Se implinesc trei ani de cand am trecut printr-o ciudata suferinta. Am fost la un mic pas de moarte. M-a apucat asa, dintr-o data, la masa, intr-o zi de vineri. Senzatia a fost de inec. Am crezut ca o coaja de rosie s-a lipit pe orificiul caii aerului. Cu ajutorul unei doamne de la Bucuresti, venita la casa ei de la tara, si cu ajutorul sotului meu, am ajuns la Spitalul din Valenii de Munte, apoi la Spitalul Boldescu din Ploiesti. Mi-am lasat mama si copiii plangand la poarta si nu pot sa va explic ce am simtit, gandindu-ma ca-i vad pentru ultima data. I-am speriat pe toti cei din jurul meu: familia, medicul de familie, chiar si pe deosebitul parinte Sofronie de la Crasna, duhovnicul meu, pentru ca aveam fata schimbata inspre negru. Inainte sa mi se declanseze aceasta stare de rau, am avut unele simptome (cu cateva saptamani inainte) care s-au manifestat destul de ciudat; prin amortirea corpului, incepand de la picioare, pana in varful capului. Chiar si fata, nasul, limba imi amorteau. Chiar si dintii. Uneori, simteam cum se plimba ceva pe coloana vertebrala.
Asa am dus-o o perioada de timp: noaptea ma lua Salvarea, iar dimineata ma intorceam acasa. Am facut tot felul de teste si analize si toate au iesit bine, ceea ce l-a facut pe un asistent de la spital sa ma indemne sa o iau si pe calea bisericii, pentru ca ar fi fost posibil sa mi se fi facut ceva rau de catre cineva care ma dusmanea. Parintele Sofronie nu mi-a dat voie sa cred acest lucru. Dupa cum spune, unui om cu adevarat credincios nu i se pot intampla lucruri de felul acesta, nu se leaga de el farmecele. Am ajuns chiar si la psihiatru, unde am fost certata ca sunt inconstienta daca inca mai alaptez copilul (fetita mea cea mica are noua luni), cand un prunc se alapteaza doar pana la 6 luni... M-am conformat ordonantei, spre disperarea copilei, care de dorul laptelui matern a facut febra, noaptea ofta in somn si tremura.
Pe mine m-a luat un frate la el acasa, ca sa am linistea necesara sa ma refac, dar gandul meu era tot la copii. Criza cea mare am facut-o intr-o seara, cand gustand dintr-o felie de mar, starile acelea de inec insuportabile au revenit. Dureri cumplite imi strabateau tot corpul.
Atunci mi-am adus aminte de Sfantul Nectarie. Primisem acatistul de la o doamna asistenta care imi cunostea necazul, spunandu-mi ca Sfantul Nectarie e grabnic ajutator la boala. Durerile au tinut de la ora 7 seara pana dupa ora 24.00. Am citit plangand rugaciunile, alaturi de copiii mei, de mama si de sotul meu, care nu ma lasa sa ma opresc, obligandu-ma sa citesc pana la capat. Am promis atunci Sfantului ca ii voi da inelul meu de logodna si-i voi picta o icoana daca ma va ajuta sa scap de necaz. Aceasta promisiune am reinnoit-o intr-o seara cand am ramas acasa doar cu fetita cea mica si pe cand ceilalti erau la biserica. Mititica avea temperatura. Am zis: "Sfinte Nectarie, stiu ca e putin lucru, dar nu ne lasa sa ajungem la spital". In acea seara, am incercat sa ma odihnesc langa micuta mea, cu gandul sa nu adorm intr-atat, incat sa nu simt in caz ca i-ar creste temperatura. Si am adormit.
Visul
Se facea ca sunt intr-o bisericuta si aratam cuiva o icoana pictata de mine. Apoi am iesit in amvon; eram cu micuta Mihaela in brate si priveam icoanele. In stanga era icoana Mantuitorului, in dreapta icoana unui sfant (probabil a Sfantului Nectarie), iar deasupra usilor, o icoana mai mare a Maicii Domnului. Deodata s-au deschis usile si au aparut doi preoti: parintele meu de botez, cu un potir in mana, si alt parinte, mai carunt, cu un paharut plin cu miere aurie. Am crezut ca e vreo sarbatoare si au venit sa ne puna si noua potirul pe cap. Parintele cu paharutul a luat din miere pe deget si s-a indreptat spre fetita. Micuta a mancat cu pofta, parintele a zambit si a vorbit ceva cu ea. S-a apropiat apoi de mine, a luat din nou pe degetele sale din acea miere si mi-a oferit-o.
Darurile sfintilor sunt adevarate comori. Dar ei tin cont de fagaduintele pe care le facem, fie ele oricat de mici. Nu ca ar avea nevoie de darurile noastre, dar tinandu-ne promisiunile, avem ocazia sa ne schimbam in bine, sa ne schimbam atitudini si comportamente... Cred ca un preot ar sti sa explice cu mult mai bine lucrurile acestea.
V-am povestit aceasta intamplare, in speranta de a veni in ajutorul unor persoane deznadajduite si spre cinstea sfantului acestuia vindecator, Sfantul Nectarie de la Eghina. Cu deosebit respect,
CAMELIA POPA (34 ani)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
21.10.2008, 00:11Aurica Ruff
Nu gasesc rugaciunea Sfantului Nectarie,locuiesc in SUA si va rog daca puteti s-o publicati in aceasta minunata si de mare ajutor revista.Multumesc anticipat,Aura New York.
23.10.2008, 04:52Bologa Mirela
Dragi cititori Formula As, vreau sa va impartasesc si eu experienta mea despre Sfintul Nectarie.Am fost diagnosticata cu o formatiune la sinul drept care lasata nedepistata ar fi dus la cancer.Sunt sigura ca este o modalitate a Sfintului Nectarie de a-mi fi alaturi caci de atunci am inceput sa ma rog lui si m-a ajutat sa trec mai usor peste toate.Oricum din rugaciunea catre Sfintul am aflat ca mai importanta este tamaduirea sufletului chiar daca citeodata nu primim tamaduirea trupeasca.Ma bucur ca am gasit din nou calea catre Dumnezeu si nu m-a lasat sa "pier pe cale".Cred din tot sufletul ca ma va ajuta si in continuare asa ca iata am adus si eu modestul meu tribut de a-l face cunoscut lumii intregi.Multumesc Sfintei Treimi si Tuturor Sfintilor! Multumesc din suflet Sfinte Nectarie
23.10.2008, 04:54Bologa Mirela
Draga Aura , poti gasi acatistul Sfintului Nectarie ,precum si alte rugaciuni pe www.crestinortodox.ro.
M.
23.10.2008, 08:17Constantin Suciu
Incercati pe www.crestinortodox.ro, unde veti gasi primul si al doilea acatist ale Sfantului Nectarie. Sa va fie de folos. Costi, Brasov
23.10.2008, 16:43Thompson K
Acatistul Sf. Nectarie si rugaciuni puteti gasi pe internet, cautati pe www.google.com, exista atatea website-uri ortodoxe romanesti. Apoi, odata ce ati gasit, puteti printa (scoate la imprimanta) ceea ce va intereseaza. Este f. simplu.
Dumnezeu sa va ajute.
23.10.2008, 19:23Elena Uleia
Aici gasiti linkul pentru acatistul Sf.Nectarie de la Eghina:
http://www.crestinortodox.ro/Acatistul_Sfantului_Nectarie-130-6391.html
Pe acest site gasiti 20 de pagini de acatiste, linkul cu pag 17 contine si Sf Nectarie:
http://www.crestinortodox.ro/Acatiste_p17.html,
dar cautati si restul paginilor, le veti gasi foarte utile.
Doamne ajuta!
Elena
28.10.2008, 09:36Nellie Necsa
Va mai amintiti de dumneaei?va mai amintiti minunata scrisoare,sau ,mai bine spus,lectie de viata pentru noi toti?sint foarte departe de tara si citesc revista numai prin internet,as dori foarte mult sa stiu daca cineva a luat legatura cu doamna sau daca a mai scris pentru revista si eu am pierdut !
Va multumesc si trasmit tuturor,si,in special doamnei Maria,multa sanatate si calduroase imbratisari din insoritul si foarte indepartatul Los Angeles !
Cu respect,cornelia
30.10.2008, 15:01Baris Teodora
Doamne ajuta! Dragi cititori ai revistei Formula As,
ma numesc Mihaela si as dori sa fac cunoscute minunile pe care Sf. Nectarie le-a savarsit si in viata mea. Am promis acest lucru, si, din cele citite, am invatat ca promisiunile facute sfintilor trebuie onorate cu multa seriozitate.
As fi avut posibilitatea sa-l cunosc pe Sf. Nectarie din vara anului 2006, cand am fost in Grecia. Nasa mea de botez mi-a spus ca in insula Eghina se afla moastele unui sfant mare facator de minuni si vindecator de cancer, Sf. Nectarie. Spre rusinea mea, am uitat de cele recomandate de ea. Timpul a trecut, iar eu nu m-am mai gandit la acest minunat sfant.
In anul urmator (2007), in postul Sf. Paste, mi-am dat seama ca astept un copilas. Desi nu era o sarcina planificata si as fi dorit-o mai tarziu (cam peste doi ani), m-am bucurat foarte mult de ea. Stiam, undeva inlauntrul meu, ca va fi fetita mea mult iubita. Insa piedicile si greutatile nu au ezitat sa apara. Dupa primele consultatii mi-am amintit ca luasem in primele zile ale sarcinii niste medicamente cu un grad mare de toxicitate, total contraindicate in sarcina si alaptare. Doamna doctor mi-a spus ca ma asteapta a doua zi, sau cand ma hotarasc, pentru a scoate sarcina.Am fost distrusa. Am plans amarnic, gandindu-ma cat rau am putut face involuntar micutei mele. Plangeam si pentru ca nu aveam suficienta credinta (din pricina pacatelor de care sunt constienta) sa spun "Doamne, fie voia Ta!" Nu-mi gaseam linistea sufleteasca din cauza putinei credinte ca Bunul Dumnezeu nu ma va parasi nici acum. Iar fara liniste sufleteasca, suferinta este uriasa. Cu toate ca stiam si simtisem de nenumarate ori ca Dumnezeu nu m-a lasat prada necazurilor in nici o situatie, iar toate grijile erau spre indreptare si spre sporire in credinta ÅŸi se finalizau pozitiv, acum nu aveam certitudinea ca toate se vor termina cu bine. Ma gandeam: daca sunt atat de pacatoasa, incat crucea mea sa fie un copil bolnav? Mi-e foarte greu sa scriu aceste lucruri, dar aceste sentimente ma incercau atunci. Am hotarat sa fac dupa sfatul medicului, dar inainte, sa merg la parintele duhovnic si sa-i spun ce ma apasa. In sufletul meu, speram sa gasesc, la sfintia sa, taria de a merge mai departe, sa stiu ca se roaga si el pentru sanatatea pruncului. Inainte de a ajunge la dumnealui, a vrut Bunul Dumnezeu sa trec pe la d-na doctor cu care imi mentinusem prima sarcina. Plangeam si-i povesteam ce am facut. Dumneaei, Dumnezeu sa-i dea sanatate, atat m-a incurajat si mi-a spus ca ea crede ca va fi un copil sanatos si ca lacrimile mele ii fac mai rau decat medicamentele, incit am plecat catre duhovnic usoara ca un fulg, cu certitudinea ca voi pastra sarcina. Parintele duhovnic s-a rugat si el pentru noi, nestiind atunci, nici noi, nici el, ca va fi nas copilasului.
La scurt timp am primit cadou cartea "Viata Sf. Nectarie", scrisa de Sotos Hondropoulos. Pe toata perioada sarcinii au fost tot felul de ispite ce cauzau suferinta sufleteasca intensa. Continutul acestei carti m-a facut sa-l cunosc pe acest sfant minunat si sa il indragesc nespus de mult. Pilda sa de viata blanda, plina de dragoste si fara de prihana, m-a facut sa-mi doresc sa fiu cat se poate de aproape de cele ale sfantului. Cu multa nadejde citeam Acatistul si Paraclisul Sfantului Nectarie, precum si Paraclisul Maicii Domnului, din care mi se parea ca fiecare cuvant este plin de greutate si semnificatie. Nu era zi fara lacrimi sau suferinta. Nu cred ca aceasta perioada din viata mea se poate compara cu o alta. Poate aceasta a fost voia Domnului, ca sa sporesc in rabdare, sa ma maturizez si sa devin mai constienta de ajutorul Lui in viata mea. Citind viata sfantului, am vazut ca este praznuit la data de 9 noiembrie. Data probabila a nasterii era 19-27 noiembrie, in aceesi luna, ceea ce m-a facut sa-mi doresc sa-i pun numele Nectaria (acum stiam oarecum sigur ca este fetita, de la ecograf). Deoarece sotul nu era foarte incantat la inceput de acest nume, am hotarat sa o cheme Nectaria numai daca se naste la data de 9 noiembrie. Si asta a fost si voia Domnului si a Sf. Nectarie, caci in primul ceas al zilei de 9 noiembrie (la ora 1,45) s-a nascut Nectaria, in mai putin de o ora, asa cum d-na preoteasa din Sibiu a relatat intr-o carte cu minunile Sf. Nectarie (cine se roaga sfantului pe masa de nasteri, acesta o ajuta sa nasca in mai putin de o ora). Cele trei zile petrecute in spital au fost cele mai fericite din viata mea. Niciodata nu am mai simtit atata dragoste tihnita si netulburata.. Priveam fara sa ma mai satur minunea sfantului. Era sanatoasa, slava Domnului! Era si este bucuria mea! Acum are aproape 1 an. Ne incalzeste inimile tuturor in casa.
Minunile Sf. Nectarie, insa, nu s-au oprit aici. Dupa ce am nascut m-am hotarat sa ma ocup de rana urata de pe colul uterin pe care mi-au depistat-o patru medici ginecologi. Am facut Acatistul Sf. Nectarie, apoi am plecat la colposcopie. Dragostea si bunatatea sfantului m-a vindecat iarasi: nu mai aveam nici urma de rana!
In alta imprejurare, am ramas acasa cu copiii, sotul ducandu-se la Iasi, unde sunt sfintele moaste ale sfantului Nectarie. L-am rugat telefonic sa se duca la Biserica cu moastele sfantului, iar el a spus: "Iar vrei carti si icoane cu sfantul? Nu ai destule?" Insa eu i-am spus ca voiam doar sa se roage pentru mine. Nu avea de gand sa se duca, fiind in intarziere, insa "s-a ratacit" exact pana in fata bisericii (el a facut facultatea in Iasi, si cunoaste foarte bine toate stradutele din zona), caci Sf. Nectarie asa a dorit.
Deasupra cotului stang mi-a iesit un nodul care se inrosise si se umflase tare. Am incercat atat leacuri babesti (varza, bitter suedez), cat si medicamentoase. Doi domni doctori (un dermatolog si un specialist in ecografii) mi-au spus ca nu scap fara interventie chirurgicala. Dar Sfantul Nectarie, pentru care nu exista boala fara leac, s-a milostivit si de data aceasta asupra mea si m-a vindecat.
Eram in ultima etapa a sustinerii unei lucrari importante, insa o d-ra prof. nu mi-a dat acordul sa o sustin, decat dupa ce am promis sfantului ca voi scrie si voi face cunoscute minunile sale cu mine. Iata ce m-a determinat sa scriu acestea.
Nu pot sa trec cu vederea faptul ca diavolul nu sufera apropierea noastra de Dumnezeu si de sfintii Lui. Zilele trecute l-am dat pe baiatul meu mai mare cu ulei din candela Sf. Nectarie, iar cand a traversat, desi s-a asigurat, o masina era sa-l accidenteze mortal. Sfantul nostru drag l-a ocrotit. Nu vad alte modalitati de multumire, decat imbunatatirea vietii duhovnicesti.
Il rog pe Bunul Dumnezeu, pe Prea Sfanta Sa Maica, pe Sf. Nectarie, pe Sf. Inaintemergator si Botezator al Domnului Ioan si pe toti sfintii sa ne ajute in implinirea celor bune, in sporirea dragostei celei adevarate pentru obtinerea vietii de veci. Amin!
13.12.2008, 22:53Antoanel Sergiu
Se intampla ca in ziua de astazi multi oameni sa spuna ca cutare nu se poate vindeca ca este incurabil,acestea nu sunt de fapt decat bariere mentale pe care si le pun oameni in calea spre vindecare.ce este de fapt credinta? nu este altceva decat gandul nostru ca acel ceva pe care vrem sa-l realizam se poate implinii stiu vi se pare absurd dar subconstientul nostru nu tine cont de faptul ca gandul nostru este bun sau rau el doar executa.....
ca rugaciunile noastre sa aiba efect in orice problema este suficient sa spunem daDOAMNE cred in puterea de vindecare si cred ca ceea ce cer am si primit deja
aceste cazuri de vindecare de credinta si rugaciune au fost demonstrate de a lungul istoriei de ex bruno groning care vindeca numai prin credinta,de asemenea joseph murphy care a studiat acest lucru si a dovedit ca se poate chiar el vindecandu-se de un cancer malign................
in concluzie se poate........