Dans, la puterea infinit - Bejart Ballet

Aplauze prelungi, ovatii si lacrimi in ochi, pentru finalul emotionant desfasurat pe acordurile piesei "The Show Must Go On", al trupei Queen. Cele doua spectacole sustinute la Teatrul National din Bucuresti, in ultimele zile ale Festivalului "George Enescu" (21 si 22 septembrie), de celebra companie "Bejart Ballet Lausanne" s-au bucurat de un urias succes.

Biletele s-au epuizat inca din luna august. Daca la primul spectacol prezentat in Romania de marele coregraf francez Maurice Bejart, in urma cu 7 ani (tot la TNB), un rol important l-au jucat elementele vizuale auxiliare - decorurile, costumele create de Gianni Versace -, de asta data, totul s-a redus la esenta, la dans. "LAmour, la dance" reprezinta un colaj de momente coregrafice din creatia de peste cinci decenii a lui BEjart. Putine capitale europene au parte de acest spectacol, iar Bucurestiul a fost una din privilegiate, si inca cu doua reprezentatii!
Doar sapte din dansatorii ce au venit in 2000 la Bucuresti mai fac parte din trupa. Restul sunt tineri, foarte tineri. Prezent in cele doua zile la repetitii, am inteles munca uriasa ce sta in spatele fiecarui gest, sarituri, intoarceri gratioase, in spatele succesului. Cateva ore de exercitii, urmate de doua ore de repetitie generala, putina pauza, iar apoi spectacolul propriu-zis. Tot timpul, in ochii balerinilor se citea dorinta de a fi mai buni, de a se corecta, perfectiona. Se incurajau, se sfatuiau intre ei, repetau gesturile, chiar si in micile pauze, chiar si la machiaj. Iar cel ce i-a supravegheat si corectat pas cu pas a fost Gil Roman, omul numarul 1 al lui Bejart, dansatorul sau principal, de aproape 25 de ani.

Gil Roman

"Pentru un artist, dar si pentru orice om,
sensibilitatea este chiar baza vietii"

"Mi-a luat ani de zile sa-l scot pe Gil Roman - acest artist incomparabil - din starea de exilare pe care si-o impusese, acompaniat doar de fantasmele, iubirile si complexele sale.I-am descoperit calitatile si am inteles cat de mult ne asemanam. Il vad pe el si numai pe el continuatorul si pastratorul creatiei mele. Aceasta trupa de balet ii apartine", spunea Bejart la sfarsitul lui 2006. La randul sau, ajuns la Bucuresti, Gil Roman, "ambasadorul" lui Bejart, a declarat: "Am vorbit la telefon cu Maurice, m-a rugat sa transmit romanilor toata dragostea sa. Este un admirator al muzicii lui Enescu si regreta din tot sufletul ca nu poate fi la Bucuresti".
Pe toata perioada repetitiilor, Gil Roman a stat in sala cu un microfon in mana si si-a mustrat, sfatuit si coordonat mai tinerii colegi. Iar in prima seara de spectacol, balerinul de 47 de ani a urcat el insusi pe scena, creand cateva momente fascinante.
Iata scurtul interviu pe care Gil Roman l-a acordat revistei noastre:

- Cum l-ati cunoscut pe Bejart? N-ati fost intimidat de faima sa?

- Am intrat in compania sa de balet in 1979, pe cand aveam 19 ani. Treceam printr-o perioada destul de dificila a vietii mele - problemele adolescentei si ale postadolescentei - asa ca nu pot spune ca am inteles de la bun inceput personalitatea uriasa a acestui om impresionant. De fapt, nu putem spune ca atunci cand intalnim o persoana pentru prima oara, o si cunoastem. Mi-e mi-a luat zece ani pana am inceput sa-l cunosc pe Bejart.

- Cat de importanta este in balet sensibilitatea si cat munca asidua?

- Sensibilitatea este esentiala. Vorbim de 80% sensibilitate si restul de dans. Pentru un artist, dar si pentru orice om, sensibilitatea este chiar baza vietii. Cream in functie de ceea ce simtim, de cum simtim, dar totodata iubim sau nu, refuzam sau nu, toate se intampla in functie de sensibilitatea fiecaruia dintre noi.

- Este spectaculos pentru un artist sa aiba succes tot timpul, oriunde ar merge?

- Da, si singurul mod de a evita acest pericol este sa fie onest cu el insusi.

- Cum va impacati, dupa aproape trei decenii in luminile reflectoarelor, cu noua dvs. misiune, cea pedagogica?

- A fi pedagog inseamna nu doar a invata pe altii, ci si a invata de la altii. Inseamna sa iubim oamenii si sa fim iubiti. Este o maniera de a ajunge la altii, dar si de a primi de la altii. Nu sunt un pedagog bun, daca nu accept acest schimb. Eu sunt pedagog pentru ei, asa cum si ei sunt pedagogi pentru mine.

O romancuta in trupa lui Bejart

Atunci cand nu rade tare, cu pofta, ii rad ochii. Cea mai mica din trupa, Oana, este spiridusul companiei. Toata lumea o indrageste, pentru ca este vesela, vie si vrea mereu sa invete. "Se poarta cu mine ca si cu un puiut gata sa zboare, ma ajuta si am enorm de invatat de la ei. Sunt profesionisti adevarati. Pentru mine, fiecare zi e un prilej de a descoperi noi si noi lucruri."
A fost in sala, ca spectator, acum sapte ani, cand trupa lui Bejart a prezentat in Romania "Ballet for Life", insa nici prin gand nu i-a trecut ca odata va dansa pe aceeasi scena cu aceasta companie. Peste cativa ani, avea sa dea un concurs la Lausanne, pentru a intra la scoala lui Bejart. Cursurile durau doi ani, insa maestrul a placut-o, si dupa un an, a luat-o in compania mare. "La scoala asta am facut si Kendo - arte martiale - care sa-ti dezvolte rapiditatea de gandire, canalizarea energiei, concentrarea, am facut si teatru, si canto, tot felul de cursuri...", imi povesteste Oana Cojocaru, in pauza dintre repetitii si spectacol. "Bejart vrea un artist polivalent, complex, cineva care sa dea totul in orice moment." Plecata din Bucuresti, Oana locuieste acum la Lausanne, intr-un apartament inchiriat, pe care-l imparte cu o colega italianca. In companie sunt japonezi, sud-americani, rusi, polonezi. Dorul de casa se face simtit rareori, datorita volumului urias de munca. "Fac balet de la 9 ani, nu m-a speriat niciodata munca. Noi suntem niste oameni care traim numai pentru asta, nu avem alte hobby-uri, alte probleme in afara dansului, a spectacolelor. Pentru noi nu e numai o munca, facem asta din placere, renastem de fiecare data cand dam si primim, mai ales din partea publicului. Suntem pe drumul nostru, pe el trebuie sa mergem, nu avem cum sa dam inapoi. Exista si multa munca, dar si satisfactie. Anul asta avem spectacole in Japonia, la New York si la Paris, acolo unde vom prezenta in decembrie noua creatie a lui Bejart, "Ocolul pamantului in 80 de zile". Iar acum am ajuns la Bucuresti, ceea ce-i o mare, mare bucurie pentru mine, sa dansez acasa, cu mama in sala. Chiar ma intrebau colegii: "Ai aranjat tu ceva, cum ai reusit?"."

- Cum este Maurice Bejart de aproape, te impaci cu acest gigant al baletului, aceasta personalitate renascentista care a scris totodata romane, a regizat filme?

- Nu ma impresioneaza numele sau, ci metoda lui de lucru. Pentru a ajunge la o miscare, el pleaca intotdeauna de la esenta ei. Stie foarte bine ce are de spus cu acea miscare. Are intotdeauna un mesaj de transmis, un adevar la baza. Nu face dans asa, de amorul artei. E un om foarte spiritual si il apreciez nu doar ca si coregraf, dar mai ales ca persoana, ca fiinta. Incearca sa participe la toate repetitiile, uneori in carucior, alteori in pauzele de spitalizare. Este trist sa-l vezi asa, insa totodata extraordinar sa vezi ca la 80 de ani ramane un perfectionist, ca inca mai are lucruri de spus, ca nu a dat tot. Ca vrea mai mult. Asta-i deviza lui. Nu este doar o enciclopedie vie, dar inca face coregrafii interesante. El priveste mult in oameni, este inspirat de dansatorii sai, de acolo porneste. Cu totii, odata ajunsi aici, avem un corp, o tinuta, insa pe Bejart trebuie sa-l inspiri, sa vada ceva in interiorul tau.


Fotografiile autorului