Om bogat, om sarac

Patru romani din zece au luat credite de la banci si jumatate din acestia au restante.

Unii au restante minuscule, nascute, mai degraba, din neglijenta functionarilor, altii, in schimb au de dat inapoi sute de mii, ba chiar milioane de euro, pentru a nu vorbi decat despre rau-platnicii obisnuiti, romani carora le-au luat ochii masinile si casele de pe piata de nu le mai pot duce!
Acuma, desigur, indiferent cat de tentant ar suna asemenea oferta, cand te duci sa iei atatia bani de la banca ar trebui, in primul rand, sa cercetezi cu atentie buzunarele si mai ales captuseala lor, ca pe-acolo se scurg micile economii si tot acolo apar marile gauri. Lucrurile sunt simple in cazul romanilor cu putini bani, caci cu cat mai putini, cu atat mai usor de gospodarit. Complicatiile apar in cazul celor care au venituri de mii de euro si platesc rate deopotriva. In multe dintre gospodariile romanesti, venitul familiei este injumatatit lunar de plata ratelor si dobanzilor la banca.
Este cert ca saracia romanilor a inceput sa devina relativa si ar trebui redefinita de economisti. Indicatorii bancari o demonstreaza. Cresterea economica a inceput sa adauge la cosul zilnic al romanului diverse produse la care nici nu s-ar fi gandit acum 10 ani. Saracia de care se plang, conform statisticilor, circa 80 la suta dintre romani, este dublata de o crestere geometrica a vanzarilor de masini la prima mana si de o explozie a pietei de tehnologie performanta. De asemenea, cine merge la hipermarket va constata cu propriii ochi ca au crescut si numarul de clienti si cantitatea de marfa oferita si vanduta. In ciuda afirmatiilor ca marile magazine ne ard la pret, zi de zi ele sunt inconjurate de lanturile umane ale cumparatorilor. Salariile au inceput si ele sa creasca, poate nu pe-atat de zgomotos ca pretul la unele marfuri si servicii. Pe scurt, economia casnica isi schimba parametrii. La fel si mentalitatea cumparatorului. Acesta a devenit, tot mai mult, consumator. E drept, un consumator ale carui pofte haotice adunate prin ani si generatii il condamna la bulimie.
Saracia este, in unele cazuri, adevarata, lucie si profunda. Insa in multe alte cazuri saracia provine din foamea fara limite a unui client sintetizat de-a lungul deceniilor de eterna bezna economica a comunismului. Bancile au furnizat materia prima pentru a satura aceasta foame. Cu ajutorul lor au ajuns unii sa aiba datorii de milioane de euro pe care nu le mai pot plati.
Sunt multi bogati care, pentru ca foamea lor este de nepotolit, se simt saraci. Uneori fac atatea cheltuieli ca nici macar bogatia lor de carton nu mai poate acoperi notele de plata. Unii devin atat de repede bogati ca nu se mai pot scutura de saracie. Au fost facuti bogati de intamplare. Au fost in momentul potrivit, la ghiseul potrivit. Asa s-au facut oameni clientii favoriti ai Bancorexului sau ai Bancii Internationale a Religiilor. Stim, prin grija Asociatiei bancherilor, cum stau romanii de rand cu datoriile si restantele la banci. Nu mai stim, insa, nimic despre Banca Dacia Felix sau Banca Turco-Romana. Cel putin o parte dintre bogatii de acum au facut transfuzii masive din hemoragia produsa economiilor domestice de diversi rechini bancari. Asa cum multi altii au fost clientii bancilor comerciale de stat pe care le-au devalizat cu acte in regula. Asa ca nu doar saracia, ci si bogatia e relativa in Romania. Pentru ca, in ciuda miliardelor, multi dintre cei mai bogati romani se intrec in dosare de frauda fiscala si sunt protagonisti ai unor consistente cazuri de coruptie. Daca ii scuturi de ele, raman relativ bogati. Sau relativ saraci.
Pe cei putrezi de bogati, care si-au depus banii unde-a intarcat dracul copiii, nu-i scutura nimeni! Dar asta-i alta mancare de peste. Din pestele ala care de la cap se-mpute!