Toamna marilor doamne

Marturisiri in tonalitati diferite, despre anotimpul frunzelor moarte

CORINA CHIRIAC
"In zilele mohorate, imi amintesc de momentele
fericite pe care le-am trait si ma hranesc din binele lor"

As vrea sa-i compun toamnei un poem, dar pentru ca nu sunt un versificator de vocatie, trebuie sa-i caut perechile de cuvinte in dictionarul de rime. Vai, ce putine sunt rimele substantivului "toamna"! Abia as alege vreo patru. Una dintre rime este "condamna". In partea asta de lume in care traim, toamna condamna, intr-adevar, la iarna. Pomii renunta la frunzis, pisoii fara stapan la bucuria unui tolanit in iarba inalta, zilele renunta la bucuria soarelui fierbinte, drumurile se pitesc in noroi. Umerii nostri sunt condamnati la greutatea paltonului; genunchii, la dureri reumatice; mainile, la inmultirea sacoselor care simt, si ele, ca vine iarna. Suntem condamnati la facturi marite pentru intretinere, la curatenie de toamna si oranduirea camarilor. Nu ma vait, ci spun doar ca dupa plecarea verii, toamna aduce cu sine o trezire la nevoi diferite. Totusi, continuu sa cred ca binele sau raul vietii depind din ce unghi vezi lucrurile. Asadar, o alta rima pentru toamna este "indeamna". Ca orice schimbare, toamna indeamna la mobilitate, la neintepenirea in reflexe, pareri, poate chiar mentalitati. Asa cum in muzica simfonica ai variatii la o tema, tot asa toamna ne indeamna la variatii pe tema problemelor zilnice. Dupa relativa stagnare a preocuparilor spirituale din timpul verii, toamna reincep scolile, se redeschid stagiunile teatrale, vernisajele si expozitiile, iar noi ne pregatim deja de sarbatorile de iarna, fie si numai punandu-le intr-un vesel plan de indeplinit.
O alta rima la toamna este "inseamna". Daca ani de-a randul sunt capabila sa imblanzesc condamnarea la o iarna care mie imi este destul de nesuferita, daca ma pot indemna sa ma adaptez mereu si mereu la schimbari, inseamna ca pot ridica privirea de la cizmele ude, pentru a ma entuziasma de primul fulg de nea ratacit in lapovita cenusie. Iar daca ma pot bucura ca vine iarna, indiferent cine imi va sparge si stivui lemnele aruncate in fata curtii, inseamna ca voi supravietui multor schimbari. Gandesc asta fiindca sunt nascuta toamna? Nu sunt sigura, dar stiu altceva: ca orice rebel care se respecta ramane un optimist incurabil! In zilele mohorate, imi amintesc de momentele fericite pe care le-am trait si ma hranesc din binele lor. Incerc apoi sa-mi adaug la camara cu amintiri frumoase alte clipe de bine, fie ele mici sau mari: o pereche de manusi noi, glumele auzite la ultima nunta a unor prieteni, succesul unei emisiuni pe care o realizez in fiecare duminica la National TV (alaturi de o mare profesionista, d-na Florentina Satmari). Mi-ar placea sa inregistrez un CD nou, care sa cuprinda acele melodii pe care le cant la petrecerile unde sunt invitata sa-i binedispun pe musafiri, si daca nu voi gasi intelegere la producatorii cu care am stat de vorba pana acum, probabil ca-l voi produce singura. Mi-ar placea sa termin de scris volumul doi al cartii publicate anul trecut, "Buscando l'amor", dar in acest moment nu am nici tihna, nici timp. Poate la primavara! Si astfel ajung la ultima rima aleasa de mine pentru toamna: "Doamna"! Ca o adevarata doamna eleganta si generoasa, toamna ne ofera, cu ambele maini, poate cel mai mare cadou posibil: speranta intr-o primavara plina de flori, pe care o vom apuca impreuna in sanatate!"

MIRABELA DAUER
"Ma intrebi despre toamna?
Nu-mi place deloc, deloc, deloc"

- Nu pun muraturi! Vreau sa se stie asta din capul locului! Nu am ajuns in halul asta de casnica.

- Dar nu intentionam sa va intreb despre muraturi...

- Nu conteaza, voiam sa spun eu asta. (Rade) Ma intrebi cum imi place toamna...Nu-mi place deloc, deloc, deloc. Sunt meteo-dependenta, sunt rac, iar toamna si ploile ei imi provoaca stari depresive. Nu am nici macar amintiri frumoase legate de acest anotimp, pentru ca iubesc atat de mult soarele si caldura, incat clipele frumoase ale vietii mele sunt legate exclusiv de ele. Ah, da, exista o singura ipostaza in care toamna imi este mai putin antipatica: cand e soare. Atunci admir cu placere aramiul (de altfel, una dintre culorile mele preferate), mai ales daca merg in Maramures, pe Valea Izei. Acolo se desfasoara cel mai imperial spectacol al culorilor, daca e soare. Daca nu, toate pastelurile acelea isi pierd culoarea, ploaia si norii le transforma in nuante posace, de negru si gri. Nu prea am "tratamente" care sa-mi alunge starea asta groaznica, desi ma straduiesc. Muncesc, iar daca stau in casa, ma joc la calculator, vorbesc ore intregi cu prietenii pe messenger, ma bucur de cateii mei. Din fericire, am, in general, o stare fizica foarte buna. Am energie, dorm foarte putin, maximum sase ore pe noapte. Pur si simplu ma arde patul. N-am ce sa fac, nu suport pierderea asta de vreme care se cheama "somn". Cum mai scap de uratul toamnei? Spectacolele sunt alte intamplari placute care ma fac sa uit de ploi, iar in perioada aceasta se canta destul de mult. Este adevarat ca noi, "dinozaurii" (asa cum ne-a complimentat o parte a presei), trebuie sa ne cam zbatem sa ne gasim singuri concerte, dar nu conteaza. Important este ca lumea ne iubeste, ne vrea pe scena, au mai disparut timpurile in care nu se cerea decat generatia tanara. Imi place sa cred ca eu si impunatoarea mea aparitie de 1,54 m am avut un cuvant greu de spus in aceasta schimbare de mentalitate. Am dedicat ani de zile acestui demers, multa incapatanare, multa insistenta si cred ca am reusit: generatia mea si-a recastigat locul pe scena, iar oamenii care voiau sa ne vada au mult mai multe ocazii decat acum cativa ani. Dovada a recastigarii acestui succes este si albumul pe care l-am lansat in primavara si care se vinde foarte bine; acum pregatesc alte doua piese noi, care cred ca se vor regasi pe urmatorul meu disc. Intorcandu-ma la ce spuneam mai devreme, n-as vrea, Doamne fereste, sa se creada ca am ceva cu generatia tanara, ba dimpotriva, cei talentati imi sunt foarte dragi. Dar eu le spun tinerilor ca meseria asta a noastra se face nu numai cu talent, ci si cu multa intelepciune, cu stiinta de a te mentine acolo unde ti-ai castigat locul. Daca ma asculta? Unii o fac, iar cei care nu, ei bine, aceia nu au ce cauta pe langa mine. Este un lucru pe care l-am invatat de la tatal meu. Ba chiar mi-am facut un crez din asta, iar in ultima vreme, in diferite ocazii, le urez oamenilor urmatoarele lucruri: sanatate si prieteni care sa-i merite! Cititorilor "Formulei AS" le doresc aceleasi lucruri, din toata inima mea. As vrea foarte mult sa spun ca a da un interviu la Formula AS, fata de alte publicatii, este ca si cum as avea un concert intr-o sala de teatru, fata de unul intr-o piata. Asta simt eu fata de voi... Va iubesc si va imbratisez!

ANGELA SIMILEA
"Aplauze pentru grauri"

Exista momente in care, asemenea alergatorului de cursa lunga, simti nevoia sa te opresti o clipa, sa te lasi invadat de liniste si pace. Toamna... Ma relaxeaza, o iubesc pentru maiestria si generozitatea ei, pentru "abecedarul de viata" pe care il deschide zilnic pentru noi. E uluitor cum natura parca trage o linie la toata frumusetea anului, spre a culege toamna intregul rod de mireasma, aroma si culoare, intr-un alai de muza creatoare, de arta.Cu aceasta haina a intrat in gradina si in casa noastra aproape pe nesimtite, impodobindu-le cu rod si culoare, fara sa ceara ceva in schimb. Sa va descriu privelistea de la fereastra? Inspre rasarit, aleile gradinii au dobandit parfumul strugurilor copti, dar pentru a ne bucura si de gust, nu doar de mireasma, a trebuit sa-i pazim de albine si mai ales de grauri, atat de numerosi si de agresivi, dar pictati frumos in picuri albi si negri. Stiti cum ii indepartam? Cu aplauze. La sosirea fiecarui stol, ropotul de aplauze ii determina sa-si schimbe traiectoria de zbor, iar noi ramaneam cu palmele rosii. Dar a venit si premiul, pentru ca sotul meu, Victor, a pregatit un must extraordinar, cu care ne-am rasfatat prietenii, oaspetii, iar acum, mustul a devenit un vin grozav. In partea de sud a gradinii, merii si perii, ingreunati de fructe, au razbunat parca rodul modest al caisilor si ciresilor din vara. Ca sa nu mai vorbim de gutui! Se spune ca numarul mare de gutui anunta o iarna grea. S-ar putea sa fie adevarat, dar acum ne bucuram de marimea si culoarea fructelor, care sunt de basm. S-au cules si cosuri intregi cu nuci, prune si gogonele... Sa stiti ca iubesc si ploaia, dar numai atunci cand ii pot numara stropii pe strada. Sufar insa dupa fiecare vant puternic, pentru ca imi goleste gradina de inca un strat de frunze si culoare. Iar frigul ma umileste si, ca sa nu-i dau nici o sansa, ma cuibaresc in fata semineului, citesc, lucrez sau cant. Ori, pur si simplu privesc pe fereastra, atunci cand zarea e mai mohorata, cautand soarele in culorile frunzelor. Si atunci, imi trece prin fata ochilor o imagine desprinsa din file de album: impreuna cu Kiki si Shoony, nepoteii nostri, strangeam gramezi de frunze pentru a le da foc, traind apoi bucuria si dansul flacarilor, dar si mireasma frunzelor arse; iar de aici este doar un pas pana la momentul in care le inventam povesti despre focul nestins: iubirea.
Ma intrebati cu ce roade muzicale vin toamna asta in fata iubitilor mei ascultatori... In magazinele de specialitate este disponibil volumul I al proiectului "Angela - anii '70", care va fi lansat oficial, odata cu volumul II, ce va fi editat foarte curand, sper in noiembrie. Acest proiect l-am realizat impreuna cu Casa de Productie "Ovo Music", alaturi de care pregatesc si colectia cantecelor mele lansate in anii '80, mult mai ampla. Lucrez concomitent si la un album cu prime auditii. Mai am cateva spectacole, dar si... de ce nu..., surprize!