O lectie de bucurie: Revelion la Viena

A trecut de mult anul nou si pofta de petreceri dezlantuite. Daca mai vorbim, totusi, despre Revelion, o facem ca sa va propunem o reteta de bucurie: sarbatoarea petrecuta in strada. Un leac bun contra singuratatii si a spaimelor care bantuie lumea. S-a intamplat la Viena, sub cerul liber, pe un ger de crapau pietrele

"Vor fi peste 600.000 de oameni in noaptea aceasta pe strazi", se anunta la radio. Nu-i de mirare! Vienezii au muzica in sange, adora sa iasa afara din case si sa danseze pe strazi impreuna cu cohortele de turisti veniti sa admire, in noaptea dintre ani, orasul imperial de pe Dunare.

Sarbatoare pe strada

Mai intai, zaresc in fata Operei din Viena un tip maruntel, uscativ, trecut de prima tinerete. Paseste alert, cu un fes galben pe cap, imbracat in colanti si cu un trening de fas pe el. Nu-i cea mai buna alegere vestimentara pe un ger uscat, la cateva grade sub zero. Dar in curand, in alt loc din centru apare alt individ costumat identic, cate unul sau in grupuri, indreptandu-se spre o tinta comuna. Nu, nu sunt oameni imbracati in costume de carnaval. La 11 dimineata, in ultima zi a anului, incepe traditionalul maraton vienez, onorat de cateva mii de participanti. Dar alergatorii nu sunt singurii care se iau de piept cu frigul. In fata Catedralei Sfantul Stefan isi fac veacul un soi de statui vii, oameni ce isi au serviciul pe strada, unde vin imbracati in costume de epoca sau amintind de personaje de basm. Vopsiti pe fete, se urca pe un mic piedestal si raman nemiscati ore intregi, statui neclintite, spre deliciul turistilor care le pun un banut in palma si se fotografiaza cu ei. In fata Palatului Imperial Hofsburg, un sir de trasuri de epoca isi asteapta musteriii, pentru o scurta plimbare. Vizitiii coboara, pun cate o paturica pe cei doi cai, care mai de care mai frumos impodobit, cu urechile acoperite cu invelitori argintii, sorb cateva guri fierbinti din termos, isi freaca mainile si asteapta. Nu putini sunt turistii ce prefera sa dardaie de frig, dar sa faca o plimbare cu caleasca. In piatetele din centru au fost ridicate mici scene, pe care se repeta de zor pentru noaptea cea lunga. Peste doar cateva ore, de pe aceste scene se va propaga voia buna pe toate strazile orasului. Fara a fi "onorate" de vedete internationale expirate, asa cum s-a intamplat de Revelion in Romania, aceste scene gazduiesc artisti locali, fara mari pretentii, care canta cu entuziasm slagare binecunoscute, rock'n'roll sau disco. Oamenii se bucura alaturi de ei, danseaza, canta, beau cate un punch sau un vin fiert, infuleca un crenwursti si pornesc mai departe, pe strazi. Luminatia este feerica, uriase candelabre stau atarnate intre cladiri, milioane si milioane de luminite impodobesc orasul. De la mesele restaurantelor din centru, cate o doamna in rochie decoltata si un domn la costum, ce a venit la intalnire cu nelipsitul buchet de flori, privesc fara nici o urma de superioritate multimea de oameni infofoliti ce haladuiesc pe afara. Daca sunt vienezi, cu siguranta au petrecut si ei cel putin un revelion pe strazi.

"Plummerin", clopotele de la miezul noptii

Cu tot gerul taios, un revelion pe strazile Vienei are farmecul sau, cu bucurii simple si pitoresti. In fata catedralei Sfantul Stefan, la ora 11, isi fac de cap petardele, pocnitorile si artificiile, intr-un iures de nestapanit. Multa lume se aduna aici pentru a asculta, la 12 noaptea, sunetul giganticului "Plummerin". Clopotul de 21 de tone al catedralei a fost avariat in timpul razboiului mondial, asa ca nu mai bate decat o data pe an, in noaptea de revelion. Cei mai multi oameni aleg sa petreaca ultimele clipe ale anului in fata primariei. Ridicata la mijlocul secolului 19 in stil gotic, primaria Vienei este una dintre cladirile foarte impunatoare ale orasului. Peste drum, treptele grandiosului Burgtheater sunt deja pline, iar de la cabanutele amplasate de-o parte si de alta a aleii principale ce duce la primarie, lumea se intareste cu un vinisor fiert sau isi cumpara suveniruri. De pe scena mare se aud acordurile unei orchestre simfonice, apoi se citeste un horoscop in limba germana, in engleza si-n italiana. Dar nu-i nevoie de horoscop, ca sa-ti dai seama ca la mare moda sunt de revelionul acesta caciulile in forma de purcel, cu un cap vesel si rozaliu in fata. Eu optez, cu un succes remarcabil, pentru un set de urechi albe, de iepure. Mai sunt doar cateva momente si izbucnesc uralele pentru noul an. Viena luminata de mii de artificii: iata un spectacol ce nu se uita usor.

La "Gloriette"

O sticla de sampanie uitata la piciorul unei coloane vechi de vreo trei secole aminteste ca revelionul de asta noapte a fost real.Jos, la vreun kilometru, Palatul Schonbrun se arata in toata splendoarea sa, iar in zare, pot descifra catedralele si zgarie-norii Vienei. Locul in care ma aflu, Gloriette, ofera una dintre cele mai frumoase privelisti panoramice asupra orasului. Structura cu multe coloane deasupra careia strajuieste un vultur urias a fost construita la ordinul Mariei Theresa, pentru a glorifica puterea Habsburgilor. Palatul Schonbrun fusese construit cu mult timp in urma, cu scopul declarat de a depasi frumusetea Versailles-ului francez. In plina iarna, statuile exterioare sunt invelite in plastice groase, gradinile nu-si pot etala culorile si miresmele, insa un soare puternic de dupa-amiaza face ca o plimbare prin uriasul parc ce inconjoara palatul sa fie binevenita.
Dintre turistii ce au ales sa nu se plimbe pe coridoarele palatului, cativa privesc dintr-o cafenea cu geamuri inalte apusul soarelui deasupra coloanelor de la Gloriette, altii merg sa se pozeze in fata impunatoarei fantani, ba chiar patineaza un pic pe gheata sau urca pe culmea colinei, pana la Gloriette. Un cuplu a venit pregatit cu o punga cu paine si hraneste pescarusii ce-si fac veacul pe un mic lac inghetat, in vreme ce porumbeii stiu sa-si traga singuri graunte din casutele ce se gasesc pe copaci. In afara palatului, ce poate fi vizitat, Schonbrun mai propune turistilor un muzeu al trasurilor si unul al jucariilor, doar doua din cele 200 de muzee ale orasului, intre care se numara si cel al rachiului sau al falsurilor. Gazduit de un palat la fel de impunator precum Schonbrun, muzeul Belvedere este unul dintre cele mai serioase ale Vienei. Se sta mai bine de o jumatate de ora la coada la bilete, iar "premiul" cel mare este expozitia Gustav Klimt, pictorul ale carui lucrari au devenit un soi de simboluri ale orasului. In special "Sarutul". Atat in magazinul de suveniruri al muzeului, cat si in altele, se vand cravate, umbrele, puzzle-uri, ursuleti cu aceasta imagine. Se pare ca Mozart, nascut la Salzburg, a pierdut din aceasta cauza "batalia" suvenirurilor, in fata picturilor lui Klimt.

"Good evening, Romania!"

Lautarul paseste tantos in incaperea in care cineaza un grup numeros de romani si dupa ce potriveste intre corzile viorii bancnota de 10 euro primita de la un mesean, gaseste cu usurinta acordurile de la "Cine-a pus carciuma-n drum". Acesta-i farmecul fostului sat, actuala suburbie a Vienei, Grinzing-ul: un cartier cochet, plin cu restaurante, cu atmosfera tihnita, lautari si vin bun, de casa. Un loc in care romanii se simt excelent.
Peste 430.000 de romani s-au asezat pe 1 ianuarie in fata televizoarelor, pentru a urmari concertul de Anul Nou, transmis de la Viena. Insa au fost numerosi si aceia care in ultimele zile ale lui 2008 au pornit la drum pentru a admira pe viu frumusetile orasului. De altfel, italiana si romana erau limbile cel mai des auzite pe strazi, in noaptea de revelion. Autocare de Bucuresti, Timisoara, Valcea, Brasov, autoturisme luxoase puteau fi vazute la tot pasul prin oras.
"Revelionul trecut l-am petrecut pe malul marii, in Grecia, sa scap de frig si de ploaie", povesteste un domn, mare iubitor de calatorii. "Cu un an inainte, ma udase ciuciulete la Amsterdam. Dar, cu toata ploaia, olandezii erau toti pe strada si petreceau. Totusi, nicaieri parca nu a fost atata lume si asa de frumos ca la Viena. Cred ca am umblat zilele astea 30 de kilometri pe jos. Stiu oamenii astia sa se distreze, n-am vazut vienez sa nu tropaie, sa nu danseze, sa nu se bucure."
"Am apreciat mult palatele, muzeele, arhitectura", spune o tanara profesoara din Bucuresti, "insa amintirea cea mai puternica pe care o pastrez de la Viena tine de ora 11, in noaptea de revelion. Ma plimbam pe strazi, bausem un vin fiert, mancam castane fierbinti si ma gandeam la mama, pentru ca acasa era deja Anul Nou."
Doi tineri din Timisoara au decis sa-si amane luna de miere pentru cateva zile petrecute la Viena, in preajma revelionului. "A fost o idee foarte buna, ne bucuram ca am ales asa. Alti prieteni ai nostri au mers in voiajul de nunta pe litoralul romanesc, au cheltuit cat am cheltuit si noi, dar s-au intors plini de nervi. Aici a fost superb. Nu stim cum e la Paris, nici unul dintre noi nu a fost inca acolo, insa nu credem sa existe un oras mai romantic ca Viena."

P.S. O prima "bucurie" la intoarcerea in tara: in stilul caracteristic, de lipsa de respect fata de clienti, CFR-ul a anulat, fara vreo scuza, trei din primele patru trenuri ce leaga Timisoara de Bucuresti, drept pentru care s-a mers aproape de sufocare, ca in autobuz. O "imbietoare" invitatie la turismul intern.