(Pe marginea scrisorii "Fata mamii, iubita tatii" ,
F. AS nr. 778)
O adolescenta de 17 ani, abuzata sexual
de tatal vitreg, urmeaza sa nasca un copil
Stimata doamna Sanziana Pop,
V-as ruga sa publicati acest mesaj pentru Luiza, pentru mama ei si pentru tatal vitreg. Cazul nu este inchis, ci de-abia acum se deschide. Mi-ar placea ca doamna Maria Alexandru, care si-a exprimat opinia de parinte, sa poata sa citeasca si dumneaei articolul.
Luiza e un copil, e copilul mamei ei, chiar daca adolescenta dezvoltata stie sa scrie bine, este inteligenta si matura. Este matura, atat cat varsta ei ii poate permite la 17 ani. Sau poate foarte precoce, dupa parerea doamnei Alexandru, care si-a spus opinia in numarul 782 al revistei. Asa incat sa calculeze, sa triseze, sa programeze... Oameni buni, daca era atat de dezvoltata, de ce sa nu consideram ca la 14 ani putea fi si "isterica sexuala"? Ea vine sa ceara ajutor si sprijin a doua oara, acum societatii, pentru ca de la mama ei nu are ce astepta. Si societatea o judeca... Cum va reusi aceasta fata sa redevina o persoana vioaie, increzatoare, sa poata depasi trauma pe care a trait-o, mai intai incestul si apoi sentimentul de culpabilitate vis-a-vis de mama ei? Acum as intreba-o pe mama Luizei de ce si-a astupat urechile cand Luiza a tras semnalul de alarma? Niciodata nu i-a venit in minte ca un barbat mai tanar ar putea sa aiba ochi pentru fiica dumneaei? Problema e: nu simte, nu stie sau nu vrea sa vada? Sotul ei, daca era intr-adevar un tata pentru Luiza (fie el si vitreg) nu atenta la un copil, oricat de mult l-ar fi tulburat ideea. Si, va repet, nu fata l-a ademenit, ci el a sedus-o. Deci, sa fim cinstiti, noi, parintii suntem in cea mai mare parte raspunzatori de ceea ce vor deveni copiii nostri. In afara de hrana de zi cu zi, mai avem si obligatia sa ascultam ce se intampla in sufletul lor, sa incercam sa le fim alaturi, sa-i asiguram. Faptele fiind consumate, va trebui ca cei doi maturi ai familiei sa rezolve problema. Mama Luizei sa-i dea fetei sprijinul, macar in ultimul moment, si sa nu-i repete faptele petrecute, s-o judece si s-o marginalizeze. Cat despre tatal vitreg, cel care a produs toate astea, destul de pervers, va avea partea lui de raspundere! Sa nu judecam copiii inaintea adultilor. Minorii au tot timpul nevoie de indrumari si de sprijin, tocmai pentru ca nu sunt inca dezvoltati sa ia bunele decizii. As vrea sa-i scriu Luizei ca "ceea ce nu ne doboara ne caleste", sa fie tare, sa se ierte pe sine si sa se accepte. Sa se roage la Maica Domnului care nu o va deceptiona niciodata, intarind-o sa treaca de aceasta incercare. Timpul astupa toate ranile si ceea ce noi consideram insuportabil astazi maine nu va mai fi acelasi lucru. Si apoi, "nu conteaza ceea ce s-a intamplat cu un om, conteaza ce stie el sa faca din ceea ce s-a intamplat cu dansul".
Draga mea Luiza, scrie in Biblie sa nu cerem ajutorul la oameni, ci la Dumnezeu. Te rog sa ma crezi, ce e scris acolo e sfant. Cand ceilalti care ne inconjoara nu ne pot sprijini, este pentru ca sunt slabi, fricosi, sunt... oameni. Atunci intra intr-o bisericuta, cauta un preot si spovedeste-te. Preotul e martorul nostru inaintea lui Hristos. El nu face decat sa te asculte. Nu-ti fie rusine, nici frica. Cum ai scris la revista, vei putea sa vorbesti si acolo. Plangi si descarca-ti inima, lacrimile sunt spre curatire. Apoi, asteapta cu incredere. Dumnezeu are lucrarea si caile lui extraordinare. El te-a ajutat si te va ajuta toata viata ta. Iisus a spus: "Si voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor". Nu suntem singuri, draga mea! Din partea mea ai toata consideratia, sprijinul si un gand bun care se indreapta spre tine in speranta ca te va putea ajuta. Ai grija de tine!
Ma numesc CLAUDIA HALON si va scriu din Franta. Va multumesc ca existati!
"Romania ar trebui sa faca mai mult pentru copiii ei"
(Pe marginea scrisorii "A murit din dragoste pentru mama" , F. AS nr. 780)
Manuela, o adolescenta, povesteste calvarul sinuciderii
surorii ei, neiubita de mama
Stimata doamna Sanziana Pop,
Am regasit cu placere forma on-line a revistei dvs. Eu sunt acum departe de tara, faptic, dar nu sufleteste. M-a impresionat teribil cazul Luizei si cazul celor doua surori, publicat in numarul 780 al revistei. N-am avut experiente de acest fel. Deci n-as putea sa ma hazardez in a da sfaturi, dar pentru ca nu-mi este deloc indiferent ceea ce se intampla cu semenii nostri, ma gandesc sa fac unele sugestii. Angrenati in aceasta actiune de ajutorare persoane specializate: psihologi, psihiatri etc. Cred ca ei sunt cei mai in masura sa dea eventuale solutii. Angrenati, de asemenea, personal didactic si faceti interventii la ministerul de resort pentru introducerea in materiile de studiu scolare, chiar si la nivel gimnazial, a unor cursuri de specialitate. In strainatate, dupa cum bine stiti, familiile instarite dispun de propriul psiholog sau psihiatru. Cei cu situatii financiare precare invata insa cate ceva la scoala, plus ca sunt extrem de multe societati de binefacere, care se ocupa de astfel de situatii. Nu fac lobby pentru educatia din strainatate, dar cred ca Romania ar trebui sa faca mai mult pentru copiii ei, mai ales ca se nasc atat de putini in ultimul timp.
Cu speranta ca veti da citire randurilor mele, va transmit toate felicitarile pentru ceea ce realizati in revista dvs.
MARIA CORBULEANU
"Speranta voastra este la Maica Domnului"
(Pe marginea scrisorii "Mama poate fi vindecata prin rugaciuni?", F. AS nr. 783)
Paul T., un elev in clasa a XI-a, e ingrijorat de boala de inima a mamei sale
Draga Paul,
Cine alta decat Maica lumii intregi se cade sa fie chemata in ajutorul vostru? Iata ce minunat spune "Acatistul rugului aprins al Maicii Domnului": "Tu esti singura inima de om intru care, nescazut/ Numele de marire canta,/ din tot rostul Lui cel viu si neprefacut./ De tine, pentru aceasta, cat ne uimim, Preacurata,/ fiindca numai in tine, ca niciodata,/ inima omului/ cu inima Domnului/ au batut si bat laolalta".
Acesta-i modelul mamelor. Inima mamei tale bate pentru intreaga familie, aparent rupta in doua. Si nu bate bine, din pricina suferintei. Maica Domnului stie bine ce este suferinta, deci la ea trebuie sa existe un licar de speranta! Iata, in Ploiestiul vostru, la biserica Maica Precista, se afla Icoana Maicii Domnului cu trei maini, despre care s-a scris si in "Formula AS" (nr. 597). Iti propun sa faci in felul urmator: sa iei doua coli si sa scrii pe una: Paul se roaga Maicii Domnului pentru mama lui (numele), pentru pacea si vindecarea inimii ei, iar pe cealalta: Paul se roaga pentru odihna, linistea si pacea tatalui (numele) si surorii (numele), morti fara lumanare, nespovediti si neimpartasiti. Sa mergi la biserica Maica Precista si sa dai cate un acatist de 40 de zile din fiecare (roaga-l pe preot sa te ajute). Nu intelegem noi prea bine planurile lui Dumnezeu, dar exista cu certitudine cate unul pentru fiecare; de-aceea, cu bietele noastre puteri, sa ne rugam, chiar si-n clipa celui mai mare necaz: "Arata-mi calea in care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu!" (Psalmul 142).
Cu toata admiratia,
LILIANA - e-mail: liliana.dimitriu@rdslink.ro
"Gandul sinuciderii sa-ti iasa din cap"
Mama mea a murit pe cand eu nu aveam decat 18 ani! M-am suparat pe Dumnezeu pentru ca nu mi-a ascultat rugaciunile! Pana cand, peste ani, El m-a tras puternic de maneca si am revenit la El. Si am inteles ca Dumnezeu ma iubeste si chiar imi "face toate voile". Fiecare avem de la nastere hotarata durata vietii (stiintific asta se exprima asa: "inscrisa in codul genetic"), iar Dumnezeu nu schimba ceasul mortii, chiar daca te rogi. Dar mama ta poate trai inca, chiar bolnava, cu o stare ameliorata. Tu roaga-te sa va ajute Dumnezeu... Pe ea, sa i se imbunatateasca sanatatea si sa mai ramana langa tine, dar si pe tine sa te ajute sa poti - in orice conditii - sa-ti urmezi calea vietii. Gandul sinuciderii sa-ti iasa din cap. Viata Dumnezeu ti-a dat-o si nu ai dreptul sa intervii, suprimand-o! Daca vei muri cand a hotarat Dumnezeu, ii vei revedea pe cei dragi ai tai. Daca te sinucizi, esti condamnat! Si atunci nu-i vei reintalni niciodata.
O DOAMNA PROFESOARA
"Si singuratatea cititorului de cursa lunga are o limita"
(Pe marginea scrisorii: "Mama imi spune fatalau",
F. AS nr. 783)
Un baiat in varsta de 17 ani, PAUL B., se plange ca mama lui nu-i intelege pasiunea pentru citit
Salut prietene,
Ma bucur sincer ca in lumea asta grabita si ultrainformatizata nu sunt singurul care, cu o daruire totala, se apleaca asupra cartilor. Exact asa am fost si am ramas si eu. Ai mei ma tot trimiteau la joaca cu ceilalti copii, dar joaca mea cea mai draga era "cetitul cartilor". Poate e un fel de drog sau boala si asta, dar macar de-ar fi toate bolile atat de grave... Pasiunea aceasta "fatala" reflecta o uriasa sete de cunoastere si iti acorda o imensa bucurie/satisfactie ori de cate ori descoperi un personaj cu care te identifici sau un posibil raspuns la cautarile si zbuciumurile tale. Asa se cladeste "castelul interior". Azi, din pacate, pasiunea lecturii pare o raritate, daca nu chiar o ciudatenie, lumea devine tot mai superficiala, se multumeste cu putin, se pierde in subteranele comercialului facil si efemer, nu pretinde substanta, creativitate si profunzime. Nonvaloarea castiga teren pe zi ce trece, iar marea literatura si arta bat in retragere. Asadar, prietene, fiind un tanar cultivat si lucid, e normal ca esti mai pretentios cu cei din jur si ai o atitudine critica fata de anturajul tau. Te distantezi de baietii pe care ii intereseaza doar rock-ul si discotecile, si de "fetele ingrozitor de superficiale si false". Nu prea ai ce discuta cu colegii tai, te simti mai bine in tovarasia unor spirite alese: scriitori, artisti, filosofi, istorici etc. Te inteleg foarte bine. In lumea reala primesti doar rani si "cele 400 de lovituri", deci cauti un refugiu intr-o lume virtuala. Viata de toate zilele - dura si rea - e buna doar pentru ca sa evadezi din ea! Dar... Si singuratatea cititorului de cursa lunga are o limita. Ca fiinta nu te poti ingropa de viu in zona imaginarului, nu poti zbura exclusiv "pe aripile vantului"/fanteziei. Nu esti numai spirit, ci si materie! Unul te inalta, celalalt te trage inapoi. Dar trebuie cultivate, ingrijite ambele. Evadand total din cotidian, te pasc o serie de pericole: o izolare extrema se razbuna, lipsa de comunicare si de miscare are urmari nocive, sedentarismul declanseaza efectul de bumerang. Trebuie sa ramai treaz, constient si sa-ti formezi o obisnuinta, sa ai in mental un "clopotel" care, la nevoie, sa sune alarma, desteptarea, acceptarea realitatii.
Asadar, nu renunta la prietenie, la tinerete, la dragoste, nu te inchide in tine, cauta, fii consecvent si, in mod cert, ai sa gasesti un "suflet pereche"... Mai sunt si exceptii de la regula! Vorba lui Ion Minulescu: nu sunt chiar toti ce par a fi... Incearca sa gasesti o cale de mijloc intre (prea multa) amagire si (prea multa) luciditate. Nu te imbata cu apa rece, nu trai in minciuna, nu te lua si nu judeca dupa aparente - dar cauta o oaza in desertaciune, fa ceva sa-ti apuci norocul, sa-ti colorezi zilele cenusii, sa-ti indulcesti amarul... Fara o doza mica de speranta - chiar oarba sau milostiva - nu ne descurcam... Asta ne tine in viata! Altfel, tot ce am construit se naruie!
Cu multa intelegere si prietenie,
PAUL CRACIUN - Bucuresti
"Nu exista vreo mama care sa nu prefere un copil studios"
Draga Paul,
Pe mama ta, care ti-a dat viata, nu ai voie s-o "bagi" in aceeasi oala cu baietii si fetele superficiale pe care le dispretuiesti, fiindca ea te iubeste si-ti vrea binele. Dimpotriva, trebuie sa actionezi, urgent, pentru imbunatatirea relatiei cu ea. Pentru care ai de facut urmatoarele: a) La 17 ani, esti destul de mare sa discuti cu mama ta. S-o intrebi daca ar prefera un baiat care bate barurile sau cafenelele, care nu se tine de carte ci de alte nazbatii (droguri, bautura), cum fac alti colegi de-ai tai. Si vei vedea ca ea iti va da dreptate: nu exista vreo mama care sa nu prefere un copil studios si serios. Pe de alta parte, in clipele ei de ragaz, povesteste-i si ei pasaje frumoase din cartile pe care le citesti, impartaseste-i bucuria lecturii. b) Nu absolutiza pasiunea ta pentru lectura, adica nu-ti umple tot timpul cu lectura! In viata este imposibil sa ne dedicam total si absolut doar lucrurilor ce ne plac si sa fim orbi si surzi la realitatea din jurul nostru! In "pauzele" de lectura fa-i mamei tale din cand in cand cate o "surpriza": sterge praful, spala vasele, adu-i o floare si spune-i ca ai facut asta ca s-o scutesti pe ea, fiindca o iubesti... Ea va fi impresionata si relatia voastra va deveni mult mai buna!
O DOAMNA PROFESOARA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
