Emotia si uluirea ma coplesesc si azi, dupa cele intamplate cu foarte multi ani in urma, tot intr-un februarie posomorat. Ele insa au capatat in timp alte valente si alta dimensiune.
Era acea perioada infricosatoare a daramarii bisericilor si a caselor vechi, facuta fara frica lui Dumnezeu, cand se murea de inima rea, dar cui ii pasa?
Casa noastra parinteasca, situata undeva in zona Prahovei, urma sa fie si ea culcata la pamant fara mila si, mai ales, fara logica. In ea mai locuia doar tatal meu, in varsta de 86 ani, care respingea cu vehementa ideea plecarii sale din locul in care traise de peste 60 de ani, din casa lui pe care o ridicase cu sacrificii. Cunostea fiecare coltisor, fiecare obiect... Vederea ii era mult slabita, dar chiar si cu ochii inchisi, se descurca perfect prin camerele incarcate de amintiri.
Autoritatile locale hotarasera in mod abuziv ca locuinta tatalui meu trebuie daramata, desi ea nu figura in planul de sistematizare. I s-a adus la cunostinta ca i se repartizase un apartament cu 2 camere (avea nevoie de insotitor) intr-un bloc "nou". L-am luat in primire, dar mi-au fost necesare 3 saptamani de munca serioasa, pentru a scoate la lumina si a elimina mizeria lasata de meseriasi. Nimic nu functiona, molozul bloca totul, pana si toaleta era infundata cu ciment, iar pe linoleum parca se varsase cu galeata vopsea si prenadez. Am izbutit in cele din urma sa realizez un minimum de confort, in speranta ca tatal meu va suporta si depasi socul schimbarii agresive.
Ziua fatidica a sosit. L-am ridicat pe tata din patul in care zacea invelit cu plapuma pana la gura, l-am imbracat cat mai gros si l-am rugat sa ma astepte pana ce duc asternutul de pat in apartamentul de bloc. In casa era foarte frig, pentru ca fusese sigilat tot: gaze, lumina, apa. Am plecat grabita cu plapuma si pernele, am urcat scarile blocului, si ajunsa in fata usii apartamentului, am incercat sa descui yala, dar eforturile mele au fost zadarnice. Am apelat la vecinii foarte saritori, dar nici ei n-au putut face nimic. Clanta usii parea impietrita. Disperata, am alergat pe strada si am apelat la un tanar, care, dupa ce a aflat despre ce este vorba, m-a asigurat ca el deschide orice incuietoare. S-a straduit mai bine de jumatate de ora, dupa care a decretat sententios ca usa trebuie sparta.
I-am multumit pentru stradanie, i-am platit, el a plecat, iar eu, in neputinta mea, am izbucnit intr-un hohot de plans nervos. Am cazut in genunchi si printre sughituri am rostit rugaciunea "Tatal nostru", cu putere si durere. Am repetat-o de cateva ori si, istovita de plans si esec, m-am ridicat, ajutandu-ma de clanta usii, care s-a deschis... singura!
Nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Tremuram de emotie. Se produsese o minune dumnezeiasca. Am pasit cu sfiala in casa, simtind ocrotirea, am aprins o lumanare, am ingenuncheat in fata icoanei si i-am multumit bunului Dumnezeu. Apoi, coplesita de emotie, am alergat fericita la tata, care ma astepta intepenit de frig si nelinistit de intarzierea mea.
I-am povestit tot ce se intamplase, iar el, ca un intelept, mi-a zis calm si impacat cu sine: "Fetita tatei, semnele date de Dumnezeu sunt clare. Casa in care ma duci acum nu ma vrea, dar Dumnezeu ma va elibera. Sa va pregatiti de inmormantare".
Dupa cateva zile, inima tatalui meu s-a oprit, dar pe fata lui a aparut un zambet eliberator. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, pentru ca a fost un bun crestin si un parinte desavarsit.
E.H. - Bucuresti
Cele 24 de Vineri Mari
Binecuvantata, iubita si mult stimata "Formula AS",
Povestea mea a inceput in toamna anului 1986, cand, pe 25 septembrie, am nascut un baietel voinic si sanatos, pe nume Florin-Emanuel. Am stiut ca voi naste baiat inca din faza de zamislire a lui, deoarece am visat acest lucru, iar visul s-a repetat de mai multe ori la rand.
Nasterea - Reproduceri dupa icoane pictate pe sticla de Mariana Macri
Ajunsa acasa, am urmat sfaturile parintelui si atunci am descoperit adevarata rugaciune si totodata binefacerile ei. L-am rugat pe preotul paroh de la biserica unde mergem, care e si duhovnicul meu de altfel, sa-mi dea o carte de rugaciune mai simpla, apoi alta mai groasa si Biblia. Rezultatele nu au intarziat:
- dupa trei vineri de post, copilul a inceput sa-si miste cate putin mainile si picioarele;
- dupa sapte vineri - isi tinea cate putin gatul;
- dupa douasprezece vineri - statea cateva minute in fundulet;
- dupa douazeci si una de vineri - facea cativa pasi.
Iar cand s-au implinit douazeci si patru de vineri, nici mai mult si nici mai putin cu o zi macar, copilul meu a mers in picioare si a inceput sa articuleze anumite cuvinte. Avea 3 ani. Cele 24 de posturi de vineri si rugaciunile mele fierbinti se transformasera in minune. Cand vrea Dumnezeu, viata noastra se umple de miracole ca primavara de soare.
Va multumesc foarte mult ca ati avut rabdarea pentru a citi aceste randuri. Va iubesc foarte mult! Cu multa stima si mult respect,
JIPA AURELIA - str. Mihai Eminescu nr. 1, bl. 1, ap. 9, Focsani, judetul Vrancea
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
14.03.2008, 21:37Purcelu Marcelu
Nu am citit articolul pt. ca, pt. mine rugaciunea nu semnifica o invocare a lui isus,mohamed,buda,etc....rugaciunea nu reprezinta altceva decat o incarcare a corpului cu energie pozitiva; o mobilizare a sistemului de autoaparare!!! nu conteaza "dumnezeul" la care te rogi!!! important este SA CREZI!!!pt. ca prin aceasta,sa-i zicem autosugestie, corpul nostru se "elibereaza" de gadurile rele si se "mobilizeaza" pt. a face fata confrutarilor-rugaciunilor-pe care vrem sa le depasim...a te ruga este echivalentul cu a pune un movil la incarcat...dupa o rugaciune ,sistemul nostru de aparare este mult mai puternic, ne simtim mai imuni,mai curajosi...caci SUNTEM CONVINSI CA, ACOLO UNDEVA CINEVA--sa-i zicem "DUMNEZEUL MEU"--MA VA AJUTA!!! in asta consta secretul religiei!!! restul nu e decat "politica religioasa" menita a supune oamenii,a-i indobitoci,a le lua banii pt.rugaciuni la bserica,botezuri,inmormantari,...DUMNEZEU NU ESTE ALCEVA DECAT "SPERANTA DE AJUTOR",PE CARE MIZAM CA O VOM PRIMI DE UNDEVA!!!SI DACA CREDEM CU ADEVARAT IN EA,NE VA AJUTA MULT PT. A DEPASI MOMENTELE GRELE ,PRIN CARE TRECEM UNEORI!!!---inca odata,ma repet,nu conteaza la ce sau cine, te rogi;important este SA CREZI!!!----un salut de la Marcel
16.03.2008, 04:38Maria-Stefania Macovei
Nu pot fi de acord cu punctul dumneavoastra de vedere domnule Marcel.
DUMNEZEU EXISTA!Are nume diferite dar ESTE UNIC!
EL decide daca ne trezim dimineata sau daca murim,EL ne ajuta sa facem fata provocarilor vietii,EL face adevarate minuni.
Si daca as fi dispusa sa va cred,spuneti-mi va rog :"in ce este important sa crezi?"
Admit ca exista o poltica religioasa,dar nu este in nici un caz practicata de cei care povestesc minunile de care s-au bucurat.
Maria
16.03.2008, 17:36Purcelu Marcelu
...un forum de discutii!!!aici,sa intre bine in cap la toti,se comenteaza articolul si nu parerile celorlalti!!! p.d.--nu ma intereseaza ce cred ceilalti despre felul cum gandesc eu ; pe viitor abtineti-va sa-mi mai dati "sfaturi"!!!CLAR!!!??
17.03.2008, 00:53Carmen Topa
Nu voi intra in polemica cu cei care, desi nu citesc, isi spun parerea cu aerul atotstiutor.
Credinta este ceva atat de puternic si special incat nu poate fi pusa in discutie. Cel putin ortodoxia nu se apara prin polemica. Fiecare trebuie sa ajunga la cunoasterea mistica prin cautare , prin descoperirea proprie. In relatia cu Dumnezeu fiecare traieste o experienta unica si ierepetabila asa cum fiecare din noi suntem unici si irepetabili.
Ceea ce doresc sa subliniez este faptul ca nu putem ajunge la deplina cunoastere, la intalnire cu Dumnezeu fara ajutor, iar ajutorul nostru este Biserica si preotul.
Am auzit pe multi zicand : « eu ma rog in felul meu, acasa, nu la biserica pentru ca nu-i iubesc pe preoti ».
Ei bine, dragii mei, nu se poate. si a doua marturisire scrisa mai sus dovedeste aceaste. Preotul este conducatorul, cel care poate face ordine in mintea si in sufletul nostru. El ne va ajuta sa intelegem de ce si cum trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu pentru ca sufletele noastre sa aiba acea pace speciala pe care doar credinta adevarata ne-o aduce in viata.
In drumul spre biserica putem gasi si acel duhovnic pe care il cautam, omul cu har care sa ne ajute sa intelegem de ce, cum si pentru ce TREBUIE sa ne rugam !
Biserica ortodoxa nu face inventarul minunilor ; cele doua marturii pe care le-am citit aici, ca si multe altele aparute in aceasta revista, sunt trairi personale, dovezi cutremuratoare ale desavarsitei iubiri a lui, Dumnezeu.
Rugaciunea nu trebuie sa fie nici lunga nici scurta, nici complicata sau sofisticata. Ea trebuie sa fie sincera, din inima si staruitoare.
Trebuie sa fim invatati sa ne rugam. Se spune ca trebuie sa avem mare grija ce ii cerem lui Dumnezeu. Cunosc pe cineva, un intelectual educat, care mi-a facut odata o marturisire cutremuratoare : ori de cate ori i-a cerut cu putere lui Dumnezeu ceva ruga i s-a implinit ! Nimic insa din ce ii ceruse Domnului nu era spre binele lui, asa ca….toate suferintele sale s-au inmultit. Trebuie sa stim ce si cum sa ii cerem lui Dumnezeu .
Deaceea cred ca trebuie sa ne cautam duhovnici si credeti-ma , din fericire, nu ducem deloc lipsa de ei. Trebuie doar sa ii cautam si cu ei impreuna sa aflam CALEA!
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze !
19.03.2008, 12:35G Eugenia
Citez: "Nu am citit articolul pt. ca, pt. mine rugaciunea ...."
Dle Marcel Ioan Cutean, daca nu ai citit articolul, atunci ce anume comentezi pe forum? Titlul?
Si daca dta nu ai citit articolul de ce te ratoiesti la cei care l-au citit spunandu-le :" sa intre bine in cap la toti,se comenteaza articolul ".
Adriana
19.03.2008, 15:34Mihaela Cio
S-a dovedit in multe cazuri cit de important este optimismul pentru omul bolnav,ca o gindire pozitiva te poate vindeca de boala.Admitem parerea d-lui Marcel Ioan Cutean ca "dupa o rugaciune...SUNTEM CONVINSI CA...DUMNEZEUL MEU MA VA AJUTA" si ca avind aceasta speranta in inima sa, omul se vindeca de o boala,adica o stare psihica buna te ajuta.Daca dl. Marcel Ioan Cutean ar fi citit articolul ar fi vazut ca nu persoana care s-a rugat este cea care s-a vindecat, ci fiul ei de numai 3 ani.Se stiu cazuri in care oameni, care aflati in primejdii si au spus o rugaciune au scapat din acea primejdie.Daca ma aflu pe un vapor in mijlocul furtunii, cu ce ma ajuta optimismul meu? Poate acesta sa potoleasca furtuna?Nicidecum d-le Cutean.Dar o rugaciune,spusa cu credinta poate potoli furtuna.Sa fiti sigur de asta.
19.03.2008, 16:29Ovidiu Gabriel Cladoveanu
Sunt dovezi stiintifice si istorice, ca teoria creationista sta la baza aparitiei omului. Cat despre credinta biserica primara s-a numit Biserica Ortodoxa Universala. Nu promovez o religie, ci ADEVARUL, ISTORIA.
"...una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica" . Succesiunea apostolica este detinuta de o singura credinta. Cerceteaza istoria domnule Marcel Ioan Cutean inainte de a emite o parere.
Nu mai suntem in epoca comunista in care sa nu avem acces la informatie. Stim adevarul.
Ovidiu Cladoveanu.
20.03.2008, 11:08S Elena
Rugaciunea este modul in care omul "vorbeste" cu Dumnezeu. Cred ca orice gand catre Domnul ar trebui sa fie ca o rugaciune catre El. Nu se poate altfel. Insa si rugaciunea trebuie "indrumata".
Doamna Carmen Topa are dreptate. Duhovnicul este cel in masura sa ne ajusteze itinerariul credintei. Indiferent de cum este el ca om (sau cum il vad unii ca ar fi), ca preot, insa, are harul lui Dumnezeu asupra sa si tocmai de aceea ne poate ghida.
Experientele narate mai sus sunt cutremuratoare; sunt sigura ca se intampla multor credinciosi sa vada pur si simplu cum rugaciunile lor se materializeaza. Din pacate, de foarte multe ori uitam si doar trecand prin noi si noi "caderi" ne reamintim de bunatatea Domnului. Asa cum scrie in cartile sfinte, cel mai bine ar fi sa ne lasam in voia lui Dumnezeu: "fie mie dupa cum voiesti"...
Ma mira, insa, si ma intristeaza inversunarea unora porniti sa nege cu orice chip existenta Domnului, dragostea Sa. Fie ca Domnul sa ne lumineze pe toti!
20.03.2008, 22:45Iustin Dunareanu
Date fiind descoperirile recente din domeniile A.D.N.-ului si al teoriei informatiei, cum s-ar explica ele daca originile A.D.N.-ului sunt atribuite pur si simplu vreunui accident primordial (conform corifeilor evolutionisti)? Extraordinarul nivel de informatie organizata, intalnita in codul genetic, putea sÄÆ’ apara dintr-o sursa inconstienta, precum „ceasornicarul orbâ€? al savantului neodarwinist Richard Dawkins? Iata un fapt ce continua sa asurprinda pe orice om de stiinta din acest domeniu.
Ajuns pe coperta revistei Time, A.D.N.-ul este faimoasa molecula a ereditatii. El reprezinta structura macromoleculara complexa, cu rol de a stoca informatie genetica . Daca totalitatea informatiei genetice dintr-un organism este cuprinsa in genotip, din interactiunea acestuia cu mediul rezulta un ansamblu de insusiri morfologice, fiziologice si biochimice apartinand unui individ (fenotip).
CercetÄÆ’rile recente au scos în evidenta faptul ca astfel de interactiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai exista un stoc de informatie, care, potrivit unor specialisti, ar putea avea un suport de o altÄÆ’ natura (probabil spirituala).
Directorul ProcesÄÆ’rii Datelor de la Institutul de Fizica si Tehnologie din Braunschweig (Germania), profesorul Werner Gitt aprecia ca cea mai inalta densitate a informatiei pe care o cunoastem este cea a moleculelor A.D.N.
Capacitatea de inmagazinare a A.D.N.-ului, transportorul de informatie al fiintelor vii, este de 45 de milioane de milioane ori mai eficace decat megacipul. Suma totala a cunostintelor depozitate in prezent in bibliotecile lumii este estimata la 10 la puterea 18 biti. Daca aceasta informatie ar putea fi stocata in molecula A.D.N., 1% din volumul unei gamalii ar fi suficient pentru acest scop.
Molecula de A.D.N. este un sistem tridimensional de inmagazinare a informatiei deosebit de complex, in timp ce megacipul este numai bidimensional. Dar care ar putea fi sursa unei cantitati negandit de mari de informatie stocata atat de eficace in molecula A.D.N.?
Ramura importanta de investigatie stiintifica, teoria informatiei (domeniu in care profesorul Gitt este una dintre vocile autorizate) arata intr-un mod convingator ca informatia nu apare si nu poate aparea din vreo stare de non-informatie, tot asa cum viata nu purcede din ne-viata (dilemele evolutionismului). Mai mult, informatia a ajuns acum sa fie recunoscuta ca a Treia Cantitate Fundamentala a universului, care, pana in prezent, era gandit a fi constituit numai din doua cantitati fundamentale: materie si energie.
Acestea doua nu sunt suficiente pentru ca A.D.N.-ul sa functioneze. Ceea ce este necesar, cel putin pentru inceput, este o infuzie de informatie, de care nici materia, nici energia nu sunt responsabile si pe care nici una dintre ele nu o poate suplini. Potrivit fondatorului ciberneticii si al teoriei informatiei, Norbert Wiener, informatia nu poate fi de natura fizica, desi e transmisa prin mijloace fizice: informatia nu este nici energie, nici materie, ci informatie. Nici un materialism care esueaza in a da seama de aceasta, nu mai poate supravietui.
Insa, mai nelinistitor pentru sustinatorii materialismului decat descoperirea recenta a informatiei ca a Treia Cantitate Fundamentala este lamurirea originii ei: daca in orice sistem este gasit un cod de baza, se poate conchide cÄÆ’ sistemul isi are originea intr-unul mintal si nu a apÄÆ’rut la intamplare. Sensurile reprezinta intotdeauna concepte mentale distincte de materie si energie, avandu-si originea intr-o sursa inteligenta. Informatia poate fi inmagazinata prin mijlocirea limbajului si transmisa prin transportori fizici. Ea insasi este în intregime invarianta. Cauza acestei invariante salasluieste in natura ei non-materiala.
S-ar parea ca, in vreme ce unii materialisti sunt ocupati sa caute prin locuri gresite vreun „ceasornicar orbâ€?, lipsit de inteligenta si sens, alti cercetÄÆ’tori se deschid catre Mintea lui Dumnezeu. Informatia cere ca sursa a sa inteligenta, iar inteligenta cere gandire…