Voturile PD-ului si PLD-ului, partide ferm situate in opozitie, desi se declara de dreapta, ca si PNL-ul guvernamental, nu au fost suficiente. In ciuda "slabiciunilor" sale evidente, cabinetul a ramas in functiune. S-ar putea glosa destule pe marginea modului in care s-a realizat votul sau a felului in care s-au comportat parlamentarii, dar - oricum - rezultatul era de asteptat. Cand este vorba de vreo situatie ce le ameninta confortul (si - mai ales - "sursele" lui), membrii clasei politice romanesti devin, dintr-o data, solidari. Asa se explica de ce nationalistii-extremisti din PRM voteaza un guvern din care face parte UDMR-ul (pe care, altfel, l-ar interzice) sau de ce "socialistii", oamenii "de stanga" din jurul lui I. Iliescu, sustin la putere un partid "de dreapta", a carui ideologie o condamna vehement. Constatarea ca in Romania, clasa politica a devenit o casta ce-si apara pe toate caile si cu orice mijloace interesele, a devenit o banalitate. Atitudinea "turmei" parlamentare fata de introducerea - propusa de presedintele Basescu - a votului uninominal este - si ea - revelatoare.
Votul motiunii de cenzura propuse de PSD a fost semnificativ - in primul rand - pentru situatia initiatorului ei. Cu cateva luni in urma, PSD-ul sprijinise instalarea cabinetului Tariceanu II. Mediile din Romania au suspectat atunci existenta unui acord discret intre PNL-ul aflat la guvernare si PSD-ul situat in opozitie. Termenii "putere" si "opozitie" deveneau, din aceasta perspectiva, goliti de sens. PNL-ul, dornic sa ramana cu orice pret la guvernare, desi are o sustinere parlamentara de doar 20%, a acceptat o serie de "propuneri social-democrate", fara a coopta oamenii PSD-ului in administratie. PSD-ul a solicitat anume masuri de protectie sociala (marirea pensiilor, cresterea salariilor din invatamant si sanatate etc.), sperand sa demonstreze ca isi respecta optiunea ideologica si ca, desi se afla in opozitie, isi tine cuvantul dat electoratului propriu. Si PNL-ul, si PSD-ul si-au urmarit scopurile partinice prin inselarea celuilalt. PNL-ul nu a vrut sa renunte la nici un post din administratie in favoarea "adversarului", pentru ca ar fi riscat sa-si indeparteze "baza", membrii ce - pentru "a cotiza" - trebuie sa aiba de unde sa castige, iar PSD-ul a cautat sa convinga electoratul de stanga ca este consecvent cu sine, desi masurile propuse fragilizau cresterea economica, relansata dupa alegerile din 2004. PSD-ul credea ca ar fi putut, dupa viitoarele alegeri, sa se reintoarca la guvernare, fara sa mai fie obligat sa ia, fie si formal, decizii impopulare pentru mediul de afaceri. PNL-ul si-a trecut insa propunerile in contul sau, intarind astfel impresia ca PSD-ul este un partid inconsistent, in bataia vantului. Impresia s-a concretizat in scaderea lui in sondaje.
Actuala conducere a PSD-ului, cu d-l Geoana in frunte, era - in consecinta - obligata sa atace guvernul prin motiunea de cenzura. Rasturnarea acestuia ar fi dus PSD-ul (in coalitie cu alte formatiuni) la guvernare, sau ar fi provocat alegerile anticipate (vizate, in primul rand, de presedintele Basescu). Reusita actiunii presupune o disciplina "de fier" pentru PSD, numai prin votul tuturor parlamentarilor sai (alaturi de cei ai PD-ului si PLD-ului) putand fi incheiata. Un vot de acest fel reprezenta insa o rupere a "traditiei" clasei politice romanesti de a deveni solidara in momentele cand un individ (presedintele) sau o grupare (PD-PLD) vizeaza schimbarea "sistemului" instituit in urma cu saptesprezece ani. "Sistemul ticalosit" presupune - cum se stie - o aparenta democratica pentru protejarea unei caste, transformata prin nenumarate acte de coruptie si ilegalitati in oligarhie. D-l Geoana ar fi putut, provocand un asemenea vot solidar, sa demonstreze ca nu a fost doar o solutie "de avarie", un rezultat al compromisului dintre gastile "baroniale" din PSD, in lupta dupa alegerile din 2004. In acelasi timp, el ar fi dat un semnal ca PSD-ul a evoluat, fie si prin schimbarea generatiilor, spre o veritabila formula de centru-stanga, de tip modern, european. PSD-ul trebuia sa functioneze solidar, chiar cu riscul pierderii viitoarelor alegeri (anticipate sau nu), pentru a indica faptul ca nu mai este doar o "minciuna partinica" ce acopera fosta nomenclatura, transformata in oligarhie.
S-a aflat cum au votat unii parlamentari PSD-isti? Respingerea motiunii cu ajutorul unor membri ai partidului ce a initiat-o ar fi trebuit sa provoace la reuniunea de la Brasov, din 6 octombrie, a Comitetului Executiv al PSD, un "moment al adevarului". D-l Geoana si cei interesati realmente de transformarea PSD-ului dintr-o asociatie de interese intr-un partid veritabil ar fi trebuit sa puna piciorul in prag si sa elimine "fantomele trecutului", grupate in jurul lui Ion Iliescu. Batranul lider comunist nu mai are nici pe departe impactul electoral al inceputurilor. Electoratul nu mai este cel de acum aproape douazeci de ani. D-l Geoana a ratat insa momentul istoric, validand astfel convingerea ca PSD-ul este un partid netransformabil. O grupare veritabila de stanga ar fi impus precizarea reala a pozitiei ideologice a celorlalte partide (in special a PD-ului) si ar fi devenit alternativa reala la o putere balansata dupa conjuncturi. D-l Geoana a pierdut, dar a pierdut si asa-zisul partid social-democrat.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
