Partidele implicate au contabilizat rezultatele, si-au sesizat trendurile, au observat efectele ofensivelor lor propagandistice. Dupa "locale" au urmat mereu fireste restructurari, s-au propus (si s-au adoptat) noi strategii, s-au cuantificat prestatiile candidatilor si, evident, s-au identificat solutii de crestere sau corectare a impactului electoral. Ajustarile sau reorganizarile sunt, asadar, normale, ba chiar - pentru partidele mai afectate de diferentele intre aspiratii si realizari - inevitabile. In toate tarile democratice, dupa diversele teste electorale, conducerile gruparilor partinice isi asuma rezultatele si suporta consecintele. In Romania lucrurile stau insa altfel. Analizele postelectorale devin prilejul platii unor polite intre gruparile din interiorul partidelor, sunt manipulate pentru indepartarea incomozilor sau rebelilor, conducerea refuzand, de obicei, sa accepte propria-i responsabilitate.
Iata, ca sa exemplificam, cazul "partidelor mici", cu rezultate nesemnificative dupa recentele alegeri locale. Dupa optsprezece ani in care a obtinut si rezultate notabile, PRM-ul a cazut la un derizoriu rezultat de 3-4%. Vocalul lui lider, C. V. Tudor, nu a inteles ca discursul lui metaforizant si agresiv s-a perimat, ca "temele" sale - fara continut programatic real - nu mai au valoare. In loc sa se retraga, "justitiarul" suspecteaza comploturi ce ar urmari sa-i fure "jucaria personala", exclude orice colaborator care incearca sa-i sugereze corectarea traseului. Asemanatoare este situatia PC-ului. "Retragerea" lui Dan Voiculescu, conspiratul "Felix motanul", nu i-a dat onorabilitatea cautata, in ciuda mobilizarii imperiului mediatic al fostului lider. Cu 2-3%, PC-ul isi cauta salvarea "in bratele" PSD-ului, partid pe care, ca "solutie imorala", l-a mai tradat dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta. "Retrasul" lui lider s-a implicat in realizarea unei aliante PSD-PC alaturi de Ion Iliescu, "onorificul" PSD-ului, amandoi urmarind sa revina astfel la conducerea executiva a gruparii. O situatie si mai dramatica o are PNTCD-ul, cu un impact de 1-2%. Marele lider Corneliu Coposu are ca succesor la conducerea partidului un cuplu comic, Milut-Pavelescu, ce a transformat linia programatica si doctrinara ferma a fostului catalizator al dreptei intr-o joaca oportunista si slugarnica pe langa PSD sau satelitii acestuia. Felul in care se itea vicepresedintele Pavelescu in spatele "independentului" Oprescu la anuntarea victoriei acestuia la Primaria Generala a Bucurestiului spune multe despre decaderea totala a unui partid ce aduna sperantele a milioane de romani. Cuplul Milut-Pavelescu nu se gandeste, bineinteles, sa se retraga.
Statu-quo-ul se mentine intr-un mod aproape paradoxal si in PSD. Mircea Geoana si ai lui se lauda cu scorul de 27-30% obtinut de partid, considerand ca doar "talpa" acestuia trebuie sa plateasca acolo unde s-a gresit. Organizatiile din Ardeal, pe care PSD-ul l-a pierdut, practic, in intregime, au acceptat demisiile unora dintre liderii lor. Dar, nici d-l Geoana, nici alti lideri de la "centru" nu si-au asumat raspunderea pentru esecul din Bucuresti, unde candidatul oficial, Cristian Diaconescu, a fost infrant cu un procent mult sub scorul partidului. Sa fie vorba de o recunoastere a faptului ca, in capitala, candidatul real al PSD-ului a fost "independentul" Oprescu, sustinut aproape pe fata de toti cei ce l-au sabotat pe C. Diaconescu? Mircea Geoana isi asuma insa o strategie ce nu i-a apartinut (S. Oprescu fiind "omul lui Iliescu"), agitand scorul general al partidului ca pe o victorie personala, desi el este aproximativ cel de la trecutele "parlamentare". Ascunderea responsabilitatii "sub pres" nu-i asigura insa decat o liniste fragila, pentru ca "liderii penali" ai partidului (Nastase si Mitrea, salvati de "majoritatea transpartinica" a Parlamentului) vor reveni in forta, cerandu-i socoteala atat pentru pierderea "oficiala" a Bucurestiului, cat si pentru "cedarile" in fata prezumtivului aliat intr-o posibila guvernare viitoare, PNL-ul.
Liberalii au obtinut si ei un scor bun, de aproape 20%. Rezultatul se datoreaza, in primul rand, dominarii guvernamentale a administratiei tarii (cu sursele aferente de venit asigurate "clientilor") si, in al doilea rand, dizolvarii pripite a PL-D-ului condus de d-l T. Stolojan in PD-ul d-nilor Boc si Blaga, actiune ce a intarit perceperea PNL ca unic reprezentant al liberalismului. Scorul "localelor" a devenit insa pretextul pentru o rafuiala cu rebelii partidului, dintre care se detaseaza Ludovic Orban. Scorul d-lui Orban la Bucuresti a fost, totusi, foarte bun, tinand cont de calculul ca, daca fosta alianta DA ar fi supravietuit, candidatul ei ar fi luat PMB din primul tur. "Vina" lui Ludovic Orban este, in realitate, optiunea lui clara impotriva unei aliante cu PSD-ul. Ludovic Orban a realizat ca, dupa optsprezece ani de infruntare acerba cu "dusmanul de moarte", aparentul partid de stanga, PSD-ul, o asociere cu acesta poate avea efecte devastatoare pentru PNL. O guvernare cu oamenii lui Ion Iliescu ar aparea drept o "monstruoasa coalitie" pentru electoratul liberal, iar pentru "sponsorii" partidului ar insemna o diminuare drastica a "placintei administrative", oligarhia PSD-ista fiind infometata dupa patru ani de "opozitie". Ca liberal autentic (poate ultimul din PNL), d-l Orban stie ca singura asociere "naturala" a partidului sau nu poate fi realizata decat tot la dreapta, cu PD-L-ul, oricat de tare i-ar displacea fostul sef al acestuia, Traian Basescu. L. Orban nu si-a spus, totusi, ultimul cuvant in PNL.
Singurul partid care a reactionat normal la rezultatele "localelor" a fost PD-L-ul. D-l Blaga, candidatul lui pentru Bucuresti, si-a dat demisia din fruntea organizatiei locale a partidului, desi scorul lui, realizat pe formula "singur impotriva tuturor", a fost foarte bun. Cauzele infrangerii d-lui Blaga s-au discutat si se vor mai discuta. Ca secretar general al PD-L, d-l Blaga a gestionat insa o performanta pe care PD-ul si "succesorul" lui - PD-L-ul - nu au mai realizat-o: transformarea in primul partid al tarii, cu un procent de peste 30%. Retragerea metodicului organizator ar fi o pierdere pe care PD-L nu ar putea sa si-o asume.