Face parte din noua generatie de actrite, propulsate la rang de stele, prin explozia filmului romanesc. O galaxie vizibila mai mult in Occident, decat acasa, in Romania, unde cinematografele sunt impinse in somaj
Concurs de tipat
- Desi in lumea filmului ai un nume deja celebru, marele public inca nu te-a descoperit. "Noblesse oblige". Sa incepem cu inceputul: cine esti? Cand a rasarit in fetita care erai, visul de-a deveni actrita?
- Cine sunt? Un om cu 26 de ani traiti pe acest pamant, care s-a nascut la Ploiesti, a facut scoala in Valenii de Munte, pentru ca apoi sa vina la facultate in Bucuresti. Un om care a fost educat "cu frica de Dumnezeu" si cu respect fata de oameni. Am avut niste parinti care mi-au oferit libertate in tot ceea ce am facut si incredere nelimitata. Si asta m-a obligat. In plus, ma mandresc cu o familie numeroasa, cu frati si veri inteligenti si cultivati. Si cu prieteni de foarte buna calitate morala si intelectuala. Sunt norocoasa ca-i am. Au incredere in mine si ma sustin. Cand am descoperit ca vreau sa devin actrita? A, pai cand eram mica, faceam concurs de tipat. Voiam sa fiu bagata in seama, probabil. Sa ma remarc. Oricum, degeaba n-a fost. Am acum o disponibilitate foarte mare pentru vocea de scena. Ce tin minte, insa, din mica copilarie, este ca eram fermecata de tot ce era legat de credinta si Dumnezeu. Atat de tare, incat mult timp mi-am dorit sa ajung preoteasa. Cum era complicat, m-am mutat catre arta. Am visat ani de zile sa cant la pian. Dar cum financiar era imposibil, am inceput sa merg la un club de teatru. Care ma atragea din nu stiu care motiv. Asa ca, intr-un "final", mi-am dat seama ca numai asta stiam sa fac. Am realizat ca n-aveam nici cea mai vaga idee despre ce altceva as putea sa fac mai bine si astfel am dat examen la U.N.A.T.C. N-am gresit. Cel putin pana acum, aici, in lumea actorilor, ma simt ca pestele in apa.
- Ai avut o studentie frumoasa?
- Eu am fost una dintre studentele care voiau totdeauna sa lucreze la clasa. Imi placea sa fiu pregatita in orice secunda si eram fascinata de profesoara mea, doamna Sanda Manu. Si ca dascal, si ca femeie. Ca om, pur si simplu. Ii datorez foarte mult. Stacheta mea era vesnic ridicata mai sus decat ce se facea in momentul acela. Poate asa se explica si faptul ca am fost pregatita pentru o performanta mai ridicata. Din primul an de studentie am plecat la Praga, unde am filmat un scurtmetraj care mai apoi a si luat un premiu la Locarno. Si tot din primul an de facultate m-a descoperit regizorul Catalin Mitulescu, cu care am filmat "Bucuresti-Wien", o pelicula care a fost selectionata la Cannes. Asa ca, pentru mine, studentia a fost o continua bucurie, iar cele douasprezece ore din fiecare zi pe care le traiam in facultate mi se pareau normale. Ba erau insuficiente, pentru cate simteam ca voiam sa descopar.
- Cum s-a produs intalnirea cu Mitulescu, unul din varfurile generatiei tinere de cineasti romani?
- Eram in barul facultatii si Catalin Mitulescu a venit la mine si m-a intrebat daca vreau sa vin sa filmez un rolisor, intr-un scurtmetraj pe care-l realiza. M-a fascinat totdeauna forta pe care o transmite Catalin si misterul pe care il are, asa ca i-am acceptat bucuroasa oferta. Apoi am mai lucrat pentru inca doua filme, care au intrat si ele in selectia festivalului de la Cannes, ultimul - "Trafic" - fiind distins cu Palm D`Or. L-am intalnit dupa aceea pe Cristian Nemescu si, impreuna cu inca vreo cativa studenti, am format un grup care si-a dezvoltat acelasi limbaj cinematografic. Dupa sapte ani, a aparut "California Dreamin`"...
- Crezi ca generatia de actrite din care faci parte are sansa de a egala generatia "de aur" a cinematografului romanesc? Pe Irina Petrescu, Mariana Mihut si Gina Patrichi, ca sa ne oprim doar la cateva exemple celebre?
- Apreciez istoria culturala pe care o avem. Este singurul "lucru" cu care ma mandresc din Romania. Dar inainte de a vrea sa ajung vedeta, pentru mine este prioritar sa ma maturizez cu un suflet curat, atat in fata lui Dumnezeu, cat si a mea. Ca sa fii cineva ai nevoie de cuget curat, de respect pentru tine. Numai astfel poti crede in puterile si in visele tale, in ceea ce simti. Si, cine stie, poate ca astfel, candva, o sa devenim si noi "momente importante" ale culturii, pentru oamenii care ne-au vazut, care ne-au auzit si care ne-au... simtit.
Pana la os...
In lumea actorilor se simte ca pestele in apa. Nu-i de mirare, avand in vedere ca a inceput sa joace in filme din primul an al studentiei
- Din punctul meu de vedere, la capitolul asta lucrurile sunt foarte simple: cred ca daca esti foarte bun, nu se poate ca, la un moment dat, sa nu ti se recunoasca valoarea. Atat!
- Din rolurile pe care le-ai jucat pana acum, exista unul pe care sa-l fi simtit mai aproape?
- Fiecare din rolurile pe care le-am interpretat pana acum m-a solicitat altfel, dar mereu pana la capat, toate mi-au cerut o deplina intimitate. Orice actor se "dezbraca" pana la os in fata spectatorilor si isi arata cele mai profunde simtiri si ganduri. Daca ai fost "cu totul" pe platou sau pe scena, e imposibil ca rolul respectiv sa nu reprezinte un "moment adevarat" din viata ta. E greu sa alegi.
- Filmul romanesc de dupa `89 cultiva, cu o patima nesatula, tenebrele. Raul, uratul, sordidul. Si asta, in vreme ce tara intreaga s-a intors spre lumina. Care crezi ca ar fi explicatia acestui paradox?
- Cred ca tenebrosul si sumbrul reprezinta perceptia doar a unor anumiti spectatori, si poate ca este normal sa fie asa, atata vreme cat majoritatea lor au indurat comunismul de care se simt excedati. In plus, probabil ca filmele despre care vorbesti sunt rezultatele unor suflete macinate de mizeria pe care au fost nevoite s-o traiasca. Ca sa te poti dezvolta, ai nevoie sa recunosti si sa marturisesti ca ai suferit o forma de trauma psihologica si emotionala, sa-i pui punct si-apoi sa mergi mai departe. Eu cred ca aceste ultime filme despre revolutie sunt niste metode terapeutice destinate atat propriilor creatori, cat si spectatorilor. In opinia mea, toti ar trebui sa incheie acest capitol al existentei si sa incerce sa ajute tanara generatie sa-si creeze o identitate axata pe viitor, pe speranta si pe deschidere.
Pregatita pentru noroc
- Exista o reteta a succesului in meseria de actrita? Un antrenament care sa te transforme in campion?
- Antrenamentul cel mai de succes este sa fii tu insati. Mie imi place sa fiu o persoana care se simte bine in pielea ei - si in viata, si pe ecran. Care adora sa se bucure de viata. Sunt un om realist si ma simt pregatita pentru orice. Nu imi este frica de nimic, pentru ca stiu ca Dumnezeu o sa imi fie mereu alaturi, indiferent de ce voi avea de trait. Dar asta nu inseamna ca uit vreodata sa le multumesc indragostitilor de cinema si de teatru, care ne justifica meseria.
- Sa atacam frontal si ultimul capitol al discutiei noastre: esti indragostita, Maria? Cat de importanta e iubirea pentru o actrita de calibrul si varsta ta?
- Spun un loc comun dar adevarat: relatia dintre un barbat si o femeie are mereu si mereu un final. Iar mie nu-mi plac caderile de cortina. De asta aleg iubirile de durata, pentru prieteni, familie, pentru oamenii care au nevoie de mine. Simt iubirea ca pe unul dintre cele mai frumoase sentimente din viata, dar nu imi place sa ma las sa devin dependenta de ea. Ma simt eu, cu-adevarat, doar atunci cand ma bazez pe ceea ce pot sa fac de una singura, cu forte proprii. Numai sanatoasa sa fiu. Ma las sa traiesc tot ce imi este dat si aleg mereu partea plina a paharului.
- Ce s-a intamplat, din punctul de vedere al ofertelor cinematografice, dupa succesul inregistrat de "California Dreamin`"?
- Plec in curand la Paris, la un festival de film, cu "Pescuit sportiv", o pelicula facuta fara bani. Acolo, am sa ma odihnesc in casa unei regizoare franceze care a scris un rol pentru mine, si pe care vrem sa il dezvoltam impreuna. Exista mai multe contracte pe care trebuie sa le semnez, dar, deocamdata, vreau sa ma bucur de Paris, de invitatia de a face parte din juriul Festivalului de Film de la Palic (Serbia), de zborul pe care am sa-l fac pana in Polonia, ca sa particip la zilele organizate in memoria lui Cristian Nemescu, si de pregatirile pentru prima deplasare la Festivalul de Film de la Sarajevo.
- Maria, crezi ca ai o stea norocoasa?
- Cred ca am forta sa muncesc ca sa fiu pregatita mereu sa-mi onorez norocul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
