Noroc bun... in Spania!

Valea Jiului e plina de frumoase adormite si cam bolnave.

Asa au constatat functionarii guvernamentali care au evaluat situatiile medicale din ultimul an pentru intreaga Companie a Huilei. Ca mai mereu pana acum, au descoperit ca reforma face rau sanatatii. Produce boala somnului.
Un somn secular s-a asternut peste Valea Plangerii. 700 de ani! Atatea zile de concediu medical au primit ortacii anul trecut! Poate ca acum 15 ani, cand in Vale munceau zeci de mii de oameni, nici nu ar fi fost prea mult. Isi mai da omul cu picamerul peste picioare de atata aglomeratie si plictiseala. Doar ca, in prelungita coma in care se afla mineritul, numarul angajatilor din Valea Jiului a scazut, intre timp, la 12 mii. Exista perspectiva, asa ameninta guvernul cand nu simte sula alegerilor in coaste, ca si aceasta organigrama sa fie substantial redusa cam cu o treime in urmatorii doi ani. 700 de ani de concediu medical pentru putin mai mult de zece mii de mineri! Adica vreo patru saptamani de relaxare pe an pentru fiecare miner in parte. Asta pe langa concediul de odihna, zilele libere si programul redus.
S-ar zice ca cineva, acolo sus, ii vrea adormiti pe mineri. Nici Miron Cozma, de obicei energizant ca un soc electric, nu a reusit sa stranga in strada, la primul miting de dupa iesirea din puscarie, mai mult de o suta de oameni. Cei mai multi curiosi sa-l pipaie si sa urle "este!". O fi fost mesajul lui invechit? S-au saturat oamenii de pletele ganditoare ale luceafarului de la Jilava? Unde or fi fost zecile de mii de tovarasi ai celui mai talentat spargator de norme si de fete din beciurile de la Jilava? In concediu medical? In Spania, la munca? La sapat autostrazi pe plaiuri mioritice? Nu se stie. Aflam - la mai bine de zece ani de cand a inceput, zice-se, cu adevarat reforma mineritului - ca, de fapt, guvernele care s-au succedat de atunci pana azi nu au reusit sa gaseasca surse alternative de energie, mai cu seama pentru ca nu au stiut ce sa faca si in ce proiecte sa-i implice pe minerii pe care ar fi trebuit sa-i trimita in somaj daca ar fi inchis minele. Cert este ca reforma a continuat de fatada, in vreme ce in spatele usilor inchise, mineritul continua sa faca ravagii profesionale, economice, sociale si ecologice. Minele sunt in continuare deschise si, in ciuda costurilor uriase, functioneaza. Aflam din cand in cand, atunci cand se mai surpa peretii unei mine prost conservate sau cand oamenii ies in strada cerand salarii mai mari. Caci, da, minerii se pregatesc de revolta! Vor salarii cu 25 la suta mai mari si stergerea datoriilor Companiei. Dupa o iarna in care pretul caldurii a crescut facturile si tensiunea arteriala a beneficiarilor casnici, o cerere ca aceasta pare o gluma de prost gust. Dupa o iarna in care nici pretul energiei electrice nu a stat pe loc, tot din pricina costului mare al productiei in termocentralele in care se foloseste carbune adus cu limuzine de lux din Valea Jiului, pare de neconceput ca minerii sa inceapa licitatiile pentru salarii, zile libere si bonusuri.
S-a spus des in ultima vreme ca romanii sunt un popor bolnav. Asa rezulta din fisele medicale alcatuite de medici in cadrul programului national de sanatate. Peste doua milioane de bolnavi de hepatita. Zeci de mii de cazuri de cancer. Nu punem la socoteala bolile pe care oamenii nu le mai baga in seama si le poarta pe picioare. Sa nu mai spunem ca nu s-a facut inca nici o cercetare a bolilor psihice sau a deficientelor de comportament. Si cine trateaza bolile economiei, cronicizate in ani de nepasare? Asta e! Problemele nerezolvate s-au acumulat in ani si acopera tot orizontul. Nu ne mira ca nici minerilor nu le mai vine sa sparga abatajele ca pe vremuri. Nu mai sparg norma dupa norma. Nici eroii muncii socialiste nu mai sunt ce-au fost. Uneori pe romani ii apuca disperarea si le vine sa intre intr-un concediu medical mai lung, asa, pana la pensie.
Sau pana pleaca la munca. In Spania.