"Romania e tara noastra"

Un "miracol" adevarat: sasii se-ntorc acasa si pun umarul la propasirea economica a tarii

Plecarea in masa a sasilor, la inceputul anilor '90, a fost o pierdere importanta pentru economia si viata sociala a Romaniei. Exact cand ar fi avut nevoie de mai multa rigoare si disciplina, tara noastra a fost parasita tocmai de cei care, prin veacuri, au intruchipat aceste calitati germanice prin excelenta. Daca industriile Brasovului, Sibiului si Timisoarei sunt azi preferate cu prioritate de investitorii straini, e si din cauza spiritului german, care mai dainuieste in ele, un spirit de maxima responsabilitate si pricepere profesionala. Ce noroc pe capul tarii noastre de azi sa i se intoarca, macar in parte, sasii inapoi. In anul de gratie 2008, in plin avant economic, Romania are nevoie de inteligenta tehnica si disciplina sasilor, a germanilor in general. Decat sa caute imigranti asiatici, necesari si ei, dar cu o mentalitate straina spatiului european, angajatorii romani ar face mai bine sa-i cheme pe sasii tineri, sa-i incurajeze sa calce pe urmele stramosilor lor de acum 800 de ani. Guvernantii, la randul lor, ar trebui sa elaboreze programe de sprijinire a integrarii acestora, tragand un avantaj din faptul ca patria lor de azi, Germania, traverseaza o criza economica destul de severa. Din sutele de mii de sasi (si svabi) emigrati in diverse etape, daca s-ar intoarce cateva mii, faptul acesta s-ar reflecta in evolutia pozitiva a afacerilor, ba chiar si mai mult. Programele europene de salvare a satelor si civilizatiei sasesti, alaturi de programele statului german de revigorare economica si culturala a spatiului germanic din Transilvania sunt elemente ajutatoare de care guvernul roman ar trebui sa tina seama in conceperea oricarui proiect inteligent de renastere, pe baze noi, a civilizatiei germanice din Carpati. Mai ales ca sasii au ramas foarte atasati de locurile lor natale. Ca dovada, multi dintre ei au inceput sa se intoarca. Unii doar in vizita, altii sa-si petreaca vacantele, iar altii sa deschida firme, sa intre in afaceri. Din aceasta categorie fac parte si Erich Schell si Dieter Schuster, doi tineri sasi din Talmaciu, reveniti definitiv in patria mama, in urma cu patru ani. Hotarati sa foloseasca noile oportunitati ale tarii, si-au deschis o firma de constructii de locuinte care bat, ca frumusete si indrazneala, kitsch-urile arhitectonice din Bucuresti.

ERICH SCHELL, administratorul firmei "Panatta Com"

"In Romania se construieste o noua lume si nu vrem sa fim dati absenti"

- Faceti parte din marele val al emigrarilor din 1990, dar si din micul val al intoarcerii din 2000 - 2008. De ce ati plecat stie toata lumea, dar de ce v-ati intors, stiu mai putini. De ce, din nou, Romania?

- Dintr-un motiv simplu: Romania e tara noastra. Am ratacit si noi un timp, ca orice fiu ratacitor, dar am ajuns la concluzia ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa. In Germania aveam rude, aveam slujbe bune si un statut onorabil, dar n-aveam prieteni adevarati, n-aveam atmosfera vesela din Sibiu, ne lipsea caldura relatiilor umane, cu care fusesem obisnuiti. In Germania, nu ne simteam acasa. Pe deasupra, dupa anii 2000, situatia economica de acolo a inceput sa se ingreuneze, nu numai pentru noi, "romanii", cum ne spuneau nemtii, ci pentru toata populatia. Au venit vremuri grele, cu somaj mare si locuri de munca tot mai putine, cu salarii inghetate si preturi duble, dupa introducerea euro. Duceai o viata de zi cu zi fara perspectiva, fara sanse mari de progres personal. E drept, in cei 14 ani cat am stat acolo, am reusit sa agonisesc ceva bani, o locuinta, o masina. Dar imi doream mai mult, insa nu se mai putea, oricat ai fi muncit. Atunci, intr-o discutie cu prietenul meu Dieter, am zis: ce-ar fi sa ne intoarcem in Romania si sa ne deschidem o mica afacere? Multi cunoscuti de-ai nostri castiga deja bani frumosi acasa, au afaceri profitabile si dinamice. Ne-am zis ca in Romania se construieste o noua lume si nu doream sa fim dati absenti! Zis si facut. Am pus bazele firmei "Panatta Com" si am inceput sa aducem utilaje de constructii din Germania. Sibiul era inca un oras lipsit de constructii noi, comerciale si rezidentiale, asa ca nu ne-a fost greu sa ne facem iute remarcati pe piata.

- Care este activitatea firmei dvs. in acest moment?

- Impreuna cu o firma romano-olandeza, "VTP Architects", dezvoltam un cartier de vile in Selimbar, la marginea Sibiului, numit "Rivium". Va fi primul cartier rezidential la standarde europene din Sibiu si poate din tara, prevazut cu tot confortul stradal (trotuare si strazi pavate, canalizare, linii telefonice si electrice, gaze, spatii verzi, flori, banci, gazon etc.), ca sa nu mai vorbim de confortul de interior, unde punem la dispozitie si mobila. Deci, nu numai casa "la cheie", dar si cartierul "la cheie". In dezvoltarile rezidentiale din toata tara si mai ales din Bucuresti, am vazut cum ti se da o vila frumoasa, mai scumpa decat la Paris, dar fie nu e racordata la gaze, fie n-are curentul electric conectat, fie nu are conexiunile telefonice fixe si nici cablul TV. In plus, ti se da o vila de lux, dar accesul se face prin noroi pana la glezne, iar aceasta situatie dureaza uneori ani de zile. Noi construim totul de la inceput, nemteste, din respect pentru clienti si pentru lucrul bine facut.

"Amicii si vecinii de bloc vor sa fiu primar in Talmaciu"

- Veti crea si dvs. "curcubeul" de culori si stiluri din cartierele luxoase din Bucuresti, unde nu exista nici o noima urbanistica si nici un respect pentru unitatea stilistica?

- Dimpotriva: noi construim numai doua tipuri de case, ordonate de-a lungul unor strazi de 12 metri latime, toate albe (in nici un caz galbene sau portocalii), cu pavaj rosu si trotuar gri. De notat ca si preturile noastre sunt competitive - circa 1000 de euro pe metrul patrat util. Si inca un amanunt: eu si Dieter vom fi primii rezidenti ai cartierului, ceea ce ne umple de mandrie si ne confirma ca am facut pasul corect atunci cand ne-am hotarat sa ne intoarcem in tara. Nu cred ca in Germania am fi avut o astfel de oportunitate.

- Ce v-a impresionat cel mai mult de cand v-ati intors in oraselul natal, Talmaciu, aflat la doi pasi de Sibiu?

- Atentia oamenilor, prieteniile inca puternice, disponibilitatea vecinilor de a urma un exemplu bun cand acesta se iveste. Spre exemplu, am reparat si am zugravit, cu sprijinul locatarilor, blocul in care inca locuiesc; la scurt timp, asociatiile vecine mi-au urmat exemplul, astfel ca zona noastra arata mult mai bine decat anul trecut. Probabil ca un ecou al situatiei din Sibiu, unde primar este un sas, s-a ajuns pana acolo incat multi amici si vecini mi-au propus sa candidez la primarie. Vor sa fiu primar in Talmaciu. Am fost nevoit sa refuz, deoarece am o firma si proiecte in derulare. Daca as accepta, as lua lucrurile in serios, mi-as dedica tot timpul comunitatii, dar as pierde o multime de oportunitati de afaceri. Nu m-am intors pentru o cariera politica, ci pentru o viata mai buna, mai linistita, in mijlocul prietenilor. Mai discutam despre primarie peste vreo zece ani, acum sunt si prea tanar.

DIETER SCHUSTER, asociat in firma "Panatta Com"

"Cand a picat Ceausescu, m-am bucurat enorm, iar visul repatrierii m-a obsedat pana in 2004, cand am facut pasul mult asteptat"

- Ce reprezinta pentru dumneavoastra acest cartier, ca si mall-ul pe care il veti ridica in vestul Sibiului?

- Implinirea visurilor noastre legate de Romania. Mandria de a lasa ceva important in urma noastra. In Germania, am fi lasat probabil o casa, unu-doi copii si amintirea unor baieti simpatici. De altfel, la numai un an de la emigrare, in 1988, mi-am dat seama ca nu este locul meu acolo. Eram sigur ca n-o sa imbatranesc acolo. Dar nici aici, in miezul terorii, nu ma puteam intoarce. Cand a picat Ceausescu, m-am bucurat enorm, iar visul repatrierii m-a obsedat pana in 2004, cand am facut pasul mult asteptat. Ai mei se mirau: ce-o sa faci tu acolo? O s-o iei de la zero? Da, o iau de la zero, asa cum am luat-o in Germania, in 1987. Deosebirea este ca, de data asta, voi fi in tara mea. Si, dupa cum se vede, am avut noroc. Si destul de multa ambitie, mult curaj si multa imaginatie. In plus, mi-am gasit si o romanca faina, Andreea, cu care m-am insurat, ca sasoaicele au disparut. Sunt fericit, avem un baietel de zece luni pe care o sa-l crestem in doua limbi, asa cum doreste comisarul european pentru multilingvism, d-l Orban. Intoarcerea in tara mai are o semnificatie speciala pentru mine: am jurat ca, dupa 40 de ani, sa nu mai lucrez ca angajat. Dorinta mi s-a indeplinit cu patru ani mai devreme, venind in Romania, unde lucrez, impreuna cu Erich, in propria noastra firma.

- Cum explicati, la randul dumneavoastra, parasirea Germaniei? De ce ati plecat?

- Nu pentru ca ne-am plictisit acolo. Nu. Dar ne trageau toate aici, ne era dor de locul natal, de casa sufletului care este Romania. Ne era dor si de Sibiu, orasul aflat in plina dezvoltare.

- Care sunt totusi problemele cu care va confruntati, in stil romanesc, la Sibiu?

- Aceleasi ca peste tot. Pe langa taxe multe, birocratie din belsug, mica coruptie si lipsa de disciplina, ne mai lovim si de lipsa fortei de munca. Nu sunt muncitori calificati, au plecat toti in Italia si Spania. Noi am angajat cativa tineri, tocmai din Craiova, pe care-i calificam si-i tinem pe langa noi cu salarii atragatoare. La noi in firma esti respectat, se castiga bine si se munceste organizat; primesti salariul integral, si pe timp de iarna, cand stai acasa, ceea ce nu gasesti la alte firme si nici in multe tari europene. Mecanicul de utilaje al firmei, mai aventurier si mai dornic de castig de felul lui, si-a luat un concediu fara plata, pentru a-si incerca norocul in Spania, sa nu zica pe urma ca n-a incercat. Dupa doua luni, s-a intors si a spus: "Baieti, e mai bine la voi. Dati-mi salopeta si ordinul de lucru". Multi au fost impresionati de gestul sau, care a contribuit in mod direct la micsorarea tentatiei unora de a pleca.

"E un fel de moda printre nemti sa se stabileasca in Carpati"

- Care sunt principiile dupa care va ghidati in afaceri si care au sanse de succes in competitia tot mai mare din Romania actuala?

- Sa faci lucrul bun de la inceput, adica sa croiesti de zece ori si sa cosi o data; sa ai un mod de gandire deschis noului si opus rutinei; sa fii consecvent in ceea ce faci; sa cugeti inainte de a deschide gura; sa te gandesti ca ceea ce faci nu este doar pentru maine, ci si pentru poimaine, asa cum au facut stramosii nostri la 1200, cand au construit bisericile care ne impresioneaza si azi; sa faci ceea ce faci ca pentru tine, cu suflet si profesionalism, cu convingere si decenta.

- Ati venit singur in Romania?

- Tata, pensionar, se repatriaza chiar in aceasta primavara. Desi a fost sceptic la inceput, caci este foarte negativist de felul lui, a ajuns sa se mandreasca cu mine si sa-si doreasca revenirea pe plaiurile natale. Si-a cumparat deja o casa in Talmaciu, a renovat-o si urmeaza sa-si aduca bagajele. Din pacate, mama a murit recent si, la rugamintea ei pe patul de moarte, am adus-o si am inmormantat-o tot in Talmaciu, sa fie aproape de noi. S-a mai intors si fratele meu cu familia, care are o firma de decoratiuni interioare si a castigat dreptul de a lucra tot la "Panatta Com." Fetita lui e mai mare cu doua luni decat baiatul meu, asa ca viitorul ne este asigurat. Mai am multi prieteni sasi, casatoriti cu nemtoaice bastinase, care se intereseaza pe Internet cum e aici, ce sanse sunt etc. Ei si sotiile lor vor sa emigreze, sa paraseasca Germania pentru Romania. E un fel de moda printre nemti sa se stabileasca in Carpati.

D-lor Erich Schell si Dieter Schuster le puteti scrie la e-mail: schell@panattacom.ro, respectiv: schuster@panattacom.ro