este ca exista. Singura concluzie pe care o putem trage dupa tot acest timp este ca el pare animat de o inteligenta neomeneasca, invizibila, pana in momentul in care doreste sa se manifeste.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
