Aproape nu e zi sa nu se vorbeasca in ziare si la televiziuni despre cetateni romani care comit faradelegi in Occident, afectand grav "imaginea" tarii. Degeaba se straduiesc, pe bani publici, institutii guvernamentale sa demonstreze ca nu acei infractori ne reprezinta, ci frumuseti naturale incomparabile, traditii, monumente, artisti competitivi. Albume, tarafuri si standuri saracacioase la expozitii internationale nu pot face mai nimic pentru "imagine", iar Romania - membra UE continua sa fie "tara lui Dracula", o destinatie exotica si riscanta, cu preturi mari, servicii proaste si care nu poate fi cunoscuta decat superficial intr-o vizita turistica. Doar locuind aici si impartasind viata cotidiana a romanilor, strabatand la pas orasele si satele, stand de vorba cu oameni din toate categoriile sociale si ascultandu-le povestile poti avea "imaginea" reala, complexa, cu bunele si relele specifice. E ceea ce a facut si face jurnalistul si cineastul englez Mike Ormsby, globetrotter ce a umblat pe toate continentele si a locuit ani buni in Franta si SUA. Venit prima oara in Romania in 1994, ca reporter BBC, s-a reintors pentru un sejur mai lung, ca profesor de jurnalism, si se vede ca i-a placut la noi, de vreme ce s-a stabilit de-a binelea la Bucuresti, unde a inchiriat un apartament de bloc, s-a imprietenit cu o groaza de lume si aici revine "acasa" dupa voiajuri profesionale in Africa si alte destinatii indepartate. Cartea lui, publicata in premiera la Editura Compania, in traducerea lui Vlad Arghir (care are o asemenea cunoastere a romanei actuale colocviale in cele mai subtile nuante, incat ai impresia ca originalul a fost scris in romaneste), tine deopotriva de observatia reportericeasca a profesionistului cu privire de laser, dar si de literatura, prin arta povestirii si a decupajului semnificativ. Nimic nu e insa fictiune ("Aceste povestiri se bazeaza pe intamplari reale. Straniu, dar adevarat!", ne avertizeaza autorul, avertisment inutil pentru cititorul roman, care nu prea vede in ce ar consta straniul, dar recunoaste adevaratul). Mike Ormsby nu are nici cea mai mica intentie sa ne flateze, dar nici nu ne trateaza cu superioritatea celui venit din lumea civilizata in Estul inapoiat: el tine sa consemneze exact ceea ce vede, traieste si simte in Romania pestrita de azi. E un om normal, prietenos si comunicativ, care face jogging in jurul Casei Poporului, e pasionat de fotbal (suporter al echipei F.C. Liverpool), participa la sedinte de bloc, canta la chitara si ii place muzica rock. Se declara indragostit de Ardeal, de frumusetea peisajului si a burgurilor transilvane, de valorile autentice care (mai) supravietuiesc la tara, de caldura dezinteresata a oamenilor. Are suflet bun, fiindca iubeste copiii si animalele, pe care nu suporta sa le vada suferind. Secventele cartii povestesc alert si cu umor, la persoana I, tot felul de patanii de care are parte - semnificative pentru viata zilnica de azi, la noi. Mentalitatea lui occidentala - de om format intr-un sistem care functioneaza de generatii, si caruia i-a intrat in sange politetea, respectul legilor, constiinta drepturilor, dar si a indatoririlor cetatenesti - e mereu contrariata de aberatiile ce la noi reprezinta normalitatea. Pur si simplu ii vine greu sa inteleaga lipsa de cuvant si punctualitate, infernala birocratie inutila, institutia nationala a "spagii" si "caprei vecinului", lipsa de bun simt, violenta nepedepsita a interlopilor si aroganta ostentativa a parvenitilor, atitudinea fata de munca si cruzimea fata de animale etc. Vede si consemneaza in scurte secvente, sesizate "pe viu", toate acestea. Dar nu numai. Asimilat in peisaj, prins de el prin legaturi afective si admiratii efective, nu suporta dispretul occidental fata de Romania. Unor fini intelectuali francezi, veniti la Bucuresti la botezul nepotului lor, si carora la inceput absolut totul le mirosea urat, Mike le arata Muzeul de Istorie, cel de Arta, ii duce la Opera, beau impreuna Murfatlar si reuseste sa le schimbe cu totul impresia. Simpatic, lucid, cu suflet mare si mult umor, jurnalistul englez surprinde nu o imagine de fatada si nu o caricatura, ci chiar lumea romaneasca de azi.
Selectia "Formula AS"
Mike Ormsby, "Grand Bazar Romania sau Calator strain updated", traducere de Vlad A. Arghir, editura "Compania" (tel. 021/223.23.37), colectia "document.ro", 288 pag.
Aproape nu e zi sa nu se vorbeasca in ziare si la televiziuni despre cetateni romani care comit faradelegi in Occident, afectand grav "imaginea" tarii. Degeaba se straduiesc, pe bani publici, institutii guvernamentale sa demonstreze ca nu acei infractori ne reprezinta, ci frumuseti naturale incomparabile, traditii, monumente, artisti competitivi. Albume, tarafuri si standuri saracacioase la expozitii internationale nu pot face mai nimic pentru "imagine", iar Romania - membra UE continua sa fie "tara lui Dracula", o destinatie exotica si riscanta, cu preturi mari, servicii proaste si care nu poate fi cunoscuta decat superficial intr-o vizita turistica. Doar locuind aici si impartasind viata cotidiana a romanilor, strabatand la pas orasele si satele, stand de vorba cu oameni din toate categoriile sociale si ascultandu-le povestile poti avea "imaginea" reala, complexa, cu bunele si relele specifice. E ceea ce a facut si face jurnalistul si cineastul englez Mike Ormsby, globetrotter ce a umblat pe toate continentele si a locuit ani buni in Franta si SUA. Venit prima oara in Romania in 1994, ca reporter BBC, s-a reintors pentru un sejur mai lung, ca profesor de jurnalism, si se vede ca i-a placut la noi, de vreme ce s-a stabilit de-a binelea la Bucuresti, unde a inchiriat un apartament de bloc, s-a imprietenit cu o groaza de lume si aici revine "acasa" dupa voiajuri profesionale in Africa si alte destinatii indepartate. Cartea lui, publicata in premiera la Editura Compania, in traducerea lui Vlad Arghir (care are o asemenea cunoastere a romanei actuale colocviale in cele mai subtile nuante, incat ai impresia ca originalul a fost scris in romaneste), tine deopotriva de observatia reportericeasca a profesionistului cu privire de laser, dar si de literatura, prin arta povestirii si a decupajului semnificativ. Nimic nu e insa fictiune ("Aceste povestiri se bazeaza pe intamplari reale. Straniu, dar adevarat!", ne avertizeaza autorul, avertisment inutil pentru cititorul roman, care nu prea vede in ce ar consta straniul, dar recunoaste adevaratul). Mike Ormsby nu are nici cea mai mica intentie sa ne flateze, dar nici nu ne trateaza cu superioritatea celui venit din lumea civilizata in Estul inapoiat: el tine sa consemneze exact ceea ce vede, traieste si simte in Romania pestrita de azi. E un om normal, prietenos si comunicativ, care face jogging in jurul Casei Poporului, e pasionat de fotbal (suporter al echipei F.C. Liverpool), participa la sedinte de bloc, canta la chitara si ii place muzica rock. Se declara indragostit de Ardeal, de frumusetea peisajului si a burgurilor transilvane, de valorile autentice care (mai) supravietuiesc la tara, de caldura dezinteresata a oamenilor. Are suflet bun, fiindca iubeste copiii si animalele, pe care nu suporta sa le vada suferind. Secventele cartii povestesc alert si cu umor, la persoana I, tot felul de patanii de care are parte - semnificative pentru viata zilnica de azi, la noi. Mentalitatea lui occidentala - de om format intr-un sistem care functioneaza de generatii, si caruia i-a intrat in sange politetea, respectul legilor, constiinta drepturilor, dar si a indatoririlor cetatenesti - e mereu contrariata de aberatiile ce la noi reprezinta normalitatea. Pur si simplu ii vine greu sa inteleaga lipsa de cuvant si punctualitate, infernala birocratie inutila, institutia nationala a "spagii" si "caprei vecinului", lipsa de bun simt, violenta nepedepsita a interlopilor si aroganta ostentativa a parvenitilor, atitudinea fata de munca si cruzimea fata de animale etc. Vede si consemneaza in scurte secvente, sesizate "pe viu", toate acestea. Dar nu numai. Asimilat in peisaj, prins de el prin legaturi afective si admiratii efective, nu suporta dispretul occidental fata de Romania. Unor fini intelectuali francezi, veniti la Bucuresti la botezul nepotului lor, si carora la inceput absolut totul le mirosea urat, Mike le arata Muzeul de Istorie, cel de Arta, ii duce la Opera, beau impreuna Murfatlar si reuseste sa le schimbe cu totul impresia. Simpatic, lucid, cu suflet mare si mult umor, jurnalistul englez surprinde nu o imagine de fatada si nu o caricatura, ci chiar lumea romaneasca de azi.
Aproape nu e zi sa nu se vorbeasca in ziare si la televiziuni despre cetateni romani care comit faradelegi in Occident, afectand grav "imaginea" tarii. Degeaba se straduiesc, pe bani publici, institutii guvernamentale sa demonstreze ca nu acei infractori ne reprezinta, ci frumuseti naturale incomparabile, traditii, monumente, artisti competitivi. Albume, tarafuri si standuri saracacioase la expozitii internationale nu pot face mai nimic pentru "imagine", iar Romania - membra UE continua sa fie "tara lui Dracula", o destinatie exotica si riscanta, cu preturi mari, servicii proaste si care nu poate fi cunoscuta decat superficial intr-o vizita turistica. Doar locuind aici si impartasind viata cotidiana a romanilor, strabatand la pas orasele si satele, stand de vorba cu oameni din toate categoriile sociale si ascultandu-le povestile poti avea "imaginea" reala, complexa, cu bunele si relele specifice. E ceea ce a facut si face jurnalistul si cineastul englez Mike Ormsby, globetrotter ce a umblat pe toate continentele si a locuit ani buni in Franta si SUA. Venit prima oara in Romania in 1994, ca reporter BBC, s-a reintors pentru un sejur mai lung, ca profesor de jurnalism, si se vede ca i-a placut la noi, de vreme ce s-a stabilit de-a binelea la Bucuresti, unde a inchiriat un apartament de bloc, s-a imprietenit cu o groaza de lume si aici revine "acasa" dupa voiajuri profesionale in Africa si alte destinatii indepartate. Cartea lui, publicata in premiera la Editura Compania, in traducerea lui Vlad Arghir (care are o asemenea cunoastere a romanei actuale colocviale in cele mai subtile nuante, incat ai impresia ca originalul a fost scris in romaneste), tine deopotriva de observatia reportericeasca a profesionistului cu privire de laser, dar si de literatura, prin arta povestirii si a decupajului semnificativ. Nimic nu e insa fictiune ("Aceste povestiri se bazeaza pe intamplari reale. Straniu, dar adevarat!", ne avertizeaza autorul, avertisment inutil pentru cititorul roman, care nu prea vede in ce ar consta straniul, dar recunoaste adevaratul). Mike Ormsby nu are nici cea mai mica intentie sa ne flateze, dar nici nu ne trateaza cu superioritatea celui venit din lumea civilizata in Estul inapoiat: el tine sa consemneze exact ceea ce vede, traieste si simte in Romania pestrita de azi. E un om normal, prietenos si comunicativ, care face jogging in jurul Casei Poporului, e pasionat de fotbal (suporter al echipei F.C. Liverpool), participa la sedinte de bloc, canta la chitara si ii place muzica rock. Se declara indragostit de Ardeal, de frumusetea peisajului si a burgurilor transilvane, de valorile autentice care (mai) supravietuiesc la tara, de caldura dezinteresata a oamenilor. Are suflet bun, fiindca iubeste copiii si animalele, pe care nu suporta sa le vada suferind. Secventele cartii povestesc alert si cu umor, la persoana I, tot felul de patanii de care are parte - semnificative pentru viata zilnica de azi, la noi. Mentalitatea lui occidentala - de om format intr-un sistem care functioneaza de generatii, si caruia i-a intrat in sange politetea, respectul legilor, constiinta drepturilor, dar si a indatoririlor cetatenesti - e mereu contrariata de aberatiile ce la noi reprezinta normalitatea. Pur si simplu ii vine greu sa inteleaga lipsa de cuvant si punctualitate, infernala birocratie inutila, institutia nationala a "spagii" si "caprei vecinului", lipsa de bun simt, violenta nepedepsita a interlopilor si aroganta ostentativa a parvenitilor, atitudinea fata de munca si cruzimea fata de animale etc. Vede si consemneaza in scurte secvente, sesizate "pe viu", toate acestea. Dar nu numai. Asimilat in peisaj, prins de el prin legaturi afective si admiratii efective, nu suporta dispretul occidental fata de Romania. Unor fini intelectuali francezi, veniti la Bucuresti la botezul nepotului lor, si carora la inceput absolut totul le mirosea urat, Mike le arata Muzeul de Istorie, cel de Arta, ii duce la Opera, beau impreuna Murfatlar si reuseste sa le schimbe cu totul impresia. Simpatic, lucid, cu suflet mare si mult umor, jurnalistul englez surprinde nu o imagine de fatada si nu o caricatura, ci chiar lumea romaneasca de azi.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra
Recomandari
19.06.2008, 11:06Stefania Lungu
Ai un talent aparte in a le povesti...imi place sa te citesc!...udv.Lungu Stefania