Tia Serbanescu - Analiza lunii decembrie

"Singura sansa pentru o buna guvernare PDL-PSD este ca partidele aliate sa se cenzureze reciproc"


- In luna decembrie, am asistat la o premiera neverosimila pe scena politica: alierea la guvernare a doua partide opuse ideologic, despartite de dusmanii vechi si de interese diferite, la varful carora se afla oameni pe care nu ni-i imaginam niciodata asezati la aceeasi masa. PDL, partidul girat de presedintele Traian Basescu, care si-a castigat electoratul printr-un discurs de dreapta si prin agitarea steagului luptei anticoruptie, face casa cu PSD, partidul considerat mostenitor al PCR si reprezentant politic al "sistemului ticalosit", cu cei mai multi lideri aflati in vizorul Directiei Nationale Anticoruptie. In aceste conditii, la ce ne putem astepta de la acest guvern?

- Intr-adevar, coalitia PDL-PSD pare "impotriva naturii" si n-a fost inca mistuita cum trebuie, nici macar de activele celor doua partide, care ani de zile au fost obisnuite sa se atace si sa-si arunce acuzatii dintre cele mai grele, nici de electoratele celor doua formatiuni, care au votat unul impotriva celuilalt. De fapt, cea mai dura batalie electorala s-a dat chiar intre cele doua partide care astazi sunt aliate la guvernare. Pe buna dreptate, lumea este inca nedumerita, mai ales ca in toate sondajele de opinie aceasta alianta era data cu cele mai mici sanse de reusita. Prima optiune era, firesc, fosta Alianta DA, PDL-PNL, unde exista macar o logica doctrinara, care insa nu a putut fi realizata, din pricina orgoliilor din ambele tabere si a interdictiei explicite, formulata de d-l Dinu Patriciu, eminenta cenusie a d-lui Tariceanu. A doua varianta era o coalitie PNL-PSD, la fel de imorala ca si aceasta, PDL-PSD, dar cumva mai usor de acceptat, pentru ca deja asistasem la o colaborare parlamentara idilica a celor doua partide, in virtutea careia liberalii s-au mentinut la guvernare in ultimii doi ani. Un soi de cuplu adulterin, care, dupa ce iese un timp in public, este considerat de toata lumea legitim. Dar PNL a fortat nota, cerand functia de prim-ministru, si a facut imposibila alianta cu PSD, care nu intelegea sa renunte la scaunul de premier, in conditiile cand avea de doua ori mai multe voturi decat Partidul Liberal. Asa s-a ajuns la formula PDL-PSD, usor de inteles teoretic, dar practic greu de inghitit de catre partizanii celor doua partide. In acest context, asteptarile noastre trebuie sa fie prudente, pentru ca adversitatile vechi, acumulate atatia ani, nu pot fi resorbite prea repede si pentru ca viziunile PDL si PSD sunt diametral opuse in cazul multor legi, cum sunt, de pilda, acelea privind proprietatea. Sunt si legi pe care le-au votat impreuna, ca acelea pentru marirea salariilor profesorilor sau referitoare la grupele de pensionare - insa acestea tin de conjunctura, nu de viziune. Asa incat, este mai degraba de asteptat o incoerenta la guvernare, care aduce ineficienta. Daca PDL si PSD se impaca, gasesc un numitor comun si fac sa functioneze masina de vot in Parlament, asa cum s-a intamplat la investirea guvernului, iarasi nu e bine, pentru ca e posibil sa treaca multe legi care vor sluji grupurile de interese din jurul partidelor guvernamentale si nu interesul general al cetatenilor. Singura sansa pentru un echilibru in actul de guvernare si pentru o slujire, fie si partiala, a interesului public, este ca PDL si PSD sa se cenzureze reciproc. Opozitia oricum nu va conta, pentru ca e firava. S-a spus ca vor face opozitie nu numai liberalii, ci si sindicatele, societatea civila, presa. Este o amagire. In fapt, daca nu exista o opozitie puternica in Parlament, restul conteaza prea putin. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sindicatele sunt afiliate mai toate PSD, societatea civila este impartita, iar presa raspunde, in cea mai mare parte, la comenzile patronilor interesati si ei de relatia cu politicienii.

- Putem identifica, totusi, si argumente care sa ne indreptateasca sa speram la o buna guvernare?

- Cel putin teoretic, acest guvern are posibilitatea sa realizeze ceva pentru oameni, pentru ca are o majoritatea confortabila in Parlament, are persoane cu experienta - chiar daca experienta nu este una placuta in toate cazurile, dar acele persoane chiar stiu "butoanele" pe care trebuie sa apese. In plus, guvernul a fost instalat intr-o situatie exceptionala, de criza, ceea ce va face deciziile sale mai usor de acceptat. Criza ii este deopotriva aliat si adversar. Aliat, pentru ca poate fi invocata in caz de incompetenta sau nepasare, si adversar, pentru ca ar putea sa ridice probleme la care guvernul sa nu aiba solutii. Exista o intrebare la care guvernul trebuie sa raspunda imediat prin fapte: pot scoate tara din criza doua partide care nu se intelegeau nici pe timp de calm si de crestere economica? Poate scoate din criza tara PSD, partidul care a bagat Romania in criza in guvernarea Vacaroiu, cand am asistat la prabusirea bancilor si la preluarea datoriilor lor de catre stat, astfel incat putin a lipsit ca tara sa nu intre in incapacitate de plata? Poate PDL sa propuna o viziune coerenta pentru iesirea din criza, in conditiile in care se afla intr-o continua criza de identitate? Primele miscari ale guvernului ar trebui sa tina cont de aceste intrebari.

"Pana in prezent, nu se intrevad premisele unei bune guvernari"

- Vor suferi PDL si PSD pierderi din capitalul electoral, din cauza acestei aliante? Dar presedintele Traian Basescu?

- Depinde foarte mult de cum vor guverna. In orice caz, un prim semnal despre cum apreciaza electoratul aceasta alianta va fi dat la alegerile europarlamentare si la cele prezidentiale din acest an. Deocamdata, sondajele arata dezamagire in electoratele celor doua partide. La europarlamentare e mai simplu, datorita specificului lor. Electoratul nu intelege inca foarte bine miza acestor alegeri.Toata lumea crede ca e mai putin importanta orientarea politica a candidatului decat CV-ul acestuia. Suntem inclinati sa alegem oameni care sa nu ne faca de ras in Europa, persoane instruite, care au un discurs mai echilibrat, sa cunoasca limbi straine si sa fie bune la capitolul comunicare. In privinta presedintelui, d-l Basescu insusi a estimat ca si-a pierdut 80% din electorat, dupa ce a girat guvernul PDL - PSD. Cred ca e o estimare mai degraba emotionala, dar poate ca se bazeaza si pe reactiile presei si pe informatiile venite de la serviciile secrete. Ca dovada, d-l Basescu n-a mai facut revelionul in Bucuresti, unde, de obicei, bea sampanie in Piata Universitatii, la ora 12 noaptea. Acum a preferat sa mearga la Brasov, pe de o parte pentru ca primarul general al Capitalei este d-l Sorin Oprescu, care, in perspectiva alegerilor prezidentiale, se arata a fi un rival, pe de alta parte, pentru ca era clar ca electoratul bucurestean, cel mai informat si mai sensibil la compromisul politic, nu-l va mai primi cu bratele deschise. Cred ca d-l Basescu va suferi mai curand sanctiunea electoratului decat PDL si PSD, care inca pot spera la un vot favorabil, peste patru ani, daca isi implinesc promisiunile.

- Oamenii care alcatuiesc guvernul sunt cei mai buni profesionisti care puteau fi gasiti in PDL si PSD. Au ei datele pentru a fi eficienti?

- PDL si PSD au motivat alianta lor prin situatia de criza si prin faptul ca pot da cea mai buna formula de guvern, pentru ca au cei mai buni profesionisti. Or, acesti "superprofesionisti" au fost, spre stupoarea multora, fie aceiasi politicieni din guvernarile anterioare, ale caror limite, capacitati si performante modeste le cunoastem, fie oameni ai baronilor locali - de tipul lui Marian Oprisan, Marian Vanghelie, Radu Mazare -, fie oameni ai presedintelui Basescu - precum d-na Elena Udrea si d-na Monica Iacob Ridzi, pentru care au fost infiintate doua ministere in vreme de criza, desi nici ele nu stiu prea bine ce au de facut acolo. Ce performante sa asteptam de la Gabriel Oprea, Ilie Sarbu sau Radu Berceanu, care au mai fost ministri si n-au dovedit foarte mare pricepere? Guvernul acesta a pornit cu stangul si pentru ca a ales sa-l pastreze la Justitie pe d-l Catalin Predoiu, client al PNL. PDL a defilat in campanie cu d-na Monica Macovei, pe care promitea s-o readuca la Justitie, iar PSD garanta ca la Justitie va fi un independent. A ramas un liberal care a facut figura de mediocru si impaciuitorist. Las' ca a starnit si nemultumirea PNL, ca i-a fost racolat omul. Dar prezenta sa in fruntea Justitiei nu mai sugereaza vreo continuare in lupta anticoruptie.

- Un semn de nesiguranta este si incalcarea promisiunilor facute in campania electorala, ca, de pilda, pensiile si salariile profesorilor.

- A fost o inselatorie cu premeditare a electoratului, pentru ca politicienii nostri stiau exact pe ce buget ne bazam si ca incepuse criza, dar au vrut sa castige alegerile cu orice pret. Acestea doua sunt promisiunile cu consecinte sociale imediate. Dar mai avem si altele, cum sunt miile de kilometri de autostrada care ar fi trebuit construiti. Oricum, acest inceput de an nu-i de bun augur si datator de sperante. Pana in prezent nu se intrevad premisele unei bune guvernari, ba din contra, daca tinem cont de cum s-au negociat ministerele, cum s-au impartit functiile si de faptul ca prin prima ordonanta de urgenta a guvernului Boc s-a infiintat functia de vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) pentru d-l Geoana. Iar intram in categoria legi pentru persoane, ordonante cu dedicatie? Schimbam o lege organica, asa cum este cea privind functionarea CSAT, printr-o ordonanta, in chip neconstitutional, doar pentru a-i da satisfactie d-lui Geoana?

- De ce a vrut Mircea Geoana aceasta functie?

- D-l Geoana a considerat ca a renuntat la foarte mult atunci cand a cedat functia de premier in favoarea PDL. Asa incat si-a spus ca are dreptul la doua functii de secund, aceea de presedinte al Senatului, deci al doilea om in stat dupa presedintele tarii, si aceea de vicepresedinte al CSAT, adica la dreapta sefului statului. Cred ca in mintea sa cele doua functii ii dau puterea si prestanta de vicepresedinte neoficial al tarii. Ambitia i-a fost satisfacuta, cu acordul presedintelui Basescu.

"D-l Basescu trebuie sa-si schimbe discursul, daca mai vrea un mandat"

- Dupa un inceput de guvernare plin de compromisuri, pentru care Traian Basescu este facut raspunzator, mai mult chiar decat liderii celor doua formatiuni politice, ce sanse isi pastreaza presedintele pentru obtinerea unui nou mandat?

- Prin pactul cu PSD, d-l Basescu si-a asigurat aparent un succes facil, caci nu se mai asteapta la vreun candidat puternic si la atacuri dure din partea unui aliat la guvernare. Surpriza din aceasta zona ar fi sa candideze d-l Sorin Oprescu, sustinut neoficial de PSD. Daca va candida, asa cum arata si agitatia sa publica, d-l Oprescu ne-ar putea baga in Cartea Recordurilor la capitolul naivitate, dupa ce, luna trecuta, a batut recordurile mondiale la cel mai mare tort, la cel mai lung carnat si la numarul de Mosi Craciun. Mai lipsea ca d-l Oprescu sa manance cel mai lung carnat in cel mai scurt timp, ca sa intre si dansul in Guinness Book. De fapt, carnatul acela ar putea tine loc si de autostrada suspendata, daca il pune in jurul Bucurestiului. Eu cred ca e destul ca l-am votat primar. Cine stie in ce recorduri ne mai baga, daca ajunge presedinte. Pe de alta parte, prin contrast cu d-l Oprescu, d-l Basescu s-ar putea sa aiba sanse marite de a-si pastra functia de sef al statului. Daca intra in cursa d-l Oprescu, macar am asista la o competitie reala, pentru ca nu se intrevede altcineva sa-i tina piept d-lui Basescu. Ca de obicei, insa, cel mai puternic adversar al d-lui Basescu va fi chiar d-l Basescu. Dupa alierea cu PSD, nu mai poate face figura de cavaler antisistem sau de luptator anti-coruptie. Daca in 2004, domnia sa aparea ca reunificatorul Dreptei si cel care a scos PSD de la guvernare, acum apare ca reunificatorul FSN si cel care a adus PSD la guvernare. Deci, va trebui sa-si schimbe total discursul, dar acesta sa fie, totusi, pliat pe personalitatea sa, care e una bataioasa si "anti-ceva". Deocamdata, d-l Basescu nu poate vorbi credibil anti-guvern sau anticoruptie, iar "pro-ceva" nu-l prinde.