GEORGE BAICEA - "Vintage Stories"
In urma cu 16 ani, un tanar timid s-a apropiat, intr-un aeroport, de Alexandru Andries, i-a spus ca ii apreciaza foarte mult muzica si l-a intrebat daca nu ar putea sa-l asculte si pe el odata cantand, pret de 10 minute. Andries l-a ascultat, si din acel moment, a aparut rareori pe scena sau pe un album, fara sa-l aiba alaturi pe George Baicea, devenit unul dintre cei mai apreciati chitaristi de blues din Romania. Un gest superb, facut de un artist ce a deschis calea altuia, pe cat de valoros, pe atat de modest si de "cuminte". "Incerc sa tin legatura cu Dumnezeu, sa nu fiu prea legat de lumea de-aici, iar asta ma ajuta sa pot observa mai limpede ce se intampla in jurul meu. Sa simt", spune George. "si simt ca de cand am schimbat macazul vietii mele, de cand am pasit pe scena, vantul imi bate din spate. Bineinteles, nu vorbesc aici despre partea financiara, ci despre micile bucurii pe care le-am avut: discurile, trioul muzical pe care l-am pus pe picioare, faptul ca tot mai multa lume iese din case si vine in cluburi sa ne asculte. Asta inseamna foarte mult pentru mine. "
Saptamana trecuta, George Baicea si-a lansat cel de-al patrulea album personal, primul dupa excelentul "Cindarella", aparut cu trei ani in urma. "Vintage Stories" este un album inregistrat live, in timpul turneului de cluburi sustinut la sfarsitul anului trecut in Germania, alaturi de basistul Wolfgang Ziegler si de bateristul Adrian Militaru. "Am cantat in cluburi de jazz si de blues, in fata unui public extraordinar. Sunt doar cateva mese in spatele salii, in rest, toata lumea e in picioare, langa tine, ceea ce-ti da avant, te simti ca si cum oamenii aia dau concert odata cu tine. A fost o experienta maxima pentru mine, am spart gheata acestui circuit european de cluburi, si patronii mi-au spus ca ma pot intoarce cand vreau sa cant acolo. si in Olanda am avut o experienta grozava. Urma sa cantam, intr-una din ultimele zile ale anului trecut, intr-un mare club. Cand am ajuns si am vazut pe pereti ce nume au concertat acolo, mi s-au inmuiat picioarele. Aveam concert incepand de la trei dupa-amiaza, si pe drum, spre club, n-am vazut tipenie de om. Ne-am montat instrumentele si cu 30-40 de minute inainte de ora stabilita, locul a inceput sa se umple, in asa fel incat, de la bar, care avea vreo 20 de metri lungime, nu se mai puteau trimite bauturile decat pe sus, din mana in mana. Am cantat trei ore si oamenii tot mai cereau. Asta-i felul in care se manifesta publicul olandez pasionat de blues."
Albumul "Vintage Stories" a fost lansat la Bucuresti printr-un concert exceptional, sustinut in clubul "Hard Rock Cafe". Pe scena s-au aflat instrumentisti de calibru: basistii Catalin Rasvan si Steve Clarke, bateristul Nicu Georoiu, Raul Kusak (ce a cantat cu mare verva la o orga Hammond), bineinteles, George Baicea si, pentru o singura piesa, saxofonistul pe care dorim sa-l revedem cat mai des pe scena, Eddie Neumann.
"S-a simtit bucuria ce vine dinauntrul fiecaruia dintre cei ce au urcat pe scena. A fost ca o improvizatie jazzistica, desi noi cantam altceva."
CELELALTE CUVINTE - "Stem"
L-am intrebat pe Calin cum au reusit sa pastreze omogenitatea muzicala a albumului, avand in vedere faptul ca primele piese erau deja gata cu doi ani in urma. "Omogenitatea provine de la ideea de concept a albumului (stem). Chiar daca cele doua piese au fost compuse inainte, ideile si schitele celorlalte existau deja, erau "contemporane" cu acestea. Speram ca am reusit sa prezentam un material omogen, prin insusi eterogenitatea lui, piese convergente, atat muzical cat si ca text, ca mesaj. Lucruri diferite care creeaza senzatia si perceptia unui tot-unitar."
- Momentele din concert dedicate lui Florian Pittis au impresionat pe toata lumea. Cum v-ati cunoscut, care a fost momentul in care i-ati apreciat cel mai mult sprijinul?
- Ne-a vazut pentru prima oara cand eram inca o trupa studenteasca la festivalul "Tim Rock" din Timisoara, din 1984. I-a placut mult cum cantam (ne ascultase live, cu piesa "Iarba prin par"). La relativ scurt timp, mai exact dupa vreo sapte luni, datorita lui, ajungeam pe vestitul nostru prim "semi-album" numit "Formatii Rock nr. 8", realizat de "Electrecord". Dar aprecierea a fost reciproca. Ne placea mult modul lui de a recita, carisma lui ca actor, neuitand faptul ca era "toba de carte" vis-a-vis de cultura muzicala din domeniu. Respectul nostru a ramas si ramane vesnic fata de el. Eu consider ca ne-a ajutat mult si ca a facut-o din convingere si din placere, mereu asociindu-se spiritual cu muzica in care se regasea si in care credea. Pentru noi, faptul ca el ne-a facut onoarea de a colabora pe trei materiale, la recitare, spune totul, si ne da o mare implinire sufleteasca.
OANA CATALINA CHITU -
"Bucharest Tango"
Fotografiile autorului (3)