Desi pare cea mai nostalgica luna a anului, luna primelor brume si a ultimelor frunze scuturate in vant, noiembrie este o perioada de varf a naturii. Daca intri intr-o padure, mai intai esti uimit de forfota pasarilor grabite sa se pregateasca de iarna, umplandu-si camarile de bunatati. In poieni, se vad urmele de copite ale caprioarelor, pornite in cautare de smocuri de iarba, frageda inca, potecile ce duc la izvoare sunt intretaiate de semnele usoare lasate de cate o vulpe ori de urmele grele ale ursilor porniti in cautare de fructe tarzii. Acum cateva zile, am vazut insa la o margine de padure de fag alte urme, care m-au pus pe ganduri: o portiune de cateva zeci de metri patrati fusese sapata cu constiinciozitate de catre mistreti, aratand ca un teren arat cu un plug primitiv. Ce cauta turma de mistreti sub pamant, atata timp cat in apropiere avea la dispozitie un adevarat ospat de jir cazut din copaci? Raspunsul s-ar putea sa va surprinda: mistretii cautau radacinile plantelor medicinale de toamna. Si daca te uiti cu atentie in locul unde au ramat, mai vezi inca tulpinile uscate de cicoare, de cerentel si de angelica salbatica ramase dupa trecerea lor. Asadar, turma s-a... tratat acum, la intrarea in iarna, cu plante medicinale, lasand pentru moment deoparte ospatul cu jir. Instinctul, experienta speciei, inteligenta naturii ghideaza animalele sa se tina departe de bolile pe care oamenii au uitat cum sa le evite, apeland la medicamentele din "gradina lui Dumnezeu". Ce bine ar fi sa regasim cararea pierduta! Sa redescoperim stiinta inaintasilor nostri, care acum, in mijlocul lui noiembrie, in loc sa se planga de melancolii si depresii, o luau la drum, spre padure, pe urma leacurilor de toamna, ascunse in pamant. Pe cat de importante sunt vara pajistile inflorite, la fel de nepretuite sunt toamna radacinile incarcate de seve. Despre doua dintre ele, prea putin cunoscute, dar foarte puternice in tratarea bolilor sezonului rece, vorbim chiar in textul de fata: cicoarea si untul-pamantului.
CICOAREA
Denumirea sa stiintifica este Cichorium intybus si de vara pana spre iarna, cat este perioada sa de inflorire, e foarte usor de recunoscut. In popor se spunea ca cicoarea este cea mai mandra dintre ierburi, pentru ca infloreste pana la primele zapezi si nu se teme de frig. Este inalta de pana la un metru, cu tulpina de un verde-cenusiu deschis si cu florile albastre, cu multe petale, inconfundabile. Sub pamant dezvolta un rizom puternic, cu gust amar pregnant, in care sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva ale plantei. In Europa era considerata inca din antichitate un elixir pentru ficat si pentru digestie, precum si un puternic remediu impotriva otravurilor. In medicina populara romaneasca radacina de cicoare fiarta sau numai inmuiata in apa se dadea pentru cei "incuiati", adica pentru cei care sufereau de atonie gastro-intestinala si de constipatie. In Apuseni, radacina de cicoare se folosea plamadita in rachiu sau in vin contra "vatamaturii" (herniei) si a "durerii la inima" (ischemie cardiaca dureroasa). In Moldova cicoarea se punea la inceputul iernii in scaldatori impreuna cu iarba mare si cu fierea pamantului pentru a-i feri pe copii de raceli si de dureri de burta. Pentru "friguri" (malarie) se mai bea zeama de radacina de cicoare. Cei bolnavi de "jag" (pirozis) beau de asemenea zeama de cicoare si erau pusi sa linga sare.
Unde gasim si cum recoltam cicoarea
Utilizarile medicinale ale radacinii de cicoare
Dispepsie, digestie dificila - in Germania o comisie oficiala a guvernului, formata din medici si farmacisti (cunoscuta sub numele de "Comisia E"), a autentificat in anul 1990 faptul ca radacina de cicoare contine principii active care sporesc secretia de bila si de sucuri gastrice, imbunatatind digestia si eliminand probleme cum ar fi balonarea, inapetenta, atonia gastrica. Radacina de cicoare se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cu un sfert de ora inainte de fiecare masa cate o jumatate de lingurita.
Tulburari hepatice dupa otraviri - experimental s-a demonstrat ca organismele intoxicate cu substante foarte periculoase (cum ar fi metanolul, tetraclorura de carbon etc.) reactioneaza foarte bine la administrarea de tinctura de cicoare. Cicoarea nu actioneaza pe moment, ca antidot, in schimb ajuta la recuperarea organismului dupa otravire, stimuland in special drenarea si refacerea ficatului. Se fac tratamente de cate trei luni, interval de timp in care se ia cate o lingurita de tinctura de cicoare de trei ori pe zi.
Lipsa de calciu si de magneziu - este de notorietate in lumea medicala faptul ca de cele mai multe ori in alimentatia celor care sufera de aceasta problema este suficient de mult calciu si magneziu, problema constand in faptul ca organismul nu reuseste sa le asimileze. Medicina moderna nu are practic nici un medicament care sa stimuleze asimilarea acestor minerale esentiale in organism. Cercetari de data recenta arata insa ca cicoarea poate stimula aceasta capacitate de asimilatie. Anumite substante (inulina si oligofructoza) din radacina de cicoare nu pot fi digerate in intestinul subtire, ele stimuland in schimb o fermentatie in colon care duce la o absorbtie crescuta a calciului si altor minerale. Se administreaza pulberea de cicoare, cate 3 lingurite pe zi, in cure de 21 de zile. Pulberea trebuie sa nu fie mai veche de 1 an, pentru ca substantele active sa fie in concentratie suficienta pentru a determina acest efect.
Cancerul de colon - un studiu realizat in 2002 in Spania indica faptul ca cicoarea are un cert efect de reducere a riscului aparitiei cancerului de colon.
Boala canceroasa (adjuvant) - se face tratamentul descris anterior la cancerul de colon. Un studiu pe animale a aratat ca administrarea radacinii de cicoare a redus incidenta diferitelor tipuri de tumori, iar atunci cand boala canceroasa era deja instalata cicoarea a incetinit cresterea tumorilor si aparitia metastazelor. De asemenea, administrarea de cicoare ajuta bolnavii de cancer sa se hraneasca (reda apetitul alimentar) si stimuleaza functia de eliminare.
Diabet - un studiu realizat timp de 14 zile pe organisme cu diabet indus a aratat ca tratamentul cu cicoare reduce glicemia cu aproximativ 20%, trigliceridele cu 91% si colesterolul total cu 16%. De asemenea, cicoarea reduce producerea de glucoza la nivel hepatic si stimuleaza secretia de insulina din celulele pancreatice. Se administreaza infuzia combinata de radacina, din care se bea cate un litru pe zi.
Constipatia - zaharurile nedigerabile din radacina de cicoare stimuleaza formarea de bacterii prietenoase de tip bifidus in colon, creste biomasa fecalelor si continutul lor de apa, stimuleaza peristaltismul intestinal imbunatatind eliminarea. Se administreaza pulbere, cate 2 lingurite pe zi, dimineata si seara. Un tratament dureaza trei saptamani si se poate relua la nevoie dupa cinci zile de pauza.
Tahicardie, adjuvant in ischemia cardiaca - studii stiintifice arata ca cicoarea diminueaza ritmul cardiac prea accelerat avand un efect bland si stimulator totodata asupra inimii, similar medicamentelor digitalice. Se administreaza tinctura, din care se iau cate 3 lingurite pe zi.
Persoanele cu pietre la rinichi nu vor consuma in cantitati mari cicoare pentru ca radacina are un continut ridicat de oxalati.
Modul de preparare a radacinilor
Maceratul la rece
Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinute prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se consuma 1-3 pahare pe zi din acest macerat, intotdeauna pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura cu astfel de macerate din flori dureaza 3-6 saptamani.
Infuzia combinata
Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.
Tinctura
Se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de radacina, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni.
UNTUL-PAMANTULUI
Denumirea sa stiintifica este Tamus communis, iar popular se mai numeste si fluieratoare, brie, usoarea-pamantului sau vita-neagra. Este un leac eminamente popular, cercetarile stiintifice privitoare la efectele medicinale ale untului-pamantului fiind abia la inceput. Este o planta cu o tulpina ierboasa, lunga de 2-4 metri si care se agata de pietre si de alte plante, de unde si una din denumirile sale populare de "vita neagra". Florile sale sunt verzui, fiind foarte putin evidente, spre deosebire de fructele sale rosii, usor de remarcat toamna. Sub pamant dezvolta o radacina impresionanta, lunga de pana la jumatate de metru si foarte groasa (poate ajunge si la grosimea unui brat), cu o consistenta untoasa, de unde si denumirea populara sub care este cel mai adesea cunoscuta, de untul-pamantului.
Unde gasim si cum recoltam untul-pamantului
Creste mai ales in regiunile sudice ale tarii, la marginea padurilor, in luminisuri, pe langa garduri verzi. Adesea prefera zonele pietroase, unde radacina sa imensa se "ascunde", fiind foarte dificil de scos. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in apa rapid, pentru a nu pierde din substantele sale mucilaginoase. Se foloseste cel mai adesea proaspata, pentru aplicarea direct pe piele sau pentru prepararea tincturii.
Utilizarile medicinale ale radacinii de untul-pamantului
De la bun inceput trebuie spus ca untul-pamantului se foloseste doar extern, intern producand tulburari digestive si nervoase destul de grave. Iata in continuare utilizarile sale, verificate de catre medicina populara:
Reumatism - radacina data prin razatoare se aplica direct pe piele, dupa care se inveleste cu o bucata de panza curata si se lasa vreme de 5-15 minute. Articulatia tratata se va incalzi, durerea se va diminua, dupa cateva aplicatii se va imbunatati mobilitatea articulara. Tratamentul se repeta zilnic, pana la iesirea din criza.
Sciatica - se face aplicatia de la reumatism sau se aplica o compresa cu tinctura de untul-pamantului, compresa care se pastreaza vreme de 30 minute, dupa care zona dureroasa tratata se inveleste cu un material calduros de lana. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la eliminarea completa a durerilor de spate.
Sinuzita - intr-o bucata de tifon se pune o lingura de radacina de untul-pamantului si una de radacina de hrean, ambele date prin razatoare. Se tine aceasta cataplasma pe frunte vreme de 2-15 minute (in functie de intensitatea reactiei cutanate si de rezistenta la senzatia de arsura). In timpul aplicatiei se va elimina pe cale nazala o cantitate impresionanta de secretii, durerea va fi diminuata progresiv, la fel ca si senzatia de greutate in zona fruntii. Se fac 1-2 asemenea aplicatii in sinuzita acuta si pana la 12 aplicatii in sinuzita cronica.
Pneumonie, bronsita - se aplica pe torace o pasta din 5 linguri de radacina de untul-pamantului proaspat data prin razatoare, 2 linguri de hrean si 4 linguri de seminte de in macinate. Deasupra se pune un material de bumbac curat si o tesatura de lana calduroasa. Aplicatia se face vreme de jumatate de ora pe zi, 4-5 zile la rand. Are puternice efecte de stimulare a imunitatii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, usureaza respiratia.
Precautii la folosirea radacinii de untul-pamantului
Radacina de untul-pamantului poate provoca puternice reactii alergice cutanate la persoanele cu pielea sensibila. Din acest motiv se va folosi la inceput cu prudenta, doar pe o portiune restransa de piele, crescand aria tratata progresiv, pe masura ce observam ca reactia este normala. De asemenea, intrucat are un efect rubefiant puternic, planta va fi aplicata la inceput doar o perioada de 30 de secunde - 1 minut, crescand timpul aplicatiei, doar daca nu apare senzatia de arsura puternica si daca nu apar leziuni la nivelul pielii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
