"Am avut dintotdeauna chemarea zidirii"
"Comana este viata mea, iar pensiunea "Casa Comana" este sufletul meu. N-o voi vinde nici pentru sute de milioane de euro. Daca vreodata copiii mei se vor gandi s-o instraineze, sa stie ca vor face un mare pacat si ca eu ma voi zvarcoli in mormant". De multe ori, cand este intrebat cat de mult iubeste Comana si pensiunea pe care a construit-o la intrarea in Delta Neajlovului, omul de afaceri Gelu Palamaru raspunde cu aceste cuvinte usor patetice, tradand o sensibilitate aparte. A trait multi ani in padure, ca inginer silvic, si iubeste natura cu frenezie. Ar trai cocotat in copaci daca s-ar putea. E un ecologist cunoscut si i se spune "patronul verde". Una dintre firmele sale a amenajat de curand Parcul Icoanei din Bucuresti, eliminand tot ce era beton, piatra sau asfalt, lasand aleile sa respire sub straturi fine de nisip, ca acum o suta de ani. Are afaceri in Bucuresti, in constructii si la amenajarea spatiilor verzi, castiga cele mai grele licitatii, dar tot rostul, tot binele si tot farmecul vietii sale se afla la Comana, in liziera padurii de 6000 de hectare - ultimul trup compact ramas din Codrii Vlasiei. Cati bucuresteni au auzit de Comana? Poate unul dintr-o suta. La 35 de kilometri de Berceni, pe un drum destul de prost, in directia Giurgiu, te trezesti intr-un surprinzator paradis de campie, marcat de concertul de primavara al ciocarliilor, sfranciocilor, ciocanitorilor pestrite, muscarilor gulerati, cucilor si mierlelor. Pe deasupra, circa 1100 de hectare de canale, ostroave, plauri, stufarisuri, trestii si salcii alcatuiesc copia mai mica a paradisului de la gurile Dunarii. Aici poposesc, in pasaj, pasarile migratoare, se inmultesc porcii mistreti, aproape ca se salbaticesc caii si vacile satenilor, lasate toata vara la pascut in crangurile umede si inierbate, inconjurate de smarcuri si salcii pletoase. Padurea de foioase prinde ca intr-un urias cleste tot acest habitat uluitor; te dai jos din luntre, ametit de tipetele ratelor si ale becatelor, si te trezesti sub vraja sonora a pasaretului de uscat. Daca te nimeresti in luna mai, te cuprinde cel mai dens miros de flori din lume, de la teii ce se intind pe 1300 de hectare. In fine, ca totul sa fie lamurit, Palamaru a cumparat, in ultimii 18 ani, cam tot ce se putea cumpara in jurul marelui codru aflat in proprietatea statului, curmand din fasa orice tentativa de speculatie imobiliara a celor dispusi sa inlocuiasca copacii cu vilele, asa cum au facut in Padurea Baneasa. A cumparat pentru a proteja, iar ca protectia sa fie consolidata, a obtinut, cu ajutorul Directiei silvice judetene si al altor iubitori ai padurii, statutul de Parc Natural protejat, pentru o suprafata uriasa. Cu exceptia unei portiuni de smarcuri si teren malos, aflat la portile Deltei, unde va amplasa un superb Sat European, pe nici o alta suprafata din zona nu se poate construi fara avizul Administratiei Parcului. Asociat cu vecinul Nicu Olteanu si cu sotia lui, Oita, Palamaru are ambitia sa puna Comana pe harta turismului de elita al Romaniei. Selectia o va face spatiul restrans de cazare, pretul de trei si, in viitor, patru margarete, controlul strict al zgomotului, respectul impus fata de padure si Delta. Traind pe pamantul natal, aproape de locul copilariei, Palamaru crede ca de aici i se trage norocul implinirii. A ramas sa stea de veghe la marginea padurii, sa-i invete si pe altii cum sa traiasca in armonie cu natura, convins ca omul nu poate supravietui secolului al XXI-lea, daca nu respecta Creatia lui Dumnezeu.
"Mi-am petrecut copilaria construind case de caramida in spatele curtii"
- Comana se afla pe traseul celui mai vechi drum care lega Nicopole (Giurgiu) de Targoviste, fosta capitala a Tarii Romanesti. Un loc ce aminteste de tineretea si sfarsitul lui Vlad Tepes si de bataliile lui Mihai Viteazu. Ce altceva ne puteti spune despre Comana?
- Comana, alaturi de Calugareni, Singureni, Mironesti si Gostinari, este parte a celei mai importante bariere crestine in calea expansiunii otomane. In mlastinile Neajlovului si-au pierdut viata zeci de mii de ieniceri si spahii, fie sub sabia lui Mihai Viteazu, la Calugareni, fie sub alte sceptre domnesti de care nu se mai vorbeste. Profesorul Razachievici de la Institutul "Nicolae Iorga" ne spune ca Vlad Tepes a copilarit la Mironesti (fost Coieni) si tot aici s-a indragostit pentru prima oara. A ctitorit o biserica de lemn pe locul unde se inalta azi Manastirea Comana, iar la Fantana cu Nucul, chiar pe o latura a Deltei, a dat o batalie cu Laiota Voda, care l-a invins, decapitandu-l si trimitandu-i capul la Istanbul. Deci, Comana este un loc pe care merita sa-l iubesti, atat pentru natura lui uluitoare, cat si pentru bogata lui istorie.
- Desi cantecul batranesc ii fericeste pe padurari, pentru ca "se plimba prin lastari, cu punga plina de bani", dumneavoastra ati parasit Ocolul silvic si v-ati dedicat afacerilor si turismului rural. Care a fost motivul?
- Mi-am petrecut copilaria construind case de caramida, in spatele curtii. Am avut dintotdeauna chemarea zidirii, asa ca imediat ce s-a putut, am parasit sistemul de stat si mi-am luat soarta in propriile maini. Sotia mea, Sanda, m-a ajutat enorm, ea are un spirit practic foarte dezvoltat. Pentru ca am crezut in potentialul turistic al acestei zone, mi-am cumparat o casa de tara pe care, cu timpul, am transformat-o in pensiune de trei margarete, pastrand stilul zonei Vlasca, in care ne aflam. Satenii ma priveau cu suspiciune si pariau ca voi ramane cu ea goala. Cine sa vina la Comana in campie, unde-s calduri si praf si drumuri proaste? In realitate, avem rezervari deja facute pentru toate week-end-urile lunii mai, cand infloresc teii. Nu suntem o destinatie prea cunoscuta si dorim sa ramanem asa, pana nu vom ridica noul hotel si grupul de casute de peste lac, din cadrul proiectului "Satul European Comana". Speram sa mai apara si alte pensiuni in sat, dorim concurenta, vrem dezvoltare echilibrata, durabila, dar nu in padure si nici in Delta. De fapt, nici n-ar fi posibil, deoarece Administratia Parcului Natural n-ar permite.
"In doi ani, vom transforma Comana in cel mai important "arbitru" al turismului rural din sudul Bucurestiului"
- In primul rand, nu va afecta peisajul, nu va fi un intrus in delta sau in padure. Se va construi la margine. Hotelul, proiectat de eminentul arhitect Niculae (Bebe) Ionescu, va avea relativ putine camere, nu va fi inalt, va respecta specificul rustic, dezvoltand mai mult serviciile (sali de conferinte, restaurant, sala de fitness etc.) decat zona de cazare. Scopul e clar: sa lasam si vecinilor sansa de a construi spatii de cazare pentru toate buzunarele. Vom amenaja un lac de 4 hectare, pe care il vom popula cu nisetru, morun, pastruga, stiuca, lin, salau. Vom amenaja un observator pentru pasari, doua insule de agrement, o cherhana pentru turisti, un teren de tenis, punti pentru admirarea pestilor, foisoare si umbrare acoperite cu stuf pentru jocuri de societate. Sporim parcul de barci cu motor, pentru vizitarea deltei, in functie de cerinte, construim o piscina si doua baruri etc. Pe scurt, in doi ani, cu bani europeni, vom transforma Comana in cel mai important "arbitru" al turismului rural din sudul Bucurestiului.
- Sunteti optimist. Dupa cum arata drumurile, nici macar primaria nu crede prea mult in proiectul dvs. Comanenii par a nu avea habar de comoara de la marginea satului lor - padurea si delta. Cum veti razbi pana la urma?
- Plec de la constatarea ca Romania, in zona de sud, nu are prea multe sanse de dezvoltare. Agricultura e la pamant, seceta usuca totul, industria nu exista. Ce mai ramane? Turismul rural, farmecul campiei, exploatarea putinelor resurse existente. In sensul acesta, Comana este un dar ceresc, si cred ca vor intelege tot mai multi acest lucru. Chiar si primaria pare a-si fi schimbat optica, de vreme ce a reparat deja o portiune din sosea. La noi se spune mereu: "sa se faca"; ar fi cazul sa se termine odata cu acest "sa se...". Sa facem noi, adica eu sa fac, dumneata, ala, fiecare sa faca ceva! Eu sunt un pionier, da, dar am reusit sa aprind flacara, oamenii vin deja cu propuneri de dezvoltare durabila, ne iau in serios pe zi ce trece, e o reactie in lant.
- Unii vor spune ca norocul v-a suras inca din clipa in care ati ales sa studiati Silvicultura la Brasov. Bun cunoscator al naturii, v-a fost usor sa vedeti in viitor, sa anticipati dezvoltarea turismului rural si ecologic.
- Intr-adevar, ca inginer silvic vreme de 15 ani in ocolul Comana, am ajuns sa cunosc zona la metru patrat. Ceea ce n-apucasem sa descopar in copilarie am batut mai tarziu cu piciorul, imbracat in uniforma verde a statului. Am avut o misiune superba: sa ocrotesc padurea, ceea ce era atat de pe sufletul meu... Dar n-am fost singur, am avut norocul sa am colegi la fel de dedicati acestui scop nobil. Ma gandesc acum la Dan Dumitrescu, directorul Directiei silvice Giurgiu; la Mihai Mihalache, actualul sef de ocol Comana si, nu in ultimul rand, la Vasile Dica, un om extraordinar, care s-a luptat foarte mult pentru pastrarea integritatii naturale a acestei zone. Impreuna, am pus bazele crearii singurului parc natural din sudul tarii, Parcul Natural Comana, cu o suprafata de 25.000 de hectare. Fara sa fim impotriva constructiilor, noi am oprit eventuala expansiune a unor lucrari nesabuite in padure si delta si in toata rezervatia.
"A ferit Dumnezeu padurea Comana de marea nenorocire a retrocedarilor"
- Cum a scapat padurea Comana de ciuma revendicarilor din ultimii ani?
- Am avut noroc. E padurea statului din 1864, de la Cuza, cand au fost alungati grecii ce detineau manastirea. Esentiala a fost existenta ocolului de stat. Dupa parerea mea, a fost o catastrofa ca in multe zone s-a renuntat la administrarea padurii de catre stat. Padurea gestionata particular este o eroare. Sunt un adept al proprietatii particulare, al retragerii statului din activitatile economice, dar padurea are nevoie de structuri controlate de stat, pe suprafete foarte mari. Este o teorie preluata din Germania. Franta a dat particularilor 75% din padure, dar in scurt timp s-a ales praful: consistenta ei s-a redus pana 0,3%, iar statul francez a fost obligat s-o rascumpere, pentru a-i asigura regenerarea. Din nefericire, noi, cu toate ca stiam acest lucru, am dat padurea particularilor, si se vede jaful la care s-a ajuns in toti muntii. Pe Comana a ferit-o Dumnezeu de aceasta mare nenorocire. Avem totusi o problema: Fondul de vanatoare ne-a fost luat, prin diverse smecherii, de o firma particulara care, desigur, nu gestioneaza cum trebuie vanatul zonei, nu aduce servicii, ci deservicii, lasand animalele sa moara de foame sau sa distruga culturile si sa dea iama in turmele si cotetele oamenilor din satele apropiate de padure. Colegii mei, Mihalache si Dica, se lupta pentru recuperarea Fondului si speram ca vor castiga, deoarece nu vrem ca vanatul sa dispara din padurea Comanei.
- Ministrul Mediului, Atila Korodi, a cerut interzicerea vanatorii in Delta Dunarii. N-ar fi trebuit sa ceara acelasi lucru si in Delta Neajlovului?
- Ba da, insa probabil nu stie de existenta noastra. In Raportul la Studiul de impact asupra mediului din zona Satului European, noi am propus (si am reusit!) interzicerea cu desavarsire a vanatorii in zona protejata a Deltei noastre. Asa ca d-l ministru ar fi bine sa stie ca noi il sprijinim si am creat deja un precedent. In cazul padurii, suntem impotriva vanatorii intensive, gen Balc, si urmarim numai selectia animalelor bolnave sau inmultite peste masura.
- Pana la urma, ce este pentru dumneavoastra Comana?
- Comana este viata mea, este un loc sfant. Aici este ceva cosmic, dumnezeiesc. De aici nu pleaca nimeni suparat, obosit sau plictisit, mai ales daca a facut o plimbare cu barca. In padurea si in canalele de aici nu se intra decat cu pietate si respect pentru natura. Nu vom mai fi noi, vor veni altii dupa noi. Sunt destui tineri, sunt copiii mei, sunt copiii lui Mihalache si altii, care vin si vor tine la Comana asa cum am tinut noi.
D-lui Gelu Palamaru ii puteti scrie la e-mail: office@gecapm.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
