Fellini, Mastroianni si... "Ciresele de pe tort"
Mai intai - aplauze pentru postul TVR Cultural, pentru documentarele de exceptie pe care ni le ofera din cand in cand, bijuterii de mare valoare artistica, menite sa ne scoata, pentru ceva timp, din valurile de vulgaritate, amatorism si prost gust, cu care ne "delecteaza" mai toate posturile private de televiziune, cand e vorba despre... "Divertisment".
Recunosc: aceasta lauda, aceste aplauze pline de entuziasm pe care le starnesc astfel de oferte ale TVR Cultural sunt insotite si de un repros. Unul major: faptul ca "produsele de cultura" nu sunt lansate cum merita! "Promo"-ul este aproape inexistent, atunci cand este vorba, de pilda, despre superbul film documentar realizat in anul 2000 - adica la 7 ani de la moartea lui Fellini - si dedicat genialului cineast, care a imbogatit lumea filmului cu o adevarata constelatie de capodopere. "Constelatia Fellini" - cea care cuprinde mai toate filmele lui: "La Strada", "Noptile Cabiriei", "La dolce vita", "Opt si jumatate", "Clovnii", "Roma", "Intervista", "Ginger si Fred"... Documentarul se cheama "Fellini raconta" (Fellini povesteste) - Un autoritratto ritrovato (Un autoportret regasit), si il are ca autor pe Paquito del Bosco.
Oare de ce nu se repeta pana la obsesie (asa cum se face cu berea "Ciucas", de exemplu), ziua si ora la care se difuzeaza un astfel de film? De ce nu este reluat si pe TVR 1 sau 2? Valoarea acestui "document cinematografic" vine nu numai din faptul ca aduna, in date si imagini, o stralucita cariera, ci si prin aceea ca reuseste un remarcabil portret al omului Fellini... Cel nascut la Rimini, la 20 ianuarie 1920, si mort la Roma, in octombrie 1993.
In film, il vedem pe Federico povestind despre orasul copilariei lui... E filmat chiar acolo, la Rimini, in fata hotelului, deloc grandios, in care sta, o zi sau doua, impreuna cu draga lui sotie, Giulietta Masina. E duminica dimineata, devreme, Fellini sta la o masa mica, la o cafea. "Da, mi-am ingaduit un "riposino" (diminutiv al unei pauze de odihna)", spune el. "Giulietta mai doarme, am lasat storurile, asa cum m-a rugat, ca sa n-o deranjeze lumina... Am inchis si geamurile, ca sa n-o trezeasca clopotele... Am copilarit chiar aici, la marginea orasului... Unii spun ca acel copil care fuge de-acasa, vrajit de circ, de oamenii de la circ, de bufonii si iluzionistii pe care i-am infatisat in filmul "Clovnii" - as fi fost eu. Nu. Nu e adevarat!" (...) "Da, Mastroianni e un actor genial. Imi place la el faptul ca nu-mi cere niciodata sa citeasca mai intai scenariul. Are incredere in ce-i spun eu. Pricepe ce-i cer. Intre doua "duble", Marcello doarme! Da, da, doarme."
Fellini a iubit femeile, le-a transformat in divinitati fantastice, personificari ale Frumosului etern - chiar daca, uneori, prin cateva tuse ironice, le-a apropiat de caricatura. Dar cel mai mult si-a iubit nevasta, pe magnifica actrita Giulietta Masina, femeia pe care - in ciuda nenumaratelor ispite ingemanate cu fantasmele lui, nu a parasit-o decat prin moarte. Ba chiar a ajutat-o sa traiasca pentru noi, si dupa moarte, prin personajele create de el, prin Gelsomina, prin Cabiria.
Fellini a avut un cult pentru prieteni, pentru tinerete. A adorat Italia, a adorat Roma, pe care a filmat-o in fel si chip, cu ochii unui vesnic indragostit. Orgolios si deosebit de modest, copilaros si tandru, desi uneori, de temut, Fellini parea ca cere ocrotire, chiar si atunci cand, ovationat de stelele filmului american, se trezea, parca mirat, cu cate un "Oscar" in brate. Multumim, asadar, TVR Cultural, pentru acest magnific portret al unui artist fara pereche...
Un alt artist, tot fara pereche, a fost Marcello Mastroianni (nascut la Fontana Liri, la 28 septembrie 1924, mort la Paris, la 19 decembrie 1996). Lui i-a fost dedicat documentarul "Il fascino discreto della normalita", realizat de Daniela Piccino si Sandro Lai (difuzat tot de TVR Cultural). Nici ca se putea da un titlu mai nimerit pentru portretul cinematografic facut unui actor considerat, unanim, aproape genial, dar atat de stingherit de senzualitatea pe care o raspandea.
Ca si Fellini, si Marcello a iubit femeile, si femeile l-au adorat. Numai ca nici in viata, nici in acest documentar, el nu vorbeste despre iubirile lui. Un mare domn - care nu intra in amanuntele intime ale vietii lui amoroase. N-o pomeneste in film nici pe Catherine Deneuve, frumusetea acoperita cu o pojghita de gheata, cu care are o fata superba si tandra, pe Chiara Mastroianni, fiica lui iubita, de care, la ultimul Cannes al vietii sale, se arata foarte mandru. A adorat televiziunea. In filmul "Ginger si Fred" (unde joaca alaturi de Giulietta Masina), ca si in "Intervista", alaturi de superba Anita Ekberg, el i-a dedicat televiziunii un fel de omagiu. Dar, abordat pe aceasta tema, Marcello ii spune reporterei, de parca ne-ar spune azi - noua: "Televiziunea trebuie sa depaseasca faza de "telenovela". Trebuie sa ridice gustul publicului amator de telenovela la nivelul publicului amator de arta. Trebuie sa dedice mult spatiu artei adevarate...". Mastroianni a spus asta acum vreo 20 de ani. Poate chiar mai mult. De-atunci, televiziunea italiana a invatat lectia! Uitati-va la programele de divertisment, la interviurile pe teme culturale, la buletinele meteo, la telejurnale - si veti vedea tot atatea demonstratii de bun gust, incepand cu superbele decoruri, cu costumele, cu lumina. Priviti, apoi, realizatorii, comentatorii, prezentatorii. Veti vedea profesionalism 100%, in toate domeniile! Nici urma de vulgaritate! De amatorism! In timp ce la noi... se inmultesc "prajiturelele" si torturile false cu frisca falsa, cu cirese din plastic de un rosu tipator (vezi emisiunile gen "Cireasa de pe tort")! Ce-i drept, jurnalele de actualitati au o oarecare tinuta, dar la capitolul divertisment, vulgaritatea e in top! Vedem intruna sani expandati, fuste cat o batista, dezvaluind - nu odata - picioare defectuoase, maini puse in sold. Urechile ne sunt bombardate de tipete si de injuraturi. Emisiuni cu limuzine albe, tip Wall Street, alergand prin praful din Ferentari, la cate o "masa intre prieteni", in care prostul gust este personajul principal, iar tinuta, imbracamintea protagonistilor si limbajul lor - mahala 100%. Si cand te gandesti ca s-ar putea ca aceste "formate" cum ar fi "Calendarul anului", "Te pui cu blondele", "Trazniti in NATO" si altele si altele, sa fi fost cumparate cu bani grei!
Pana una alta, nici acest tip de "coruptie" nu poate fi stavilit - dupa cum se pare. Ba chiar valul ei creste intruna, nelinistitor. Unde-ar fi salvarea? Poate ca in inmultirea acestui tip de emisiuni pe care ni le ofera, din cand in cand, TVR Cultural. Cat priveste revenirea unor emisiuni dedicate serilor de adevarat TEATRU, ori a unei "Telecinemateci" saptamanale, pe TVR 1 ori 2 - lunea si miercurea seara, de exemplu, la ore de varf, e doar un vis trandafiriu. Asa ca, pana una alta... Ciao, Federico!
Foto: Mediafax AP (2)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
