- Este mai usor sa vorbesti despre o eventuala alianta PNL-PSD decat s-o transformi intr-o varianta castigatoare la alegeri. La ora actuala, sustinerea guvernului Tariceanu de catre PSD este doar o solutie de avarie pentru ambele partide, care de altfel au pierdut multe procente de popularitate in sondaje. Cine poate crede ca aceasta pierdere de popularitate ar putea fi transformata intr-un castig electoral?
Este adevarat ca PNL si PSD au in comun rapacitatea fata de banul public, mai ales fata de fondurile europene si fata de toate cladirile si terenurile valoroase care se mai pot acapara prin hotarari de guvern, la limita legalitatii sau dincolo de ea. Le desparte insa imensa diferenta de identitate politica. Or, intr-un an electoral, discursul politic conteaza, iar liberalii stiu ca risca sa-si piarda si bruma de electorat pe care o mai au daca pornesc in campanie aliati cu adversarul politic dintotdeauna. De fapt, PNL ar fi marele perdant in combinatia PSD-PNL, caci social-democratii se pot baza inca pe cel putin 19-20% de procente din voturi, iar electoratul lor nu are prea multe repere ideologice. Cei care au votat cu liberalii de-a lungul anilor sunt insa ceva mai exigenti si, daca se simt tradati, ar putea dezerta la PD-L sau ar putea sta acasa. La drept vorbind, pecetluirea unei aliante politice inainte de alegeri nu are nici un sens. Orice partid normal isi pastreaza toate atuurile pentru a negocia dupa alegeri. Cine negociaza inainte isi tradeaza vulnerabilitatea si nesiguranta si nici un politician in toate mintile nu-si recunoaste slabiciunile inainte de lupta. Este limpede, asadar, ca presiunile facute de PSD pentru realizarea unei intelegeri cu liberalii inainte de alegeri, au alta explicatie, iar aceasta explicatie este dorinta de a bloca o eventuala alianta a PNL sau a PSD cu PD-L. Potrivit sondajelor de opinie, "partidul prezidential" ar castiga alegerile, dar nu ar obtine majoritatea absoluta pentru a forma singur guvernul si ar avea nevoie de cel putin un aliat. Acest viitor aliat nu poate fi decat PNL - fara Calin Popescu Tariceanu si Bogdan Olteanu - sau PSD - fara Adrian Nastase si Ion Iliescu. Iata de ce Adrian Nastase, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc si Bogdan Olteanu - dar nu si Mircea Geoana - au tot interesul sa-i impiedice pe colegii lor de partid sa se alieze vreodata cu PD-L. Argumentul lor suprem este, cum spune Ion Iliescu, "sa nu lasam jocul in mana lui Basescu", ceea ce ne duce in mod logic la scopul ultim al actualelor manevre politice: anihilarea politica a presedintelui Traian Basescu, marele adversar, cel care nu vrea sa joace in hora cu "baietii destepti" si care le-a dat mana libera procurorilor DNA. Sa ne gandim insa ce s-ar intampla dupa alegeri, presupunand ca ele vor fi castigate de PD-L. Traian Basescu va propune probabil un premier PD-L. Coalitia PSD-PNL, plus eventualii sai sateliti UDMR si PC, il poate respinge de doua ori. A treia oara insa trebuie sa ia in calcul posibilitatea unor alegeri anticipate, ceea ce s-ar putea sa nu le convina. Pana la urma, socotelile perverse ale domnilor Nastase si Iliescu s-ar putea dovedi dezavantajoase, ceea ce nu ar fi cel mai rau lucru pentru Romania.
2. In cuvantarea rostita in fata Academiei Regale de Stiinte Economice din Barcelona, guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, a criticat dur politica economica a cabinetului Tariceanu, care prin masurile populiste pe care le ia, impinge leul catre dezastru. Ce sa intelegem prin iesirea la rampa a domnului Isarescu, extrem de rezervat cand e vorba de declaratii oficiale? Ne ameninta colapsul ?
- Avertismentele guvernatorului BNR au mers crescendo in ultimul an. Inca din prima jumatate a lui 2007, Mugur Isarescu s-a aratat ingrijorat, atat de explozia creditelor, cat si de deficitele bugetare acumulate de guvernul Tariceanu. Pe scurt si pe inteles, cel mai grav s-a dovedit a fi faptul ca Romania consuma mai mult din importuri decat produce ea insasi si decat exporta. Alta ingrijorare manifestata de domnul Isarescu a fost cea legata de rata inflatiei, adica a cresterii cantitatii de bani aflate in circulatie, in raport cu cantitatea de produse. Inflatia inseamna ca sunt prea multi bani pe piata si prea putine produse, ca valoarea monedei nationale scade, iar puterea de cumparare a populatiei descreste. Ea este un adevarat flagel economic. Guvernul Tariceanu s-a aratat insa de-a dreptul surd la avertismentele guvernatorului BNR, in ciuda prestigiului incontestabil al acestuia. Mai mult, luna trecuta, dupa o intalnire a premierului si ministrului finantelor Varujan Vosganian cu guvernatorul BNR, avertismentele venite din partea lui Mugur Isarescu au fost de-a dreptul desconsiderate de executiv. Varujan Vosganian declara atunci enervat: "Nu mai vreau ca guvernatorul sa-mi atraga atentia", dar nu raspundea si la observatiile acestuia, care criticase calitatea politicilor fiscale elaborate de MEF. Asa s-a facut ca la sfarsitul lui 2007, in numai cateva zile, s-au cheltuit aiurea 3 miliarde de euro. Ignorat si desconsiderat de guvernanti, domnului Isarescu nu-i mai ramane decat sa atace masurile populiste ale guvernului, din afara tarii, caci acasa nu-l mai asculta nimeni. Daca a facut-o, trebuie sa intelegem ca situatia este grava. Am fi putut sa ne dam seama de acest lucru si din devalorizarea serioasa a leului de la inceputul acestui an, si din insusi codul fiscal promovat de cabinetul Tariceanu, cod care mentine nefericita taxa de prima inmatriculare si introduce impozitarea unor sporuri care pana acum erau ferite de rapacitatea fiscului. Or, numai un guvern aflat in criza financiara introduce noi taxe si impozite intr-un an electoral. Ne vom intreba desigur "ce va urma?" Ei bine, probabil va urma ce s-a mai intamplat in 1997-1998: datoriile actualului guvern vor fi achitate de guvernele urmatoare si, pana la urma, de contribuabili. Este reteta clasica a politicienilor iresponsabili, care-si pun interesele electorale deasupra intereselor tarii. Antidotul nu poate fi procurat decat la urna de vot.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
