Cititorii isi spun pasul

Saraca tara bolnava

Calvarul unui pasaport romanesc

"Consider ca sunt discriminata de actuala guvernare din Romania, pentru ca m-am casatorit cu un cetatean strain"

Ma numesc Paulina Popescu, cetatean roman cu domiciliul in Canada, provincia Ontario, orasul Kitchener, si lucrez ca profesoara pentru Inspectoratul Scolar Waterloo. Adresez aceasta scrisoare revistei dumneavoastra pentru a va prezenta "calvarul" reinnoirii unui simplu pasaport "Made in Romania".
Am parasit Romania in anul 1987, pentru a ma casatori cu un cetatean canadian. De atunci, mi-am reinnoit constant pasaportul romanesc (la fiecare 5 ani), fiica mea fiind trecuta in pasaportul meu. Calvarul meu a inceput pe data de 31 august 2005, cand m-am prezentat la Consulatul Roman din Toronto, pentru reinnoirea pasaportului romanesc, care urma sa expire peste patru luni. Eram insotita de fiica mea si dispuneam de toate documentele necesare. Functionara de la ghiseu a parut sa priveasca cu uimire documentele prezentate, documente ce fusesera suficiente pana atunci (timp de 15 ani). Am aflat cu stupoare ca certificatul de casatorie, emis de parohia bisericii St-Jude din Montreal, precum si certificatul de nastere al fiicei mele, emis de guvernul Ontario (format mic), nu mai sunt acceptate de autoritatile romane. Nu mi s-a dat nici o explicatie de ce nu li se mai recunoaste validitatea. Calatoresc in Romania anual si citesc presa romana zilnic, dar nu am vazut nici o mentiune privitoare la schimbarea legislatiei in aceasta directie. Care este mecanismul de informare al statului roman pentru cetatenii lui din strainatate?
M-am intors acasa si am solicitat autoritatilor canadiene eliberarea acestor documente, pe care le-am obtinut in scurt timp si la un pret onorabil. Am inceput scoala, si prinsa de munca in fiecare zi nu am gasit timpul necesar sa imi continui demersurile la Consulatul roman. In vara anului 2006, abia ajunsa in Romania, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma ocup de traducerea si legalizarea la notariat a acestor documente. M-am dus imediat la Ministerul de Externe. Pe geamul ghiseului erau afisate niste hartii aproape sterse si greu de citit. Un tanar functionar putin amabil s-a uitat la certificatul meu de casatorie si a ras. A inceput sa imi vorbeasca despre "Tratatul de la Haga", de "apostila", folosind termeni juridici greu de inteles. Asa am aflat de cuvantul magic "apostila". Am venit acasa si am sacrificat din nou timp si energie pentru a obtine stampila (ca pe timpul birocratiei comuniste). Dupa obtinerea gratuita a acestei stampile, am reinceput munca, ceea ce m-a fortat sa aman continuarea formalitatilor pana in vara urmatoare.
In vara anului 2007 m-am dus increzatoare (ce naivitate!), cu certificatul de casatorie tradus si stampilat, la Ministerul de Externe al Romaniei. Aici, o doamna amabila m-a incurajat si mi-a spus cu blandete ca o sa rezolv aceasta problema, dar mai am nevoie de o mica stampila de la Ambasada Canadei. Ambasada Canadei isi mutase resedinta si era inchisa pentru vacanta civica (5 august). M-am dus la CEC si am platit suma de 47 ron. Nu cred ca mai exista o alta tara care te trimite la CEC sa platesti o factura de genul acesta, care s-ar putea plati in mod civilizat direct la biroul unde se obtine documentul. A doua zi m-am dus din nou la Ambasada Canadei, pentru stampilarea celor doua documente. Functionarele romance au refuzat sa stampileze documentele, pentru ca imi lipsea un dolar din suma ceruta si nu au acceptat sa platesc diferenta in lei. Intr-un oras in care mijloacele de transport functioneaza dezastruos, am pierdut trei ore pentru a parcurge circuitul diabolic: CEC-minister-ambasada-minister. Cata lipsa de demnitate si respect la adresa cetateanului roman!
Pe data de 7.08.07, m-am inapoiat la Ministerul de Externe, la acelasi ghiseu, unde de data asta era un domn. I-am inmanat chitanta de la CEC, solicitand doar legalizarea unui document si explicand de ce nu am putut-o face la ambasada (lipsa unui dolar canadian si restul intamplarii). Faptul ca legalizarea nu se putea face pe loc, restituirea banilor platiti inutil la CEC, toate acestea nu prezentau interes pentru acest functionar, care ma trimitea cu indarjire inapoi la CEC. Era o zi de vara foarte calduroasa, aproape 40 de grade Celsius, si dupa atata alergatura, am inceput sa am palpitatii, sa mi se faca rau. Acest "domn-tovaras", agasat de demersul meu, a inceput cu atacuri personale, numindu-ma "recidivista". M-as fi asteptat ca acest functionar sa aiba un ecuson cu numele sau, dar nu era cazul. L-am intrebat unde trebuie sa ma duc cu documentele, dar cand dansul mi-a indicat directia, cineva din spate l-a corectat. Atunci el a declarat ca mi-a dat indicatii gresite, deoarece sunt "recidivista"!!! Cum este posibil ca un functionar al Ministerului de Externe sa aiba un astfel de comportament in relatia cu publicul?
L-as intreba pe domnul Robert Benciu (am aflat ulterior numele acestei persoane), daca intelege semnificatia tuturor cuvintelor pe care le foloseste. Deschiderea unui dictionar i-ar lamuri intelesul cuvantului "recidivista". Este oare o infractiune faptul ca am urmat cu rabdare firul intortocheat al birocratiei romanesti, in vederea obtinerii pasaportului romanesc?
Cu un gust amar, m-am dus la Primaria sectorului 2, sectia inregistrari civile, unde era coada de rigoare si functionarii demonstrau aceleasi standarde de "competenta si interes". M-au trimis sa fac fotocopii dupa acte, ceea ce a necesitat alta alergatura prin zona. Cand am revenit cu fotocopiile, am aflat cu groaza ca aventurile mele erau departe de a se fi terminat. Informatiile afisate pe Internet dau impresia falsa ca procedura de inscriere a certificatului de casatorie este foarte simpla. Dar, de fapt, nu este vorba de inscriere, asa cum se explica eronat in toate documentele de pe site-ul Ministerului de Externe, ci de eliberarea unui nou certificat romanesc de casatorie. Pentru acest lucru, mi s-a cerut sa solicit de la Circa de politie o adeverinta care sa ateste ultimul meu domiciliu, precum si o declaratie la notar, cum ca nu mi-am schimbat numele (desi am doua documente oficiale care atesta acest fapt). In plus, mai aveam nevoie de o procura data cuiva, care sa ridice certificatul in numele meu (alti 50 ron). Mi s-a spus ca trebuie sa astept 6 luni, pentru a avea un certificat de casatorie romanesc. Dar eu sunt casatorita de 18 ani, de ce sa fiu "recasatorita" de birocratia romaneasca? Aceasta procedura ar avea sens in cazul celor nou casatoriti, nu in situatia mea.
Pe data de 27 august, m-am dus insotita de sotul meu la Consulatul Roman din Toronto, cu inentia de a inscrie certificatul de casatorie. Domnul consul a refuzat sa imi faca inscrierea, pentru ca nu am dovada de cetatenie. Mi s-a oferit alternativa eliberarii unui certificat temporar de calatorie, contra sumei de 75 dolari. Eu nu am nevoie de acest document pentru a calatori, deoarece posed un pasaport canadian valid. La insistentele mele, mi s-a oferit sa platesc "numai" 40 de dolari pentru verificarea statutului cetateniei. Sotul meu, fiind nascut si crescut in Canada, a fost socat de absurditatea crescanda a acestei situatii si m-a sfatuit sa refuz aceasta oferta. Cererea mea de a fi scutita de aceasta taxa a fost respinsa. Am aflat ca s-au adaugat noi bariere birocratice: trebuia sa aduc o copie dupa certificatul de nastere al sotului meu. Asta inseamna sa solicitam un nou certificat de nastere autoritatilor canadiene, el avand un certificat de nastere emis de biserica si recunoscut de autoritatile canadiene, dar neacceptat de autoritatile romane.
In final, nici dupa trei ani de alergatura pe la functionarii de la consulatul din Toronto, Ministerul de Externe al Romaniei si alte institutii situate in Bucuresti, bani cheltuiti si munti de documente completate cu sarguinta, nu am reusit sa obtin un pasaport romanesc. Mi s-au cerut mereu alte acte, alti bani, am fost pusa pe drumuri, hartuita, umilita, insultata. Ce alta tara isi trateaza si jecmaneste cetatenii in acest fel? Consider ca sunt discriminata si de actuala guvernare din Romania, pentru ca m-am casatorit cu un cetatean strain.
Serviciile diplomatice ale Romaniei in Canada par sa fie acolo nu pentru a-i ajuta pe cetateni, ci pentru a face bani cu orice pret de pe spinarea romanilor. Consider tarifele legate de aceste demersuri extrem de ridicate si nejustificate de calitatea serviciilor oferite. Pentru exemplificare, mentionez legalizarea la preturi oneroase a traducerilor deja facute de solicitant (si la ce preturi!), in absenta unui serviciu propriu de traduceri. Un alt aspect deplorabil este lipsa de profesionalism a functionarilor intalniti la institutiile mai sus mentionate. Functionarii nu poarta ecuson, nu raspund politicos la telefon, nu se comporta cu profesionalism, nu dau explicatii clare solicitantilor. As sugera autoritatilor romane sa urmeze exemplul Canadei, care a simplificat modalitatea de reinnoire a pasaportului si a informat imediat populatia tarii prin intermediul mijloacelor de mass-media. Pana la ora actuala, am cheltuit 255 dolari, dupa cum urmeaza: fotografii pentru mine si fiica mea (2 seturi de persoana) - 80 dolari, traduceri notariale in Romania - 58 dolari, eliberarea certificatului de casatorie - 20 dolari, eliberarea certificatului de nastere format lung - 35 dolari, taxa la Ambasada Canadei - 50 dolari, taxa la Ministerul de Externe al Romaniei - 12 dolari. Solicit Ministerului de Externe restituirea celor 25 ron platiti pentru un serviciu pe care nu l-am primit, suma care doresc sa fie returnata mamei mele din Romania.
Am fost o victima a comunismului, nu mi s-a aprobat parasirea tarii prin casatorie, decat dupa 5 ani si doua actiuni de greva a foamei. Mi-am pierdut serviciul, casa si toate posesiunile din tara. Timpul a trecut, guvernul este altul, dar eu continui sa fiu victima formalismului, discriminarii si a lipsei de profesionalism!
Aceasta scrisoare a fost trimisa Presedintelui Romaniei, Ministerului de Externe, Avocatului Poporului, dar nu am primit inca nici un raspuns favorabil. Cu stima,
prof. PAULINA POPESCU - Kitchener, Canada

"A venit timpul sa ne trezim din somnambulism"

Traim sub semnul mizeriei sufletesti, intr-un cotidian abrutizant, urat, sufocant, intr-o degradare continua a spiritului, intr-un balci de infirmitati morale. Tonul bataii de joc a vietii noastre il dau cei care administreaza aceasta tara si care nu dau socoteala nici istoriei, nici lui Dumnezeu. Unde mai intalniti pensionari la 45 de ani, cu pensii de zeci de milioane, doar pentru ca au "lucrat" intr-un anumit sistem - armata, politie, securitate -, dar si oameni de peste 70 de ani, fara nici un ajutor, care mor cu "sapa in mana"?
Desi apartinem unui neam care-a trait teroarea istoriei, salvand crestinatatea cu pretul unor suferinte care se regasesc in gena noastra spirituala, ne-a inzestrat Dumnezeu cu conducatori care-n mai putin de 20 de ani, cu pretul imbogatirii lor, au instrainat tot ce era romanesc: petrol, gaze, energie, resurse minerale, comunicatii, banci, pustiind sufletele a milioane de romani care si-au luat lumea-n cap si-au parasit aceasta tara. Nici in cele mai grele vremuri de foamete si razboaie, romanii nu si-au parasit glia, de atata umilinta la care au fost supusi. Cum e posibil ca intr-o tara cu atatea resurse sa platim gazul, energia, intretinerea obisnuita la preturi cel putin duble fata de Roma, Madrid, Paris? Cum e posibil ca in tara noastra s-avem produse alimentare - unele chiar de provenienta romaneasca - la preturi mai mari decat in orice alt colt al lumii civilizate? Sa ne mai intrebam de ce mor oamenii din lipsa de medicamente, de ce a crescut inspaimantator rata sinuciderilor etc.? Sa-i intrebam pe conducatori? Care conducatori? Cei care ne conduc astazi si ne-au "integrat" in... Europa ne-au instrainat pana si sufletele. In acest vartej satanic al integrarii, viata noastra s-a schimbat profund, modelele traditionale, specifice noua, fiind inlocuite, aproape fortat, cu modernismele.Traim intr-o societate pur materialista - parca asta era pacatul comunismului -, de unde au inceput sa dispara traditionalul, fantasticul, misticul, inlocuite fiind cu o lume virtuala. Insingurarea, alienarea, pierderea identitatii sunt semnele ruperii de Dumnezeu. Traim un timp al dispretului in care mizeria bunastarii ca scop in sine a produs o pervertire a spiritului, a generat si genereaza continuu o precaritate a spiritului civic, a spiritului religios. Traim intr-o amara si amagitoare voluptate a dezordinii spirituale, oferita din plin de modernismele societatii de consum, care nu duce decat la tembelizarea fiintei, prin exacerbarea senzualitatii imorale.
Avem nevoie, de fapt, de un rost al vietii, de un inteles superior, pe care, cred, numai prin cunoastere spirituala il putem dobandi. Trebuie sa ne lecuim de aceasta maruntenie sufleteasca, de aceasta seceta spirituala - generate de... distinsii nostri conducatori, sa lasam in urma neastamparul si pacatosenia acestei lumi si sa-L descoperim pe Dumnezeu. Fara Dumnezeu, vedeti ce ne ofera lumea de astazi, nu mai este nici o etica, nici o morala, a disparut sentimentul culpabilitatii, omul traieste intr-un hedonism si gurmandism periculos. In primele veacuri crestine, femeile crestine se casatoreau cu paganii, tocmai pentru a-i aduce la crestinism, acuma se intampla de multe ori invers.
Intelectualii acestei tari, preotii, au primit de la Dumnezeu darul de a conduce si indruma poporul pe calea binelui. A venit timpul sa ne trezim din acest somnambulism periculos, in care ne aflam, sa redescoperim in ancestralele strafunduri ale sufletului oazele de puritate si frumusete, sa incepem chiar cu alfabetizarea spirituala. Sa aratam celor din jur ca adevarata bogatie este cea sufleteasca daruita celuilalt, ca fericirea altuia este pretul propriei fericiri, ca in fata eternitatii - cum spunea Brancusi - rege sau cersetor e totuna. Sa redescoperim eleganta spirituala, altruismul saracilor, sa-i amendam pe acei impostori ai binelui de dragul publicitatii, sa descoperim lumina netrecatoare a lui Dumnezeu.
In paginile revistei "Formula AS", singura demna de atentie in peisajul publicistic romanesc, am descoperit speranta nasterii aristocratiei spirituale romanesti. Redactorii, colaboratorii acestei reviste sunt misionarii, apologetii binelui acestei tari.
Va multumim ca existati!

RESMERITA GHEORGHE - e-mail: resmerita53@yahoo.com