O veche dragoste, tradata si neimplinita, impiedica o femeie, ajunsa la jumatatea vietii, sa-si deschida sufletul pentru o noua iubire, care asteapta alaturi de ea
"Imi este asa de greu sa ma rup de trecut"
Minunata poveste de dragoste! Sper sa reusesc sa o iau ca pe o lectie de viata si sa o pun in practica. Si eu trec printr-o asemenea intamplare, care m-a impietrit si parca a pus lacat inimii mele. Sunt mai bine de 5 ani de atunci si imi doresc sa nu mai irosesc o clipa, gandindu-ma la trecut. Am un sot minunat si rabdator si, privind de afara, se poate spune ca nu imi lipseste nimic ca sa fiu fericita. Dar, desi sunt prezenta fizic in aceasta lume, gandul meu hoinareste undeva departe, la El, iubitul meu din trecut. Mi-am impus de nenumarate ori sa nu imi mai amintesc de el. Insa de fiecare data, apare din nou intr-un vis, o amintire, o melodie sau un simplu cuvant. Oare cum am putut sa ma atasez asa de tare de el? Sunt constienta ca Dumnezeu mi-a dat ceva de zeci de ori mai bun prin sotul meu, dar imi este asa de greu sa ma rup de trecut. Sper sa reusesc sa imi deschid din nou inima si sa apreciez viata la maximum.
ANA
"Am 28 de ani. Nu vreau sa imi mai irosesc viata"
Povestea dvs. este povestea mea, si citind fiecare rand, m-am pierdut in lacrimi, iar cand am ajuns la final, am realizat ca vreau sa imi traiesc si eu fiecare moment, ca si cand ar fi ultimul, si sa incetez sa mai traiesc in trecut. Poate aveam nevoie de o palma pentru a ma trezi. Poate nici nu merit ceea ce am. Poate ca de fapt nu vedeam cata bunatate si iubire mi se acorda sau poate ca le vedeam si consideram ca mi se cuveneau, ca rasplata pentru tot ce am patimit. Insa nici un om nu trebuie sa plateasca pentru altul sau sa rascumpere greselile altuia. Am 28 de ani si nu vreau sa imi mai irosesc viata! Va doresc tot binele din lume! Multumesc!
ANDREEA P.
"Nu plange, zambeste!"
Articolul dvs. m-a pus pe ganduri. A fost nevoie sa aud si parerea altcuiva, pentru a-mi da seama ca irosim timpul, gandind cu parere de rau la o iubire apusa demult. Ramane valabil indemnul: nu plange, pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut! Multa sanatate si mult noroc!
ECATERINA FLOREA
Nu pot spune ca m-a impresionat acest text ci, pur si simplu, m-a socat, pentru ca este aceeasi poveste pe care am trait-o si eu 20 de ani, insa castelul meu n-a rezistat, s-a naruit, pentru ca in afara lipsei ingredientelor necesare, avea alcool in exces.
Ma doare sufletul privind in urma si gandindu-ma ca as mai fi putut da o sansa casniciei mele. Straduintele mele au fost zadarnice. Cand el s-a hotarat sa lase alcoolul, eu deja iubeam alt barbat, care face tot ce-i sta in puteri sa-mi dea toata fericirea din lume. Iar eu, in loc sa profit de ceea ce am, ma simt vinovata ca nu i-am mai dat iubirii o sansa, cand fostul meu sot mi-o cerea in genunchi. Chiar daca sunt divortata de un an, chiar daca locuiesc copiii cu mine, chiar daca am alaturi un barbat care ma iubeste cu adevarat, eu nu sunt capabila sa trec peste sentimentul de culpabilitate, ba sunt chiar dispusa oricand sa renunt la tot, pentru a incerca reconstruirea castelului meu prabusit
MONICA - Barcelona
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
