(Pe marginea textului "Cand Dumnezeu are pasaport spaniol", semnat de Sanziana Demian, F. AS nr. 786)
"Sunt mandra de moldovenii mei"
Poate ar trebui sa veniti si la Luxemburg, sa ii ascultati pe preot si pe romanii de aici. Sunt foarte mandra de ei, de moldovenii mei destepti si frumosi si de preotul nostru care e si el moldovean, cu tarie in credinta si dor de tara. Dar nu numai moldovenii, ci toti suntem oameni deosebiti, ne place sa ne vedem, sa ne intalnim si sa ne vorbim. Si parca ne simtim acasa, in biserica portugheza unde am fost gazduiti, si ne inchinam si ne rugam lui Dumnezeu. Salutari de departe.
ANCA - e-mail: atmargarint@yahoo.com
"Aici, Dumnezeu este ultima speranta"
Inca o data se dovedeste puterea pe care o are credinta noastra stramoseasca. Bisericile din afara tarii sunt pline. Oamenii il cauta pe Dumnezeu si se bucura atunci cand il au aproape. O spun ca sotie de preot, cu toata sinceritatea. Suntem in Spania de 6 luni, drumul nu este usor, dar satisfactiile duhovnicesti sunt extraordinare. Sa cladesti o parohie in afara tarii este mai mult decat o constructie monumentala. Preotii care au venit aici au avut un mare curaj. La fel si credinciosii. Multi ne-au intrebat de ce plecam din tara, "Aveti o parohie, un serviciu bun la scoala". Putini stiu sau nu vor sa stie, ca si oamenii de aici au nevoie ca cineva sa-i sfatuiasca, sa-i indrume, poate mai mult decat pe cei din tara. Aici, intalnirea cu Dumnezeu este mult mai intima, pentru ca El reprezinta ultima speranta. Caldura rugaciunii izvoraste din inima "infranta si smerita", inchegand relatia dintre Creator si om, la alta dimensiune. Multe pot lipsi in strainatate, dar absenta preotului, ca parinte si duhovnic, nu poate fi inlocuita cu nimic.
STOICA CRISTINA - e-mail: praurelianstoica@yahoo.com
Cand dorul roade ca rugina fierul
(Pe marginea textului: "Din invataturile unui patit",
semnat de Amelia Ivan, F. AS nr. 787)
"Ma bucur mult de aceasta revista care a reusit sa grupeze diaspora romaneasca si sa o puna in contact cu tara"
Eu sunt acum cu trupul in Statele Unite, dar sufletul nu, el este acolo, departe, in tara unde am supt lapte de la mama mea, in Romania. Numai din strainatate stii ce este dorul de tara, il simti din plin si el te roade ca rugina fierul. Dorul este al nostru, al romanilor, in suflet, dar si in constiinta, in psihicul nostru. Alte popoare nu simt ce este dorul, sentimentul acesta le lipseste. Toata familia mea este in diaspora, in Canada si SUA. Nu ne plangem deloc, avem de toate, numai sanatate sa avem. Fiica si baiatul meu sunt licentiati din Romania, vorbeau inca din tara engleza, care i-a integrat aici rapid in munca. Fiind tineri, ei s-au acomodat repede cu viata si cu gandirea de aici, dar orice cantec ar canta, este doar in dulcea, melodioasa, muzicala si frumoasa limba romana. Eu si sotia nu am fi emigrat din tara, fiind pensionari, oameni in varsta, insa cine ne va ingriji cand nu ne vom putea sluji de puterile noastre? Copiii ne-au vrut sa le fim aproape si am venit aici la sase ani dupa ei. Nu facem tara care ne-a adoptat de rusine, nu o compromitem nici cu fapta, nici cu vorba, dar nici pe romanii de pretutindeni, caci toti suntem frati. Ma bucur mult de aceasta revista, "Formula AS", care a reusit sa grupeze diaspora romaneasca si sa o puna in contact cu tara, prin aceasta fantastica inventie: Internetul. Este o parte de suflet aceasta revista care ne gazduieste in paginile ei, care ne ajuta sa ne oblojim durerile si suferintele, atat trupesti, cat si sufletesti. Tratamentele naturiste luate din revista ne sunt de mare ajutor. Eu ma tratez, in limita posibilului, cu ceaiuri, fructe si legume, dintr-o mica gradina din jurul casei, cu miere si tinctura de propolis si cu o cura de mere toamna, cu o salata mare de legume crude in fiecare zi, la micul dejun, cu ciorbe de legume zilnic. Acestea m-au scapat de tensiunea marita, de nivelul ridicat de trigliceride, de fluieratul plamanilor si de raguseala. Astazi arat ca si cu 8-9 ani in urma. Revista aceasta mi-a deschis mintea! Pentru ca existati, slavesc pe Dumnezeu si-L rog sa va aiba in paza Lui si sa va ajute. Cred ca eram in mormant fara "Formula AS". Va multumesc!
IOAN - e-mail: ghighiseni@yahoo.com
"Vreau sa vina mai repede ziua aceea cand
nu vom mai pleca pe drumuri straine"
M-am regasit in randurile dvs. Toata stima! Pot sa spun doar atat: am platit si platesc acelasi pret. N-am fost impreuna cu copiii mei la 18, la 20 de ani... si tot asa. Eu am ales! Imi spun asa, cand simt ca nu mai pot, ca ceea ce straluceste nu e aur, si vreau sa vina mai repede ziua aceea, cand noi nu vom mai pleca pe drumuri straine. Ma rog Domnului ca zilele acelea cu mai bine sa se apropie. Sa devenim intelepti si sa pretuim ceea ce avem, sa ne intoarcem acasa si sa incercam sa o schimbam in bine. Am descoperit adevaruri dureroase aici, dar noi, toate mamele plecate si reintoarse acasa, putem schimba si impartasi din experienta noastra. Felicitari, doamna, pentru frumusetea interioara, sensibilitatea si iubirea care razbat din randurile dvs.
DOINA - e-mail: doina.ganciu@yahoo.com
"Multumesc pentru adevar"
Cred ca scrisoarea a fost scrisa din inima si mai ales cred ca-i adevarul pur, de aceea ii multumesc d-nei Aurelia pentru sinceritatea ei, numai ca cea mai grava neputinta e ca nu ne mai putem intoarce in timp, iar cei din jur, carora le spunem experientele noastre, nu pot sa simta ca noi, si-si urmeaza propriul destin. Oricum, ii multumesc, pentru ca nu multi dintre romanii care pleaca au curajul sa spuna adevarul.
DAVID MARIA - e-mail: uta0106@yahoo.ca
"Ne vom intoarce in curand acasa. Abia asteptam!"
Am citit cu placere articolul semnat de Aurelia Ivan si ii impartasesc intrutotul sentimentele, parerile de rau si dorul de casa. La fel ca si ea, sunt in Italia de multi ani, dar urasc Italia si iubesc Romania, nu am crezut ca e atat de greu sa traiesti departe de tara ta, de poporul tau. O prietena de aici spunea ca ii e dor si de "clanta de la usa", un lucru care poate acasa pare ceva banal, lipsit de importanta. Dar aici, orice inseamna acasa ajunge sa reprezinte totul. Majoritatea prietenilor nostri, tineri in jur de 30 de ani, se vor intoarce in curand acasa. Abia asteptam!
SORIC IRINA ROXANA - e-mail: agafiiionutcezar@yahoo.it
"Usor de vorbit"
Citind articolul pe care l-ati publicat ma gandesc ca stimabila noastra doamna, care deja se intoarce acasa, are deja buzunare pline cu bani si e foarte usor sa vorbeasca si sa dea sfaturi, cat e de greu pe alte meleaguri. Ca o fi in tara mai bine, ca s-or indrepta lucrurile... e greu de crezut, atata timp cand la ora actuala, in Romania, 100 de dolari nu au nici o valoare. E penibil sa trimiti fratelui sau surorii tale 100 dolari de Craciun, ca nu prea are ce sa cumpere cu ei. Aici, cu 100 de dolari faci cumparaturi pentru toata familia. Asa ca mai incet, stimabililor, fosti emigranti, care va intoarceti cu buzunarele pline din UE. Lasati-i si pe altii sa traiasca. Numai bine, de la Chicago!
VIORICA CIUPULIGA - e-mail: ciupuligavio@yahoo.com
"Sunt fericit ca am sansa de a-mi construi aici, in Italia, un viitor"
Draga "Formula AS",
Ma numesc Christian si sunt un tanar emigrant. Locuiesc la Torino, in Italia, de sase ani. Muncesc aici pentru a ma intretine si pentru a-mi plati studiile universitare. Sunt fericit ca am sansa de a-mi construi aici, in Italia, un viitor. Mi-am luat destinul "in maini", venind aici si muncind. Mi-am creat singur perspective frumoase.
Te salut, "Formula AS", si iti doresc tot binele din lume. Tante belle cose!
CHRISTIAN POP - e-mail: chrismarks@hotmail.com
Fotografii de Florin Andreescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
